Toți cântăreții depășiți care insistă să tot cânte în România

Problema nu e că-s vechi sau bătrâni. Așa sunt și cei de la Metallica, dar tot românul se bucură că trupa vine în România. Da, chiar dacă trupa asta a mai venit pe la noi. Problema reală e cu numele alea care, OK, rupeau odată, dar n-au reușit să se mențină deloc relevante și-au ajuns acum la eticheta aia nasoală de „prăfuiți”.

Mă gândesc că e destul de simplu să-ți dai seama dacă mai e treabă pentru tine sau nu, ca trupă. Când nici vocea sau look-ul, nici show-ul nu te mai ajută, sunt semne clare că ocupi degeaba scena, chiar și la party-uri retro care-au înflorit prin România. Adică e OK s-o vezi pe Corina Chiriac la Electric Castle, așa, un pic la mișto, un pic pentru niște vremuri pe care nu le-ai trăit, dar nu pentru ea dai banii ăia mulți. La fel de bine o poți asculta ironic la un chef de apartament, subsol sau bodegă cu fițe.

Penibil mi se pare să ceri un tarif ca de un Robbie Williams în Piața Constituției pentru niște oameni care au fost un pic mai mult de one-hit-wonder-uri, în tinerețea alor tăi. Îți înșir aici concerte care au fost toamna asta sau care urmează să fie. Rămâne să alegi tu dacă merită.

Hituri: „Touch Me”, „Nothing’s Gonna Stop Me Now”
Când? 25 septembrie, Discoteca ’80, Cluj
Cât? Între 99 și 169 de lei biletul

Să ne-nțelegem: clujenii n-au dat banii ăștia doar ca s-o vadă pe doamna Fox la 52 de ani. O cânta ea tot în pantaloni scurți și cu picioarele la vedere, dar începutul ăla de burtă care nu poate fi ascuns de nicio țoală de scenă o face să fie departe de tipa care apărea, odată, la pagina 3 în The Sun (da, pagină de-aia cu fete sumar dezbrăcate).

Concertul a fost un fel de salată a muzicii acelui deceniu și, pe lângă Samantha, au mai venit niște oameni de la trupele Bad Boys Blue, Boney M și Ricchi e Poveri. Sau tot ce era tânăr și cool acum 40 de ani.

De Samantha am auzit și eu când eram mică, dar vag. Cumva, bărbații din familia mea care-o știau mai bine mi-au setat ideea că tipa este o superbă sexy a vremurilor. Peste Sandra și Sabrina, celelalte dive S din generația ei. Probabil că ăsta a fost și publicul care s-a înghesuit s-o vadă și luna trecută. N-am fost acolo, dar, dacă e să fiu corectă, femeia încă le are. Și vorbesc despre voce, în special pe partea de refren, dacă mă iau după înregistrarea de mai sus.

Hituri: „I can lose my heart tonight”, „Heaven and hell”, „Heartbreak hotel”, „Are you man enough”
Când? 20 octombrie, Cluj
Cât? Între 90 și 140 de lei biletul

Rămân în anii ‘80 și pentru ea, că tot de-acolo se trage. Din disco și pop de proveniență germană, căci nemții au rupt ritmurile astea în anii în care te nășteai tu. Dacă te nășteai prin ‘80. Cu toate că nu-mi plăceau ritmurile astea, îi știu piesele aproape pe dinafară și asta pentru că fratele și vărul meu mă asasinau cu casetele ei.

Chestia asta era cu atât mai enervantă cu cât nu puteam să-i pronunț numele. Nici eu, dar nici ei, fanii. Pentru mine era doar Sisi, simplu, la fel cum o altă mare a vremurilor era botezată Jenny Făraș. Apropo, C.C. vine de la Caroline Catherine, iar pe ea o cheamă, de fel, Müller.

Nu este prima dată când a ajuns în România, însă cel mai recent s-a întâmplat în octombrie la genul ăla de petreceri retro care rup în perioada asta. Din clipurile pe care le-au urcat românii pe YouTube am înțeles următoarele: tipa arată trăsnet, la față, pentru 54 de ani, deși are ceva kilograme în plus. Despre voce nu mă pronunț, că-mi miroase a playback. Și nu, dacă aduci cu tine doi dansatori tineri și mulatri, nu reușești să ștergi impresia de prăfuit a întregului show.

Hituri: „House of love”, „Let it rain”, „Stay Another Day”, „Hold My Body Tight”
Când? 20 octombrie, Cluj
Cât? Între 90 și 140 de lei biletul

O să iau chestia asta personal, pentru că am fost mare fană a britanicilor. Pentru mine, erau ei sau cei de la Take That, dar în mare parte, ei.

Vorbesc de cei patru băieţi de la East 17, grup care a avut mare succes între anii 1991 şi 1999 şi a făcut ravagii printre adolescenţii (adolescentelor?) acelor vremuri. Numai că, știi tu, East 17-ul ăla mișto era cu și despre Brian Harvey și Tony Mortimer, vocile principale ale grupului, iar ăla care a ajuns în România, a fost un fel de reuniune a leftovers-urilor.

Bine, e și vina celor doi. Primul are mintea vraiște, după un trecut condimentat cu droguri și tentative de sinucidere. Nici Mortimer n-a scăpat de vicii, drogurile şi alcoolul fiind cei mai buni prieteni ai lui în vremurile în care East 17 se afla pe culmile succesului. E ceva ce are în comun cu colegul de trupă, se pare. Așa că cei care le-au cântat clujenilor hiturile din anii ‘90 au fost cei care făceau mai mult figurație în formație, adică Terry Coldwell, Robbie Craig și John Hendy.

I-am ascultat cum au cântat și cum s-au mișcat pe piesa asta care mi se părea, odată, dumnezeiască și-am fost tristă.

Hituri: „By the rivers of Babylon”, „Rasputin”, „Daddy Cool”
Când? 28 octombrie
Cât? Între 50 și 200 de lei

Ai auzit, cum și eu am auzit, de trupa asta, dar n-ai ști să spui sigur care-i treaba cu ea. Uite, eu nu știam că-i o trupă, credeam că e vorba despre o tipă care cântă solo. Asta și pentru că vorbesc despre un grup mai vechi decât ce-am enumerat mai sus, care și-a avut vârful la sfârșitul anilor ’70. Și a fost produs tot în laboratorul german de muzică, chiar dacă membrii lui sunt de culoare și te-ai gândi că vin de undeva mai exotic.

Dacă sunt prin București, ai tăi o să se bucure că oamenii ăștia vin la Sala Palatului, duminica asta, când aniversează 40 de ani și-o să cânte în formula aia bună, cu vocea originală a lui Liz Mitchell. O voce care a împlinit 66 de ani, dar sunt sigură că se aude încă bine. Zic asta ca să nu-i supăr pe ai tăi, sper că te-ai prins.

N-aș vrea să mă bag în chestii care mă depășesc, îți spun doar atât: dacă îți place muzica aia disco și la fel de veche precum discurile tale de vinil, poate c-o să-ți placă și concertul ăsta, chiar dacă nu o să vezi trupa în formula originală. Adică Liz Mitchell şi Marcia Barrett din Jamaica, Maizie Williams din Insula Montserrat şi Bobby Farrell din Aruba.

Hituri: „Marina”, „Mambo” / „Dance Dance”
Când? 29 noiembrie
Cât? Între 99 și 349 de lei

Dacă e vorba despre ceva care-l implică pe Ricky Dandel ar trebui să fie ceva mișto, nu? Mnu… Poate că omul era relevant după Revoluție, când prezenta Cerbul de Aur, dar acum orice este asociat cu el sună vechi. Asta dacă nu ești genul șlagăre.

Ce face el? Prezintă Duelul Hiturilor între un cântăreț italian sub Al Bano, pe numele lui Francesco Napoli, și olandezii de la BZN. Sau o trupă care azi îți pare la fel de cool precum părul permanent și rujul cu contur maro.

E posibil ca seara să fie salvată de Francesco Napoli, un cântăreț italian ajuns și el la 60 de ani, ale cărui melodii nu sună chiar necunoscut. Pe aia cu „Marina“, tipa aia negricioasă de care s-a îndrăgostit autorul, sigur o știi și tu. Dacă mă gândesc mai bine, o știi și pe aia cu „Balla Balla”. Era ceva ce-ar fi putut fi pe coloana sonoră a filmelor estivale de pe vremea lui Ceașcă. Un fel de muzică italiană, dar nu din aia obișnuită, de dragoste și dor, ci modernă, de discotecă. La fel de modernă ca bunica, no offence.