Ce poți să înveți despre rapperii din România din tricourile pe care le vând

Dacă vrei să supraviețuiești ca artist independent în România, trebuie să faci bani din mai multe surse. Nu e destul să cânți. De încasările din muzică nici nu mai vorbesc. Alea-s aproape inexistente. Deci nu e o idee rea să investești în niște merchandise. Măcar un tricou, ceva. Dar nu foarte mulți români o fac. Găsești în rock și metal, dar în genurile alea muzicale tricourile cu trupe fac parte din uniforma cotidiană. În afară de ei, rapperii stau cel mai bine la capitolul ăsta.

Poate pentru că fiecare rapper se crede un viitor CEO de la o companie imaginară sau poate pentru că 90% din rap e despre cum să faci și cum să spargi bani, dar până și românii s-au băgat la combinația asta. Sunt din ce în ce mai mulți artiști care-și fac tricouri, indiferent de popularitatea lor. Trebuie să faci bani și din piatră seacă, oricât de puține vizualizări ai pe YouTube.

Există cazuri rare în care investiția asta a dat roade. Mă refer în special la Porc, o companie fondată de Deliric, care a ajuns un adevărat brand de streetwear, independent de ce face el pe plan artistic. În trecut, oamenii care purtau Porc ascultau Deliric. Acum nu toți care poartă Porc îl ascultă. Cu design-uri interesante și campanii creative, Deliric a reușit să facă un produs stand-alone. E un exemplu pozitiv de artist independent care a știut cum să-și scoată banii din tricouri.

Modul în care te promovezi ca artist contează foarte mult. Design-ul de pe tricouri spune multe despre personalitatea artistului. Și pentru că a venit primăvara și vremea bună, am zis să văd care-i oferta rapperilor din România la tricouri și să încerc să-i înțeleg mai bine pe acești tineri întreprinzători:

Primul pe listă e Macanache, pentru că-și tot promovează țoalele pe social media, ca orice mare afacerist. La Maison Macanache m-am așteptat să găsesc tricouri cu rimele lui. Aproape în fiecare piesă scoate cel puțin o dumă care ar merge imprimată pe orice articol de îmbrăcăminte. Dar nu, Macanache nu e atât de previzibil, cu toate că nu m-ar deranja să port un tricou pe care scrie „cum te bate Macanache nu te bate Dumnezeu”.

În schimb, poetul derbedeu a ales să-și promoveze brandul de îmbrăcăminte, care se numește Interzis Echipament Sportiv, cu tricouri pe care apar logo-uri celebre de case de modă. Evident, au fost modificate pentru a nu se trezi cu avocați în Titan. Așa au apărut tricourile Versache, ăsta inspirat de Adidas și Macanache Macalan, un rip-off după Tommy Hilfiger. Le-aș cumpăra pe toate.

Vești bune pentru toți șatrabonții. Magazinul lor online e plin de țoale. Au cele mai mari șanse să calce pe drumul Porc-ului. Au destui fani și design-uri blanao. Deci dacă vrei să te îmbraci în fiecare zi cu un tricou Șatra BENZ, poți să o faci. Poate într-o zi te simți la nivel înalt ca la Dubai. Sau poate te trezești mahmur într-o dimineață de sâmbătă și nu ai chef să vorbești cu nimeni. Pentru asta există tricoul cu #cioară.

Și după ce ai epuizat stocul de la magazinul oficial Șatra BENZ, poți să dai o tură și la magazinul lui Keed, Killa Fonic sau Seek Music. Limita e cerul sau spațiul din dulap. Oamenii ăștia nu glumesc când vine vorba de tricouri. Și nu duc lipsă de inspirație, pentru că întotdeauna scot ceva nou. Se folosesc de orice pretext, cum e în cazul piesei Hakana, lansată în 19 martie, care are deja un tricou dedicat. Trebuie să-ți pui Google Alerts să nu-ți scape un tricou.

Subcarpați e cea mai mare trupă din underground-ul românesc. Nimeni nu se apropie de ei. E clar că au și un magazin de haine bine pus la punct. Selecția nu se compară cu Șatra BENZ. Nici H&M nu se apropie de numărul de tricouri de la șetrari. Băieții de la Subcarpați au o altă abordare: număr mic de tricouri, dar cu motive tradiționale, în linie cu muzica lor.

Aici o să dai de țoale care sunt dedicate și omului de rând. Nu trebuie să asculți Subcarpați ca să apreciezi design-ul de pe tricouri. Fie că e cheia sol modificată sau un hanorac pe care l-ar admira și bunică-ta. În plus, ei oferă și haine pentru copii, ca să-ți asortezi toată familia în stil tradițional înainte să mergi la iarbă verde.

Apropo de rapperi care fac tricouri pe care le poate purta oricine, Phunk B a venit cu un design super fain pentru albumul Calea Șarpelui, dar total pe lângă subiect. Sunt doi șerpi care se mănâncă reciproc, un simbol pe care te aștepți să-l găsești într-o carte de ezoterism, nu pe coperta unui album de rap independent de la un artist din Constanța. Pe de altă parte, de multă vreme l-am suspectat pe Phunk B că-i un mistic interesat de științele ascunse ale lumii. La ce barbă are, sigur e iluminat.

Arad e orașul care ne-a dat mulți artiști faini, gen Exile și Adrian Despot. Sunt sigur că mai sunt și alții, dar ăștia chiar se mândresc cu orașul natal. Despot tot vorbește în concerte și pe la televiziuni despre Arad, în timp ce Exile, cel mai talentat trapper din Vest, vinde swag cu numele orașului. Asta spune multe despre tânărul rapper, care cu toate că inevitabil se va muta la București, unde și omul de serviciu face trap, măcar toată lumea va ști de unde „se trage”.

Mie-mi place foarte mult tricoul ăsta. E titlul ultimului album de la Guess Who, dar la fel de bine poate fi și descrierea oricărui om care are un cont de Instagram. Cu toții ne considerăm niște anonimi celebri, hai să fim serioși. Unii mai mult ca alții, și ăia se numesc influenceri. Asta face tricoul ăsta să fie atât de atractiv. Îl poți lua pe tine ironic sau neironic. În ambele cazuri îl porți pentru că te simți apreciat și ignorat în același timp. Deci e pentru orice milenar din lume.

Cine ar fi crezut? Un rapper care nu sprijină Poliția Română. Ai crede că trăim în anarhie. De fapt Nane nu are o problemă cu poliția în general. Doar cu garda, care strică petrecerea rapperilor, când vin după marfă. Asta se întâmplă de la Verdikt încoace. Cum s-a gândit Nane să ilustreze ura față de gardă? Cu un desen în care apare un Logan al poliției în flăcări. Apreciez maxim coaiele lui Nane, dar ai grijă pe unde-l porți.

Ăsta e cel mai absurd dintre toate. Tricoul nu are legătură cu artistul, sau poate că are, dar e greu să-ți dai seama de la prima vedere. E o ediție limitată de 25 de tricouri cu The Watcher, omul cu cea mai răgușită voce din rap și cu o atitudine care ar speria și garda de care am vorbit mai sus. Omul are o prezență amenințătoare, așa că cel mai bine ar fi să fie portretizat ca un înger. Un înger care suflă într-o trompetă, pe care e atașat ceva document cu semnul Francmasoneriei. Dacă vrei să-l porți, încearcă să eviți reptilienii anunnaki pe stradă.