Francezii de dreapta s-au revoltat pentru că nu le convine aproape nimic

Duminică, am sosit în Piața Bastiliei din Paris pe o ploaie torențială, pregătiți pentru ceea ce se chema „Ziua Furiei”. Toți protestatarii se adunaseră acolo pentru o cauză comună: să-și manifeste prin strigăte ura față de toți oamenii cu perspective diferite de ale lor.

Inițial, trebuia să fie o adunare împotriva președintelui francez François Hollande. Popularitatea președintelui afemeiat a crescut de când au apărut știrile despre relația lui cu actrița Julie Gayet, dar totuși sunt destui oameni care nu sunt deloc mulțumiți de el, din mai multe motive. Principalul motiv ar fi că președintele continuă să fie liberal. Protestatarii povesteau oricui avea chef să asculte despre cât de mult urăsc ei avorturile, homosexualii și evreii și cât de mult iubesc „exprimarea liberă”. Lucrul care îi unea cel mai tare era ura față de dl. Hollande și Partidul lui Socialist.

Piața Bastiliei nu era chiar plină; poliția a declarat că au fost cam 17 000 de protestatari. Organizatorii au declarat că au fost de zece ori pe atât. Am o presimțire că poliția avea dreptate.

Înainte ca primul pumn protestatar să străbată aerul, grupul Femen și-a făcut apariția pentru a protesta împotriva protestului. Au fost vreo zece fete, dar când am ajuns noi deja erau băgate în dubele poliției, în timp ce mulțimea striga spre ele: „Curvelor!” Hainele erau singura parte din ele care nu fusese arestată și zăceau pe stradă.

Apoi a început marșul.

Lipsa de unitate s-a făcut simțită imediat. Catolicii conduceau alaiul, îmbrăcați în albastru, verde și roșu – uniforma orașului de dreapta, regalist, Versailles. Veniseră să lupte împotriva căsătoriei între gay și a avortului. Fluturau steaguri regaliste, visând la zilele bune ale Vechiului Regim, pe când aristocrația era cu adevărat nobilă, iar țăranii erau săraci lipiți pământului.

Evident, erau prezenți și suporterii Frontului Național, deși protestul nu fusese organizat de niciun partid politic. În mod ciudat pentru o demonstrație politică, majoritatea protestatarilor susțineau că sunt apolitici. Am văzut niște tipi care încercau să râcâie cu cheile cuvântul „Ură” de pe un poster. Pe postere erau fotografii cu liderul Frontului Național Marine Le Pen, controversatul comedian Dieudonné și Manuel Valls, actualul ministru de Interne. Protestatarii au lăsat neatinsă doar fotografia lui Manuel Valls, ca și cum el era singurul hater dintre cei trei și nu ceilalți, care sunt mult mai rasiști decât el.

Cei mai agitați protestatari erau cei din spatele procesiunii. Am văzut persoane din Grupul Uniunii Apărării (GUD), un grup al studenților de extremă dreaptă, toți îmbrăcați în negru, cu un poster mare care cerea o lovitură de stat. Mai erau militanți pro-Dieudonné care fluturau steaguri în onoarea eroului lor și totuși protestau pentru dreptul la „liberă exprimare”. Au folosit acest drept pentru a-și face selfie-uri cu telefonul și pentru a-și bate joc de Holocaust cântând cântece vulgare despre cât de „fierbinți” erau fetele evreice.

Am observat că se formase o alianță ciudată între rasiștii francezi tradiționaliști de extremă dreaptă și niște persoane arabe și de culoare, care participau la marș pentru că erau nervoși că eroul lor Dieudonné fusese cenzurat. Am văzut și suporteri ai echipei de fotbal Paris Saint Germain, înfofoliți cu fulare și pulovere cu sigla clubului, care fluturau grenade fumigene și strigau „Mulțumim, Anelka!”, cu referire la chestia asta.

Mulțimea a mers până în Piața Vauban, lângă hotelul Invalides. Când au ajuns acolo, am observat primele semne de unitate – oamenii au ascultat discursuri anti-guvern și au râs împreună la poante.

Am plecat din piață pe la ora 6 a.m., în același timp cu majoritatea protestatarilor. Eram uzi și deprimați, dar sigur nu atât de furioși ca cei care s-au luat la bătaie cu jandarmii la jumătate de oră după plecare. Potrivit rapoartelor, 250 de persoane au fost arestate și 19 polițiști au fost răniți.

Traducere: Oana Maria Zaharia