Poveștile bărbaților care au fost bătuți de soții

Acest articol conține descrieri grafice ale violenței domestice.

La jumătatea lunii februarie, documentarul BBC Abused By My Girlfriend a spus povestea victimei Alex Skeel. Bărbatul în vârstă de 23 de ani, din Bedford, și-a reamintit abuzul mental și fizic l-a care l-a supus partenera lui, Jordan Worth, prima femeie încarcerată pentru control coercitiv în Marea Britanie.

Povestea lui Alex a atras atenția asupra problemei rar discutate a violenței domestice asupra bărbatului în Anglia, iar oamenii au devenit din ce în ce mai conștienți că și tipii pot fi victime. Deși e clar că violența domestică afectează disproporțional mai mult femeile, unul din trei supraviețuitori este bărbat, iar unul din șapte se poate aștepta să aibă o asemenea experiență de-a lungul vieții.

Am vorbit cu trei victime masculine ale violenței domestice ca să aflu cum au ajuns în relații abuzive, cum au reușit să iasă din ele și ce obstacole le-au ieșit în cale când au căutat ajutor.

Când m-am combinat cu prietena mea eram îndrăgostit de ea până peste urechi, dar la câteva luni de la începerea relației au început problemele. Îmi spunea că sunt gras, mă ciupea până mă învinețeam și mă lovea în piept. Când i-am spus că nu-mi place, mi-a zis că doar se joacă sau face mișto de masculinitatea mea.

În timp, actele minore de violență s-au transformat în unele majore. Într-o zi m-a lovit atât de tare în șold încât am căzut la muncă din cauza asta și a trebuit să fiu dus la spital. Am folosit cârje timp de trei săptămâni. Nu am spus nimănui despre ce mi se întâmpla și mereu găseam scuze pentru rănile mele fiindcă voiam să o protejez.

Până la urmă am dat-o afară din apartament după ce a continuat să-mi tragă pumni în față, dar îmi tot trimitea mesaje în care-mi spunea că mă iubește, așa că am fost de acord să o primesc înapoi. La scurt timp după ce i-am mai dat o șansă, m-a sunat să-mi spună că a găsit pe altcineva și nu mai voia să știe nimic de mine. Cred că era obsedată să fie în control și voia să fie ea cea care încheie lucrurile.

Mai târziu am sunat la poliție și am făcut plângere pentru abuz, dar nu m-au luat în serios. M-au întrebat de ce nu am plecat pur și simplu, fiindcă aș fi putut să o fac oricând. Nu-mi pot imagina că spun asta și femeilor care sunt victime ale violenței domestice.

A fost un mariaj perfect la început, dar într-o zi m-am certat cu soția când eram în oraș și m-a lovit între picioare de față cu prietenii noștri. A fost foarte rușinos. Era doar începutul multor incidente. De-a lungul următorilor ani, mă tot lovea în mod regulat și dădea cu pumnii în mine. Ba chiar mi-au și căzut câțiva dinți din cauza asta.

Mi-a fost frică să merg la poliție ca să nu râdă de mine, dar într-un final i-am sunat oricum. I-au dat un avertisment și apoi au plecat. Am crezut că asta va îmbunătăți lucrurile, dar de fapt au devenit și mai urâte. Totul s-a agravat când m-a înjunghiat cu un cuțit de friptură care mi-a perforat țesutul din jurul inimii. Am avut nevoie de operație și mai târziu am aflat că aveam 50 la sută șanse să mor din cauza rănilor provocate.

I-am spus poliției ce s-a întâmplat și au condamnat-o la patru ani și jumătate de închisoare pentru vătămare intenționată gravă. De atunci s-a căit și acum suntem prieteni din nou, dar relația s-a terminat definitiv. Trebuie să fim mai atenți și să conștientizăm că există și bărbați care sunt victime ale violenței domestice, pentru ca oamenii să poată căuta ajutor înainte să ajungă în situații care să le pună viețile în pericol, așa cum a fost cazul meu.

Inițial am fost fascinat de fosta mea nevastă. Era foarte atrăgătoare, politicoasă și manierată, o femeie bogată și de succes. Era din Asia de Sud și gătea niște mâncăruri tradiționale delicioase. La șase luni după ce am început relația, mi-a spus că s-ar simți mai confortabil dacă ne-am căsători. Lucrurile mergeau atât de bine, încât m-am gândit: „De ce nu?”.

A fost o greșeală foarte mare, fiindcă la scurt timp după ce ne-am căsătorit a venit peste mine la baie cu un cuțit, în timp ce făceam duș, și a încercat să-mi taie penisul. Am fost terifiat și habar nu aveam ce se întâmpla, dar am reușit să mă feresc până s-a calmat. Mi-a cerut scuze și mi-a fost clar că avea probleme psihice. A fost de acord să meargă la doctor, care i-a prescris Zoloft. Nu știam care era problema ei, dar am descoperit mai târziu că a avut o copilărie traumatizantă. Cred că avea multe probleme nerezolvate, care ieșeau la iveală din când în când.

După aceea totul a revenit la normal și am crezut că medicamentele au rezolvat problema. Următorul an din căsnicia noastră a fost fără incidente și am dat uitării atacul. Apoi, într-o zi m-a anunțat că sora ei i-a aruncat medicamentele pentru că erau „otravă vestică”. M-a acuzat că am încercat să o omor și a început să arunce cu farfurii în mine. M-am încuiat în dormitor, am baricadat ușa și am adormit.

A doua zi dimineață, m-am uitat în sufragerie și am văzut că dormea. Am mers tiptil până la ușa de la intrare ca să nu fac gălăgie, dar s-a trezit brusc și a sărit la mine încercând să-mi muște penisul. Un vecin a chemat poliția, iar aceștia au dus-o la o prietenă ca să se calmeze, dar într-un final s-a întors acasă și m-a atacat cu un fier de călcat. A sărit pe mine și când m-am ferit a căzut peste o masă de cafea și s-a tăiat. Cum era plină de sânge, poliția a crezut inițial că eu am atacat-o, deducând că eu eram agresorul fiindcă eram bărbat. Din fericire, o polițistă a recunoscut situația în care mă aflam și a spus că probabil eram o victimă a violenței domestice.

Am reușit să-mi conving soția să-și ia din nou medicamentele și totul a fost ok pentru un timp, dar apoi a încetat să le mai ia fiindcă nu-i plăceau efectele secundare. Apoi, au reînceput imediat problemele. Mă tot întreba dacă o înșelam și-mi cerea să-mi adulmece penisul ca să vadă dacă miroase a fluide vaginale. De fiecare dată când refuzam, mă urmărea prin casă cu un cuțit. Mi-a fost rușine să spun cuiva prin ce treceam din cauza stigmatului din jurul ideii de victimă masculină a violenței domestice.

Ultima picătură a fost când nevastă-mea a aruncat cu un fier de călcat în mine și a nimerit candelabrul. Din nou, poliția a venit acasă și am decis că era prea mult, așa că m-am mutat și nu m-am mai uitat niciodată în urmă.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.