Ghidul VICE pentru Berlin 2014

(Toate fotografiile sunt de Grey Hutton acolo unde nu scrie alt nume.)

Capitala germană este unul dintre cele mai mari orașe de petreceri de pe planetă, unde-ți poți îndeplini fiecare vis sau dorință ascunsă într-un club de trei etaje în care paznicii de la intrare fac o selecție draconică. Din păcate, toată lumea de pe planetă știe asta, așa că singurul lucru mai nașpa decât cozile de la intrare sunt turiștii penali din cluburi. Uite cum să eviți să enervezi localnicii și să ne convingi pe toți că ești ein Berliner.

Sari la o rubrică cu indexul de mai jos

– UNDE SĂ PETRECI
– CARE-I FAZA CU DROGURILE?
– POLITICĂ, PROTESTE ȘI NIVELUL LOCAL DE RASISM
   Istoria Squaterilor | 1 Mai, revoltele refugiaților și neonaziștii | Imigranții din Berlin
– UNDE SĂ MĂNÂNCI
– CE MĂNÂNCĂ LOCALNICII
– UNDE SĂ BEI
– UNDE SĂ STAI
– BERLINUL LGBT
– UNDE S-O ARZI CÂT EȘTI TREAZ
– CUM SĂ NU FII JEFUIT SAU BĂTUT
– CUM SĂ NU FII UN TURIST DE CĂCAT
– OAMENI ȘI LOCURI DE EVITAT
– BACȘIȘURI ȘI EXPRESII UTILE
– UN PLAYLIST DE YOUTUBE CU MUZICĂ LOCALĂ DUBIOASĂ
– HARTA VICE

Toată lumea știe că Berlin este cel mai bun loc să te faci praf din Europa, așa că probabil n-ar trebui să aștepți weekend-ul. De fapt, evită weekend-ul cu totul, că e de căcat și e totul ca într-o secvență din World War Z. Miercuri și joi sunt cele mai ok seri pentru petreceri.

Ai auzit de clubul  Berghain, nu? Ei bine, e aproape la fel de renumit pentru bodigarzi cum e pentru ringul de dans, deci o așteptare de trei ore sâmbătă seara te-ar putea lăsa cu ochi-n soare printr-un simplu „Nein“ la intrare. Și n-ai cum să depășești acel nein. Decât să te riști mai bine încearcă la Watergate miercuri, la Stattbad Wedding sâmbătă, la Club der Visionäre duminică după-amiaza, apoi, dacă insiști, Berghain duminică seara.

Dacă faci efortul să mergi în cel mai faimos club din Berlin, nu te purta ca un turist. Berghain nu e genul de loc în care să porți conversații la bar, deci pregătește-te de dans, că bodigarzii nu-s jigodii degeaba, ci au rolul să separe pleava de fanii techno adevărați.

Același lucru se aplică și amintirilor. Nu o freca aiurea cu mobilul și nu fă poze cât ești în Berghain, ci dă-te-n stambă pe ringul de dans. Și, după ce pleci, să nu-ți speli ștampila de pe mână, că te ajută dacă vrei să intri a doua zi, deși tot trebuie să plătești. Cel mai important e să ai mereu bani lichizi la tine. Nu acceptă cărți de credit și n-au bancomat la bar.

Friedricshain este zona unde o ard maniacii techno, iar una dintre cele mai bune alternative la Berghain este fostul local ilegal ://about blank, de lângă Ostkreuz. Dar să nu vii cu haine de camuflaj sau cu berete de Gardă Elvețiană că nu-ți dau voie să intri cu ele. Evită și orice insignă sau emblemă instituțională.

Găsești de toate în Friedrichshain, de la baruri ieftine de încălzire precum Süß. War Gestern și Sanatorium 23, la cluburi mai mici precum Rosi's, Suicide Circus și Salon Zur Wilden Renate.

Altă alternativă decentă pentru Berghain este Tresor, un local mare după râul Spree. Noaptea de club nu e atât de lungă ca-n Berghain, dar localul e la fel de mare, are DJ mișto, iar clubul OHM,de la parter, e bestial.

În Kreuzberg, localnicii petrec în locuri precum Prince Charles  sau Gretchen, în timp ce în Neukölln, ai de ales între Loophole, Loftus Hall sau Sameheads, care atrag toți expații.

Evită Matrix și Speicher, dacă nu ești un adolescent, un pasionat de R&B sau pur și simplu n-ai gusturi muzicale. Astea sunt capcane căcăcioase pentru turiști căcăcioși. În plus, dacă știi diferența dintre house și techno, e obligatoriu să mergi la orice petrecere Source Material care are loc cât vizitezi țara. Sunt afiliate casei de discuri White Material și la ele mixează ca rezidenți DJ Richard și Mo Probs, au mereu un headliner mișto și au avantajul că nu prea atrag cocalarii locali.

Înapoi la index.

Știu că stereotipul e că suntem toți tripați pe Ecstasy. Adevărul e că avem și multe alte chestii.

Fumatul de verde nu e problematic în majoritatea cartierelor, dar cele mai libere din acest punct de vedere sunt Kreuzberg-Friedrichschain și Neukölln. Primarul Kreuzbergului Monika Hermann face planuri pentru primul „coffee shop“ din Germania, în Parcul Görlitzer.

De obicei, chestii precum MDMA, pastilele, coxul și  speedul sunt tolerate în cluburi, dar majoritatea oamenilor le ascund bine înainte să ajungă la bodigarzi, pentru că tipii ăia sunt foarte meticuloși când fac percheziție. Dar unele droguri nu sunt tolerate nicăieri, precum cele care pot fi puse în băutura cuiva sau cele din care faci supradoză ușor. De fapt, dacă ești prins cu GHB, nu numai că te dau afară, dar primești interdicție în clubul ăla, numită „Hausverbot“, care ține un an. Și, deși nu pare, poți să fii sigur că te prind cu astea. Știu că pare surprinzător într-o sală plină de zombi pastilați, dar e toleranță zero față de ăia care se fac varză rău prin cluburi și sunt dați afară imediat.

Dacă iei niște pastile de care nu prea ești sigur, încearcă siteul ăsta ca să vezi dacă-s ok.

În unele orașe europene e ok să bagi droguri în parc, dar aici oamenii se tem de poliție. Ei au voie să te oprească și să te percheziționeze, dacă li se pare că pari dubios sau spart. Cluburile sunt pline de gabori în civil, dar ei, de obicei, caută dealerii. Dar asta nu înseamnă că nu poți fi condamnat și pentru consum de droguri de risc.

Înapoi la index.

ISTORIA SQUATERILOR

În anii '90, haosul reunificării Berlinului a transformat orașul într-un paradis al squaterilor. Era plin de clădiri părăsite, cu proprietari necunoscuți, iar autoritățile n-aveau o poziție fermă. Localnicii au susținut efortul squaterilor de a proteja clădirile vechi de planurile dubioase ale autorităților de trasnformare a orașului. În apogeul mișcării, erau cel puțin 120 de clădiri ocupate, pe care squaterii le-au apărat în lupte stradale feroce cu Jandarmeria.

Dar, odată cu dezvoltarea Berlinului, a crescut și presiunea pusă asupra squaterilor de dezvoltatorii imobiliari și de politicienii care vor să îmbunătățească imaginea orașului. Astfel, majoritatea squaturilor au fost desființate sau legalizate până la finele anilor '90. Când ultimii squateri autentici din Berlin au fost evacuați de pe Brunnenstraße 183 în 2009, mișcarea a dat ortul popii. Totuși, squaturile și-au pus amprenta asupra culturii urbane din Berlin și multe dintre cele care au fost legalizate au devenit centre de cultură alternativă pe care le poți vizita pentru o masă ieftină, o expoziție underground sau o dezbatere monotonă despre teoria hegemoniei lui Gramsci aplicată asupra mecanismelor de supraveghere a celor de la NSA.

 Între fostele squaturi transformate în centre culturale se numără Schokoladen de pe Ackerstraße 169, un loc unde au loc lecturi publice, petreceri și concerte aproape zilnic, cu niște trupe care variază de la genial la infect. Merită să vizitezi și Volksküchen sau „bucătăriile poporului“, unde membri acestor colective fac mâncare ieftină sau gratis pentru toată lumea. Cei de la Køpi137 pun filme pe ecranul lor imens și-ți dau și de mâncare uneori. La fel și cei de la Filmrisz din Friedrichshain. Găsești o mare parte a acestor evenimente pe www.stressfaktor.squat.net.

Dar ai grijă, un grup de turiști străini bine îmbrăcați care vorbesc engleză și mănâncă rahat că vor să „trăiască liber“ o seară fără WiFi nu dau bine niciodată.

Dacă vrei să-ți exersezi tehnicile discursive, du-te la Liebig34, „un proiect anarho-feminist de locuință colectivă“ dintr-un fost squat din Friedrichshain. Comunitatea este devotată „evoluției cotidiene a deconstrucției rolurilor predeterminate și a modelelor behaviorale“, mai ales pe probleme de gen, și include un atelier gratuit de reparat biciclete și o sală de lectură pentru anarhiști. Momentan, ei caută locatari noi, ceea ce-ar putea fi o experiență interesantă, dar vezi că nu te lasă locuiești acolo, dacă ești un tip heterosexual.

Poți să găsești o experiență autentică a mentalității clasice de squater în casa de la Brunnenstraße 7. Acolo trebuie să treci printr-o curte, unde ți se spune prin graffiti că localnicii nu suportă turiștii (dar refugiații sunt bineveniți). Dacă stai mult prin preajmă, unul dintre ei s-ar putea să scoată capul pe geam ca să te înjure și să arunce cu ceva în tine. Ca să-l enervezi, fă-ți un selfie cu graffitiul, apoi aruncă pe jos cafeaua pe care o s-o iei de la localul de vizavi, Cafe Oberholz.

Glumesc, în numele a tot ce e bun pe lume, lasă-i în pace, că nu-i o grădină zoologică. Ai vrea să intre unii la tine în casă să facă poze cu tine și ai tăi? Nici eu.

Înapoi la index.

1 MAI, REVOLTELE REFUGIAȚILOR ȘI NEONAZIȘTII

Protestele sunt o parte integrantă a culturii berlineze. O să dai zilnic de un grup care protestează față de orice de la modul în care se poartă NATO în criza din Ucraina la pescuitul delfinilor. Chiar și înainte ca Berlinul să-și recapete statutul de capitală a Germaniei în 1999, faptul că era o enclavă occidentală în mijlocul influenței sovietice a creat multă tensiune politică, care a refulat an de an în mitinguri de 1 Mai. De ani de zile, aceste demonstrații au creat haos în zona Kreuzberg, iar luptele dintre protestatarii de stânga și jandarmii au devenit un ritual cu pietre, batoane, spray paralizant și mașini incendiate.

În ultimii ani, o tactică nouă a poliției, în care transformă mitingurile într-un festival stradal, a reușit să calmeze aceste proteste, ceea ce înseamnă că 1 Mai a devenit mai mult o serbare legată de rave-uri pe stradă și bere organică, decât lupta de clasă împotriva capitalismului. Dar tot e amuzant.

Acum doi ani, în Berlina început o nouă formă de proteste: „grevele refugiaților.“ Asta se întâmplă când un grup de oameni care cer azil politic ocupă o piață publică și fac greva foamei față de politicile nemților față de refugiați. Forma asta de protest a obligat autoritățile din Berlin să ia decizii dificile. Au permis unui grup mare de refugiați (alături de mulți oameni care doar voiau să se bage-n seamă) să locuiască ilegal într-o școală abandonată din Kreuzberg, dar au desființat o tabără de protestatari care ocupaseră o piață centrală din aceeași zonă timp de un an jumate. Până acum protestul n-a avut rezultate notabile, dar menține subiectul azilului politic în știrile germane.

Un grup care încearcă constant să exploateze această situație este filiala din Berlin a partidului de extremă dreaptă NPD. În fiecare săptămână ei anunță un protest față de „abuzul de azil politic“ și „parazitarea“ străinilor, la care merg undeva între 15 și o sută de dubioși și de 20 de ori mai mulți antifasciști, localnici și asociații de imigranți. De obicei, boul suprem ține un discurs în fața susținătorilor săi, a jurnaliștilor și a polițiștilor care-l înconjoară, în timp ce antifasciștii blochează marșul, se împing cu polițiștii sau organizează festivaluri stradale improvizate. E genul de eveniment care poate fi distractiv, atât timp cât stai departe de fasciști.

Înapoi la index.

IMIGRANȚII DIN BERLIN

Berlin este un oraș plin de imigranți, care reprezintă 29% din populație. Ca în orice alt oraș, aceștia tind să se adune în cartiere etnice.

De departe cel mai mare grup este cel al turcilor (5,5% din populația Berlinului, deși mulți sunt kurzi). Ei au început să sosească în Germania, după un acord cu Turcia din 1960, când industriașii Germaniei căutau forță de muncă ieftină care să le susțină profiturile pe salarii minime. Precum italienii care i-au precedat, majoritatea acestor „muncitori migranți“ s-au mutat de tot și, deși nivelul de toleranță a germanilor a crescut, discriminarea e încă ceva obișnuit. Deși există politicieni și jurnaliști de origine turcă, foarte puțini au ajuns în funcții superioare din domeniul industriei sau al finanțelor. Puțini berlinezi ăși pot imagina orașul fără influența turcă. Cea mai mare populație turcă locuiește în cartierele Kreuzberg, Neukölln, Wedding și Moabit.

O minoritate mai puțin prezentă este cea arabă, dintre care mulți sunt șiiți libanezi, kurzi sau palestinieni care au fugit de războiul civil din 1980. Guvernul german refuză să-i recunoască ca refugiați pe mulți dintre ei, așa că au rămas într-o stare perpetuă de șomaj și integrare ratată, ceea ce i-a făcut pe mulți să devină infractori. Combinația dintre faptul că-s musulmani și ce-l că au familii extinse a dus la o serie lungă de articole de opinie în presa tabloidă despre „clanurile criminale de arabi“, ceea ce a dus la multe prejudecăți față de arabi în Berlin. Cei mai mulți locuiesc în Neukölln, unde 80% dintre adolescenți sunt copii de imigranți.

După turci, a doua comunitate ca mărime este cea a polonezilor, urmată de sârbi și ruși. Pentru că mulți berlinezi s-au obișnuit cu est-europenii de când făceau toți parte din URSS, oamenii nu au multe prejudecăți față de ei (cu excepția nemților convinși că polonezii le fură mașinile).

Imigranții din țări occidentale precum Franța, Spania, Italia și UK alcătuiesc trei la sută din populația țării și nu suportă atâtea prejudecăți ca alte minorități. Cea mai mare problemă a lor este că sunt percepuți ca turiști hipsteri căcăcioși din cauza cărora tot crește costul chiriei și care blochează coada de la Berghain.

Înapoi la index.

(foto de Gergana Petrova)

Burrito Baby

Pflügerstraße 11 12047 Berlin

Mâncare mexicană delicioasă într-o atmosferă intimă. În plus, dacă urăști animalele atât de mult că nu poți mânca nici produsele făcute din ele, au meniu vegan. Dezavantajul e că e mic, deci e mereu înghesuit.

Cookies Cream

Behrenstraße 55 10117 Berlin

Cookies este unul dintre cele mai renumite cluburi din Berlin, deci a văzut multe. Deasupra clubului e acest restaurant. E scump, dar merită dacă îți place mâncarea vegetariană și vrei să vezi celebrități minore care sunt vegetariene.

BBI Berlin Burger International

Pannierstraße 5 12047 Berlin

 La fel ca restul lumii occidentale, berlinezii mănâncă numai burgeri zilele astea (nu fi fițos, că deși e frumos să mai mănânci ceva care nu-ți provoacă infarct, burgerii sunt destul de mișto). Cel mai bun local de burgeri din Berlin e BBI. E mic, dar are tot ce-i trebuie unui local de burgeri: o bucătărie nemaipomenită, mese pe stradă şi o baie decentă.

Il Casolare

Grimmstraße 30 10967 Berlin

 Există trei astfel de pizzerii în Berlin, una pe Prenzlauer Berg (I Due Forni), una în Friedrichshain (Il Ritrovo) şi asta, care e favorita mea. În mare datorită terasei care dă spre râu. E gălăgios, chelnerii sunt jeguri umane, iar în weekend trebuie să aştepţi o oră să-ţi primeşti mâncarea, dar merită pentru pizza, pastele şi aperitivele delicioase.

Vatos Tacos Taco Truck

Ritterstraße 26 10969 Berlin

Asta e o rolută cu mâncare, aşa că e stupid să vă zic cum s-o găsiţi. Dar ea stă de obicei pe Ritterstraße. Şi merită pentru că are cele mai bune quesadilla şi burrito din oraş, care vin cu carne, dar şi cu opţiuni vegetariene şi vegane.

Înapoi la index.

Mâncare turcească

 Berlin găzduieşte cea mai mare comunitate de turci din afara Turciei. Asta e un lucru trist pentru rasişti, dar e de bine pentru oamenii normali şi înfometaţi, pentru că se găseşte cea mai bună bucătărie turcească din afara Turciei, la toate preţurile, de la döner  kebab (care a fost inventat în Germania) la un euro jumate, până la bucătăria de mare clasă.

Club-Mate

Club-Mate este un fel de Red Bull pentru hipsterul german tipic. E un fel de ice tea amar, plin de cofeină, şi toată lumea îl amestecă cu votcă. Dar pentru că artiştii hipsteri germani îl beau, tot artiştii hipsteri germani îşi bat joc de el. Dar n-ar trebui să-ţi pese că oamenii cred că eşti de căcat pentru că ai încălcat o regulă nescrisă care spune că e de căcat să bei ceva care vine la sticlă. Dar eşti turist, deci oricum eşti cea mai de căcat persoană din club.

Currywurst

Există un milion de localuri în Berlin care vând renumitul currywurst. Practic, e un cârnat de porc, cu sau fără piele, care a fost feliat şi năclăit într-un amestec de ketchup şi praf de curry. Evident, e la fel de sănătos pentru sistemul tău digestiv cum îţi imaginezi.

Vânzătorii de mâncare din baruri

 Tipii ăştia trec prin toate barurile şi abordează şi cozile din faţa cluburilor, unde vând gustări delicioase din coşuleţele lor. De obicei e vorba de sendvişuri sau alte aperitive. Nu sunt ieftine, dar uneori sunt singura opţiune.

Kumpir

Ştiu că pare stupid să-ţi recomand un cartof copt, dar ăsta e super tare. În plus, ăsta e un cartof special din Europa de Est sau Turcia (aparent nimeni nu ştie sigur).

Înapoi la index.

În Neukölln, un cartier din sudul Berlinului, cel mai tare bar este Das Gift, un bar berlinez tipic, pe care localnicii îl numesc Eck-Kneipe, unde poţi să mănânci şi să bei ieftin. Şi ca orice bar berlinez, e condus de zeul scoţian al rockului alternativ, Barry Burns de la Mogwai şi soţia lui Rachel. Cârciuma de lângă e condusă de basistul de la Arab Strap, iar cei de la The Jesus and Mary Chain au o rulotă cu falafel în faţa lor.

Mulţi spun că zona Mitte e pe moarte sau e prea plină de turişti, dar în primul rând tu eşti turisti şi în al doilea rând se bea bine acolo. Fereşte-te de Rosenthaler Platz şi mergi pe o stradă secundară  precum Auguststraße, unde dai de localuri precum Hackbarth’s de peAuguststraße 49a. E un loc perfect pentru o bere înainte de cină.

Zona Kreuzberg merită vizitată pentru restaurant, dar dacă vrei să bei îţi recomand Bellman’s de pe Reichenberger Straße 103. E deschis până târziu, vinde alcool şi probabil o să te întâlneşti cu mine acolo.

Dacă eşti un adolescent de 16 ani şi-ţi place să bei în parc, du-te la Volkspark Friedrichshain. E mare şi plin de locuri superbe unde să pierzi vremea, mai ales fântâna tematică dedicată Fraţilor Grimm (care este un loc de întâlnire pentru adolescenţii beţivi).

Se spune multe că Schöneberg o să devină următoarea zonă cool a Berlinului, ceea ce e dubios, pentru că mereu a fost tare. Recent, s-au mutat mai multe galerii acolo, aşa că poţi să vizitezi nişte expoziţii înainte să ajungi la Café Einstein, cea mai frumoasă cafenea din oraş. apoi să te îmbeţi cu nişte coctailuri drăguţe în Victoria Bar.

Charlottenburg este una dintre cele mai superbe zone ale oraşului, dacă reuşeşti să ieşi de pe Autostrada Iadului, adică de pe Kurfürstendamm, aleea pricipală de cumpărături a Berlinului. Pe străzile din apropiere sunt multe baruri de lux precum Paris Bar şi magazine pe care le urăsc oamenii care urăsc hipsterii. precum concept store-ul Bikini Berlin, unde găseşti ultimele colecţii ale designerilor locali underground. Pe de altă parte, dacă nu eşti bogat, Charlottenburg e un muzeu pentru tine, adică te uiţi la chestii valoroase pe care n-ai voie să le atingi şi iei nişte suveniruri căcăcioase la plecare.

Înapoi la index.

Dacă vrei să stai undeva ieftin şi mişto în Berlin du-te la A&O Hostel situat pe Köpenicker / Ecke Adalbertstraße (costă între opt şi zece euro un pat, pe noapte). aici găseşti dejecţii umane ambulante din toată lumea, iar localnicii îi spun „parcul de rulote al turiştilor.“ Nu e frumos, dar dacă îţi plac haznalele pline de hormoni şi generaţia tânără, o să ţi se pară super.

Altă opţiune ieftină este să găseşti o pensiune, probabil una condusă de nişte bătrâni cu care n-ai nimic în comun în afară de credinţa că Berlin nu mai e la fel de miţto cum era odată. Din păcate, sunt din ce în ce mai puţine, dar sigur găseşti una online.

Dacă ai fraierit o persoană căreia îi place campingul să vină la Berlin, du-o la Hüttenpalast de pe Hobrechtstraße 65-66 (rulote de la 50 de euro pe noapte). Locul oferă rulote şi colibe de lemn în care poţi să te bucuri de sălbăticie la o aruncătură de băţ de zona plină de petreceri, Neukölln, unde se petrec toate nebuniile.

Dacă ai venit la Berlin ca să te culci cu cineva dintr-o trupă, încearcă Michelberger Hotel de pe Warschauer Straße 39/40. Sunt tot felul de DJ şi vedete care stau acolo când vin în oraş. Dacă nu ai o casă de discuri sau un club care-ţi plăteşte nota, du-te vizavi la  Industriepalast Hostel de pe Warschauer Straße 43 unde preţurile sunt mai rezonabile (aproximativ 20 de euro pe noapte). E un loc destul de ok dacă vrei să dai de trupe de deschidere sau unele mai underground. Dacă nu reuşeşti nimic, Berghain e la cinci minute de acolo.

Un hotel mai bun, dar mai scump este 25hours Hotel Bikini Berlin (de la 155 de euro pe noapte). Designul şi priveliştea sunt superbe, şi e chiar lângă grădina zoologică Bahnhof, prin care ar trebui să dai o tură, decât s-o freci aiurea prin Kreuzberg.

Înapoi la index.

Berlin are cea mai mare populaţie gay din Germania, deci tinde să fie destul de primitor. Vara e o paradă pride mare numită Stonewall CSD (Christopher Street Day), dar şi o demonstraţie mai puţin conuscută. Se fac mai multe târguri precum Motzstraßenfest, care e un fel de pride imobil şi sunt foarte multe târguri de fetişişti, unele de Paşte, altele vara, unde dai de poliţişti şi pompiri sexi, dar şi de vibratoare în formă de inimă.

Există foarte multe cluburi gay nişate pe fiecare fetiş imaginabil. De la locuri de sex hardcore la petreceri queer alternative după gustul fiecăruia şi petreceri imense pentru musculoşii cu maieuri. Şi Berghain cuprinde Laboratory, un club de sex hardcore gay, cu petreceri tematice inclusiv mâzgă şi scatofilie. Dacă asta îţi place.

Sunt şi multe evenimente în aer liber. Aproape fiecare lac din jurul oraşului are o plajă gay şi aproape tot Tiergarten-ul (parcul gigantic din mijlocul oraşului) este zona tradiţională de agăţat pentru comunitate.

În Schöneberg, în apropiere de Nollendorfplatz, găseşti librării, farmacii, cluburi, baruri, cafenele şi magazine de haine gay. Şi restul oraşului e foarte libertin, deşi există, din păcate, homofobie. Au fost 290 de incidente de violenţă homofobică doar în 2013, şi au fost cazuri de cupluri gay atacate pentru că se ţineau de mână în public. Poliţiştii sunt foarte pricepuţi să-i aranjeze pe băieţeii homofobi şi sutn multe organizaţii care te-ar ajuta, dacă eşti o victimă a homofobiei cât stai aici.

Înapoi la index.

New Theater

 Dacă vrei să bei ceva rece într-un loc răcoros încearcă New Theater. E un bar şi un loc unde se face teatru de improvizaţie, ceea ce sună oribil, ştiu, dar dacă nimereşti la o piesă, merită să rămâi. Barul aparţine artiştilor Calla Henkel şi Max Pitegoff şi este locul perfect să cunoşti artişti şi regizori.

Berlin Community Radio

Dacă ţi-e prea lene să ieşi de la cazare, nici nu trebuie să ieşi din pat ca să te simţi la o petrecere. Doar mută postul pe BCR (Berlin Community Radio), unde se pune muzică mişto şi ţi se dă o lecţie despre subculturile oraşului şi localurile în care le găseşti.

Insel der Jugend (Insula Tinereţii)

Dacă vrei să te îndepărtezi un pic de inima oraşului, Insel der Jugend e un loc ideal în care să te bucuri de râul Spree şi să-ţi aminteşti că Berlin nu înseamnă doar cluburi de techno.

Paloma Bar

Un bar tare din Kottbusser Tor. E greu să găseşti intrarea, pentru că scările sunt ascunse după o cabină telefonică, dar merită să-l vizitezi pentru priveliştea de ansamblu.

Pădurea şi Lacul Grunewald

Dacă te-ai săturat de oraş, ia trenul către Grunewald. Da, e raiul bogaţilor, dar ai fi ipocrit să spui că nu ţi se apre superbă. Poţi să te plimbi singur prin codri sau să faci turul lacului, care a devenit o zonă atât de luxoasă încât are plaje speciale pentru câini.

Spreepark la Plänterwald

 Nu e un secret că Spreepark erasingurul parc tematic din Germania de Est, dar s-a închis în 2001. În 2002, patronul a mutat o parte din parc în Peru, ca să deschidă unul nou, dar a dat faliment şi acolo. Apoi a fost arestat când încerca să aducă 180 de kile de cocaină în Germania. Deşi a fost inept, el a lăsat o jumătate de parc abandonat, precum un tren micuţ în care poţi să mergi. Fă turul ghidat sau sari gardul şi explorează-l singur, dacă eşti rebel.

C-Base

Un club de hackeri din mijlocul Berlinului unde lumea face supradoză de Club-Mate de ani de zile. Tocilarii ăia programează tot felul de lucruri de care n-o să aflăm niciodată pentru că le ascund pe nava-mamă.

Înapoi la index.

(Foto de David Georgi)

E adevărat că infracţionalitatea din Berlin e în creştere, dar nu-i de parcă berlinezii trăiesc cu frica-n sân. Deşi criminalitatea din oraş e mai mare ca în Munich sau în Stuttgart, tot stă mai bine comparativ cu alte oraşe europene, iar turiştii rar ajung victime ale infracţiunilor stradale. Dar, ca în orice oral, există câteva jeguri umane, iar aici vorbim de Germania, deci s-ar putea să ai un canibal în beciul hostelului.

Uite câteva reguli de bază de viaţă care se aplică şi-n Berlin: Nu-ţi lăsa mobilul sau poşeta pe masă. Nu sta prin staţii de metrou pustii noaptea, dacă nu e musai. Nu cânta imnul echipei de fotbal din ţara ta. Nu apela la taximetrişti ilegali. Nu fii prost.

Ca să fiu specific: Metrourile merg toată noaptea în weekend şi au fost câteva atacuri violente în locuri frecventate de turişti precum Alexanderplatz sau Friedrichstraße. Totuşi, tipurile acestea de atacuri au loc rar şi n-ar trebui să te facă să te fereşti de transportul în comun sau să vizitezi ce vrei să vezi. Pe lângă hoţii de buzunare o să vezi tot felul de oameni prin Kurfürstendamm or Tauentzien care invită trecătorii să joace alba neagra, care este evident o ţeapă.

Totuşi, cea mai răspândită infracţiune din Berlin, şi din toată Germania, este furtul de bicicletă, care se petrece mai ales în cartierele fiţoase prin care o să te plimbi tu: Mitte,

Kreuzberg, Neukölln. Dacă îţi laşi bicla pe stradă peste noapte, e o mare şansă să n-o mai găseşti a doua zi sau, cel puţin, s-o găseşti fără roţi.

Înapoi la index.

Hostelurile din Berlin sunt locurile în care vin oameni din toată lumea ca să-şi perfecteze arfele antisociale. Mirosul de gunoi şi ambalajele putrezite de kebab fac o aură pestilenţială de cinci sute de metri în jurul lor.

Tot turiştii par chitiţi să le provoace nemţilor cancer. Sunt atât de obsedaţi să trăiască ca RDG-iştii încât se înscriu în masă la Tururile cu Trabant. Trabiul este probabil cea mai odioasă maşină creată de germani. Era făcută din plastic, motorul era degeaba şi ardea benzină cu plumb, iar oamenii din RDG aşteptau chiar şi opt ani ca să pună mâna pe o astfel de „maşină.“ Desigur, nemţii au învăţat din trecut şi nimeni nu mai conduce mizeriile astea, dar turiştii sunt obsedaţi să le închirieze şi să meargă cu ele prin oraş şi să umple plămânii pietonilor de dioxid de carbon. Chiar dacă reuşeşti să scapi nelovit sau neotrăvit de unul, tot o să te distrugă gaura de ozon pe care o generează. Nu încuraja tipul ăsta de purtare. Singurul lucru mai rău ca un trabant sunt bicicletele care-s şi masă de bere.

Înapoi la index.

Drogaţii Zombi

Drogaţii zombi sunt doar pe jumătate oameni. Şi-au pierdut omenirea acum multă vreme, în beţia de trei zile numită weekend în Berlin. Ei o ard noaptea prin club, dar ziua devin nişte tenii care caută disperate droguri şi Club-Mate ca să nu adoarmă. Fac spume la gură, leşină prin parcurile Hasenheide sau Görli şi nu se opresc din dansat, chiar dacă o fac în timp ce tastează codul PIN greşit la bancomat iar şi iar.

Naziştii

Din păcate, deşi războiul s-a încheiat demult, nu înseamnă că au dispărut cei mai cretini dintre nemţi, doar s-au mutat în cartiere mai periferice precum Friedrichsfelde sau Köpernick. Frustrant e c-au învăţat şi să se camufleze, aşa că nu trebuie să te fereşti doar de skinheads în veste militare. Cel mai bun mod să-i recunoşti e să observi aura de ratare din jurul lor.

Găşti de puştani violenţi

Tineri, furioşi, plictisiţi: combinaţia perfectă. De obicei, ei umblă în grupuri de câte patru prin staţiile de metrou din jurul oraşului şi aşteaptă momentul optim să bată pe careva în faţa camerelor de luat vederi. Jurnaliştii au numit această epidemie de violenţă juvenilă din metrourile Berlinului „alarmantă“ şi „complet iraţională,“ aşa că evită să mergi singur sau să stai cu mobilu-n mână.

Potsdamer Platz—Mitte

Au distrus No Man's Land. Au distrus Tresor, o insituţie techno. Au demolat tot ce reprezintă istoria Berlinului. În schimb am rămas cu o tentativă rece, acută şi robotică a unui oraş caracterizat de zgârie-nori fără rost şi o lipsă acută de Feng-Shui.

Checkpoint Charlie

E o cocioabă jegoasă cu soldaţi falşi care vor să fie plătiţi de fiecare dată când îţi faci poză cu ei. Numai asta ar trebui să te facă să stai departe de ei.

Mauerpark-Flohmarkt

Ăsta este cel mai supraevaluat căcat din oraş. Şi n-ai cum să-l eviţi pentru că sigur ai o persoană în grupul tău care, naiba ştie din ce motiv, iubeşte târgurile der vechiturii şi karaokeul. Ar trebui să fie un loc cool unde mii de tineri să se distreze duminica. Dar în prezent este doar un loc aglomerat, murdar şi scump pe care toţi localnicii îl urăsc de moarte.

Înapoi la index.

Bacşişuri

Din fericire, atât cât majoritatea turiştilor renunţă la capacitatea de a merge în linie dreaptă de la jumătatea primei zile, un bacşis de zece la sută e mai mult decât destul.

Expresii utile

Bună: Hallo

Pa: Tschüs [pronunţat Cius]

Te rog: Bitte

Mersi: Danke

Unde este Berghain?: Wo ist das Berghain?

De unde pot să fac rost de droguri aici?: Wo gibt es hier Drogen?

[Dacă o spune un bodigard] Formaţi un şir indian!: In einer Reihe anstellen!

Înapoi la index.

Acesta e un playlist cu genul de căcaturi pe care o să le auzi pe străzile Berlinului. Această listă nu reflectă gusturile VICE Germania.Mă rog,crec că merită să auzi nişte rap nemţesc înainte să ajungi, măcar ca să ai subiecte de conversasţie când o arzi prin cluburile cool.

Înapoi la index.

Ne vedem în club,

VICE Germania

Citește și The VICE Guide to Bucharest 2014

Înapoi la index.