De ce singurele lucruri bune pe care le-a dat vreodată Rusia României sunt rapul și trapul

Menuțule, orice bălării ai crede, e cam greu cu democrația în Rusia. La un protest recent împotriva președintelui Vladimir Putin, liderul opoziției a fost arestat din fața blocului, iar alți protestatari au fost ridicați de jandarmi de pe stradă și băgați în duba. Un loc în care, anul trecut, s-a dat o lege prin care ai liber să-ți bați cum vrei tu soția și copilul, iar, în caz că se depune plângere împotriva ta, cel mult ești pedepsit c-o amendă sau muncă-n folosul comunității.

Pe lângă asta, tot Rusia e oficial și cea mai coruptă țară din Europa. Unde mai pui că Putin este preaslăvit (la propriu) ca un sfânt de unii rușii. Totuși, mai există și lucruri bune-n Rusia, ce naiba. Adică rapul și trapul. Să nu fiu chiar atât de superficial, or mai fi și altele care contează, zic. Dar să vorbim despre calitate, mai întâi.

Clipul ăsta începe cu Tommy Cash care vine din Estonia în țara lui Putin și e întâmpinat la intrare de tovarășul lui. Tommy îi arată umflat în pene c-a venit pregătit pentru vizita-n Rusia. Cu pistol, așea cum se cuvine. Moment în care prietenul lui neimpresionat îl ironizează: „This is gun?! Look at my gun!” Și-i arată tancul. Așa se rezolvă disputele în zona asta.

Primul lucru de zis despre Little Big e calitatea clipurilor lor. Scenariile și producția sunt o prăjeală superbă. De vis, aș putea spune. Ei transformă drama de a trăi în sărăcia lucie și în decăderea urbană generalizată din Estul Europei, într-o formă de satiră superbă, aproape estetică.

Au succes pentru că evidențiază post-ironic stereotipurile cele mai cunoscute despre Rusia. Gen votcă, Adidas, urși, suporterii huligani de fotbal, ortodoxism, pistoale și tancuri, squatting slavs sau tradiționala Ladă.

Uite, de exemplu, știai că-n Rusia există campionate de bătaie organizate între suporterii echipelor de fotbal? Eh, acum știi, iar Little Big a făcut și-o piesă despre asta.

De departe, ultimul clip le întrece pe toate. Ar merita o recompensă oficială trupa asta pentru ce fac. Nu știu, un hanorac nou de la Adidas, o sticlă de votcă, o ceva. Clipul îți prezintă într-o formă satirizată legătură strânsă dintre King Jong-un și bomba sa nucleară.

Băieții ăștia sunt un duo excepțional. Serios, când nu bagă rap cu reggae, combină pop cu rap. Ori pur și simplu niște rap cu trap de te pune în fund. Au flow curat, iar rețeta cu care se lansează e simplă. Iau piese deja de succes americane și europene, după care le adaptează într-o ruso-engleză funny. În mare parte, piesele lor sunt cu strofe-n rusă, iar refrenul în engleză.

Tot băieții ăștia e interesant c-au piese care instigă la protest. Multe din clipurile lor sunt preluate din filme rusești, altele sunt făcute de ei și-s chiar trase bestial. Ceea ce-i de apreciat. Asta pentru că, se știe, Rusia nu-i deloc cel mai ofertant loc când vine vorba să protestezi, că nu știi niciodată când te arde statul sau încearcă să facă asta.

Rusia e un paradox. Se vede clar din toate clipurile astea că au super influențe occidentale, în același timp, unii dintre ei preferă să se folosească de ele ca să producă mizerii pupincuriste regimului care te lasă-n gură cu un iz sovietic.

„GO HARD LIKE VLADIMIR PUTIN! VLADIMIR PUTIN (he), VLADIMIR PUTIN (he)!”

Așa începe oda închinată preamăritului președinte al Rusiei. E un fel de „Gică Hagi. Domnul Gică Hagi”, de la Șatra Benz. Doar că unul a făcut istorie și e apreciat predominant atât de blocul estic, cât și vestic al Europei.

Tot pe sound de trap și de 2018 i se cântă în strună lui Putin, doar că de alți băieți. Mă întreb cât mai durează la noi până când se vor face piese de rap și trap dedicate adevăraților martiri ai României, ca domnul președinte Vadim. Eventual, ca să nu dezgropăm morții, ceva contemporan dedicat țarului Dragnea, dărâmătorul de premieri.

Tatarka e o femeie din trapul rusesc care bagă muzică axată pe feminism. În engleză, ce-i drept. Pussy power, pussy power, dar într-o țară în care să fii bătută ca femeie e la ordinea zilei și nu e tras nimeni la răspundere pe motiv de familie tradițională. Trist, dar ff adevărat.

Pharaoh e cel mai cunoscut trapper din Rusia. Asta pentru că are și de ce. Piesele lui se bagă până și la party-uri de trap, din România. Party-uri care-s din ce în ce mai în pe val prin țară. Omul e un experimentalist până la capăt, fie că remixează muzică pe sunetele scoase de Bruce Lee când lovește, fie că se apucă de muzică rock, cum a anunțat c-o să facă în 2018.

Și nu zic doar de freză. T-fest se ascultă. Atât. Serios. De menționat doar că rușii domină la flow de trap.

FACE e un tip de 19 ani care are clipuri și piese Gucci. Apropo de mărci de haine, el s-a lansat cumva prin promovarea unui designer de modă pe val la ruși, Gosha Rubchinskiy. Omul face stilul ăla de haine care par o parodie proastă la oligarhii corupți. Asta aviz brandurilor de haine din România care vor să-și promoveze chestiile la copii. Trapul e direcția, boss.

Oricum FACE e ce trebuie. E prea băiat. E calitate! Ca trapul rusesc, în general, de fapt. Oricum, muzica rusească se ascultă c-o doză de reticență. Că oricât de tare ar fi sound-ul, versurile nu le înțelegi și oriunde ar putea fi aruncate jigniri asupra unor rase, etnii sau minorități sexuale. Dar post-ironic e perfectă muzica rusească. Ce vremuri trăim, menuților.

Dacă și ție ți-a plăcut aia cu „LollyBomb”, mă găsești, aici, pe fb. Și, dacă nu ți-a plăcut, tot acolo mă găsești.