Viața de zi cu zi în favelele din Rio

Când Rudy Bustamante a început să fotografieze pe străzile din Rio, străinii au încercat să-l oprească. „Mă tot trezeam cu oameni care veneau la mine și-mi ziceau să nu mai fac poze, pentru că ceream să fiu furat", mi-a zis el. „Când le-am zis că nu-mi pasă de cameră, au apărut poveștile de groază despre înjunghieri, împușcături, răpiri, crime. Mi-a luat ceva până am învățat să le ignor, să spun mulțumesc și să merg mai departe."

Rezultatul e o serie de fotografii pe film trase pe o perioadă de două luni anul trecut, înainte ca Jocurile Olimpice să ajungă-n orașul în care s-a născut și să atragă atenția asupra pregătirilor și stereotipurilor care țin de găzduirea evenimentului. Ca cineva care a locuit atât în Rio, cât și în Niteroi, de-a lungul golfului, Rudy a văzut o fațetă a vieții care nu se potrivește cu imaginea din filmul City of God cu care e asociată de regulă capitala Braziliei.

Când avea opt ani, el și familia lui au lăsat Rio pentru Londra, iar de atunci locuiește în Marea Britanie. Ce a auzit de la oamenii care locuiesc în afara Braziliei despre Rio? „Părerile par să difere în funcție de vârstă - persoanele în vârstă au în minte stereotipul ăsta din epoca de aur a lui Carmen Miranda amestecat cu presupunerea că oamenii de pe străzi sunt niște ticăloși", a zis el. „În timp ce tinerii - cel puțin cei cu care m-am intersectat eu - vorbesc despre corupție, sport și că vin acolo să se distreze, chiar în ordinea asta. Am dat și de oameni care erau surprinși că-s alb, că-s de căcat la fotbal și am destui bani să vin în Marea Britanie."

Viața asta de copil crescut în străinătate l-a lăsat pe Rudy într-un soi de purgatoriu cultural, pe care-l explorează cu camera lui. „Mă simt mereu alienat când sunt aici", a zis despre Brazilia. „Oscilez între culturi într-un fel, încât ajung să mă mulez pe una atât de bine că toată lumea se așteaptă să știu felul în care funcționează orașul, dar nu atât de bine cât să fiu parte din el."

A ajuns să abordeze fotografiile astea dintr-o perspectivă care se vrea a fi cât mai sensibilă la generalizările care pot apărea despre cum e viața pentru oamenii din Rio care trăiesc de partea cealaltă a prăpastiei economice. A fost amuzant să văd cum țara s-a vândut pentru Jocurile Olimpice. Nu știu dacă pur și simplu n-au consultat niciun brazilian sau au jonglat cu stereotipurile, dar mâncarea braziliană e, chiar și cea mai iute, mult mai blândă decât cea din Marea Britanie; și să pui sos peste carne e pur și simplu blasfemie."

Rudy zice că face tot ce-i stă-n putință ca să lase fotografiile să vorbească pentru sine, să surprindă banalul de zi cu zi din favele, care e mult mai universal decât cred turiștii de obicei. „Nu voi pretinde că am o abordare obiectivă asupra țării, ci, mai degrabă, că încerc prin proiectul ăsta să arăt un profil subiectiv, puternic al zonei. Nu e modul în care văd toți brazilienii țara, dar e măcar cum o vede unul - probabil și cu o doză din perspectiva unui străin." Nici măcar sugestiile bine intenționate de a nu mai fotografia nu-l pot opri.

Urmărește VICE pe Facebook