Stripclub-urile bucureştene sunt triste şi pustii

Pentru că niciunii dintre prietenii noştri n-au călcat într-un club de striptease până acum, eu şi Lore ne-am gândit sa dăm o tură prin cât mai multe bodegi d-astea de libidinoşi, într-o singură noapte. Pot să le spun de pe acum că n-au pierdut multe. Sunt genul de localuri în care bărbaţi trişti belesc ochii şi alte organe la forme lăsate şi ascunse în lumină slabă. Stripteuzele se uită dubios când văd femei client, pentru că nu pricep ce vor de la ele. Noi am judecat speluncile astea porno după atmosferă, stil, fete şi clienţi.

NIGHT CLUB EMANUELLE

Prima noastră oprire a fost la Emanuelle, local numit după seria de porno softcore francez care a început în anii 60' şi încă mai rulează pe Prima TV. De la intrare ne-a întâmpinat o pulă de un metru juma pusă pe un postament. Am rămas pentru câteva secunde holbându-ne la ştromeleagul gigantic și învârtoşat şi nu ne prindeam ce era mai intimidantă, lungimea sau circumferinţa?

Atmosferă: E mai multă viaţă la o petrecere de măicuţe, decât era în clubul ăsta. I-am dat o oră să-şi revină, dar nimic. Superpula stătea degeaba, nexam admiratori. Totuşi, la ieşire am fost abordate cu sfaturi de clubbing de un român autentic numit Mario, proaspăt întors din Italia, cu lanţu` gros cât trabucurile de contrabandă şi-un tricou odios de strâmt şi teribil de turcoaz, ca să-şi orbească victimele de prin discoteci cu el.

Stil: Dacă ignoram pula imensă, aş fi confundat locul cu o speluncă de cartier unde se joacă barbut, dame, şeptică şi alte chestii nonerotice. Am concluzionat că nu au stil.

Fete: Ni s-a spus că fetele lor nu prestau la bară. De-asta lipseau cu desăvârşire şi lucrau de zor în camera din spate, oferind masaje erotice cu final fericit celor cu dare de mână. Când am ajuns noi acolo, sigur erau toate cu mâinile adâncite în şuncile unui familist depresiv sau îi ofereau un masaj special finanţatorului pulii de rigips.

Clienţi: La unu noaptea singurul lor client era un francez care părea la fel de plictisit şi dezamăgit ca noi de local. Dubiosul ăsta ne-ar fi însoţit, dar i-am explicat că misiunea sfântă de a vizita cluburile de ţâţe din Bucureşti n-o îndeplinim decât singure.

BUCKINGHAM

Clubul ăsta se voia ceva medieval, însă friza penibilul prin discrepanţa dintre decoraţiunile specifice de restaurant Excalibur şi scopul locului de pornache la bară. Nouă totuşi ne-a plăcut cel mai mult, pentru că am primit de băut moca (ceea ce e mare lucru când ești student și-o apă plată este 15 lei), pe promisiunea că le facem reclamă. Când am fost întrebate unde o să apară promovarea voalată a micii temniţe imperiale de perversiuni, am scos printre aburii de alcool un „www.mice.ro, domnule! Ne-a parut bine" şi-am tulit-o.

Atmosferă: Plictiseala locului era animată de playlist-ul de acum doi ani de la KissFM, cu nişte piese clasice ca „Maria Ioana" sau mizeriile trupei Mandinga. Fetele se tăvăleau pe un preş de la IKEA şi se învârteau în jurul barei metalice, cu aerul condiţionat dat la maximum peste ele. Era un mare turn-off să le vezi cum intrau lasciv din spatele scenei cu şerveţelele umede în mână, ca să şteargă bara. Oricum ţâţele lăsate ale unei blonde platinate care se ocupa mai mult de client decât de bară au reuşit să ne ridice mult respectul de sine.

Stil: Aveau o sobă veche şi un aer condiţionat în aceeaşi cameră. În rest era decorat cu tablouri incoerente şi ceasuri clasice mari ca să dea senzaţia de opulenţă vintage, deşi lumina era prea difuză ca sa distingem ce arătau. Localul medieval era luminat de un disco ball şi animat ieftin de fetiţele care-şi aşteptau prinţii cu tricouri mulate să le ducă la palatul Buckingham.

Fete: Aici am văzut pentru prima oară în viaţă stripteuze pur-sânge şi chiar am prins şi puţină acţiune girl on girl. Când le-am întrebat cum le cheamă, mi-au zis Sarah sau Lisa, atât cât să pricep ca nu-s dispuse să devină intime cu oricine. Totuşi erau genul de fete cărora, dacă le dai un pahar de rom cubanez, îţi dau şi seria numerică de pe buletin.

Clienţi: Şi locul ăsta era dramatic de gol. Un singur client le trecuse pragul, un nemţălău cu faţă de Fritz, cu verighetă pe deget, în jurul căruia roiau toata angajatele clubului. În vinovăţia lui de soţ fidel corupt de societate, mai plesnea din când în când câte un set de buci bombate. Cand ne-a întrebat de ce luăm notiţe, i-am spus că o sa scriem despre el la o revistă. Nu avea nicio problema cu asta, atât timp cat nu-i aveam numele.

PUSSY CAT

Cred ca ăsta e locul care ne-a deprimat cel mai mult. De la intrare ne-a zis unul „Fetelor, e club de noapte, sunt femei goale acolo", de parcă era cel mai rău lucru care ni se putea întâmpla.

Atmosferă: Locul ăsta mi-a amintit de cârciumile alea de prin 90' cu jocuri electronice care n-au fost renovate niciodată. Preţurile erau mai mici ca la alte localuri, ceea ce scădea şi din entuziasmul fetelor care stăteau plictisite pe nişte canapele de piele roasă şi mai ofereau din când în când o schimonoseală greoaie la bară.

Stil: Nu prea are niciun stil. Interiorul era un spaţiu mare, gol şi plin de oglinzi puse acolo „ ca sa se vadă mai frumos", după cum a explicat Andreea, o expertă în design interior licenţiată în lap dancing.

Fete: Purtau latex, tocuri kilometrice şi aveau părul lung. Erau atât de nepăsătoare, încât întrebate, își dădeau numele real. Erau atât de sărace încât îţi arătau ţâţele sau chiar mai mult pentru o bere. Nu primeau bani decât pe bază de comision. Dacă îţi cumpărai o Cola, fata îţi dansa puţin, pentru că îşi lua şi ea partea din cei zece lei cât a costat sucul.

Clienţi: Andreea, o dansatoare de p-acolo, ne-a spus că toţi clienţii sunt familişti convinşi, dar nu i-am nimerit pe acolo pentru că era weekend şi stăteau acasă cu rubedeniile.

LUCKY LOVE

Nu are nicio treaba cu love-ul, cât mai degrabă cu futaiul de o noapte, dar n-am putut să ne confirmăm asta pentru că am fost politicos invitate să părăsim incinta imediat ce ne-am terminat băutura. Ceea ce în sine e un fel de confirmare. Oricum trebuie să fii puţin naiv ca să crezi că totul se rezumă la privit şi o palmă peste fese în magherniţele astea.

Atmosfera: Muzica era dată încet, pentru că au avut probleme cu vecinii din cauza decibelilor şi chiar au fost daţi în judecată de câteva ori. Cum intrai te lovea un miros de alifie şi uleiuri volatile, de la mesele de masaj erotic.

Stil: Locul e uşor kitschos, dar acceptabil comparativ cu bombele de până acum. Au mereu perdelele trase, chiar şi în timpul zilei. Decorul e unul de ceainărie (mai ales c-au cam aceleaşi fotolii ca vecinii lor de la Bohemian Tea House). Suni la interfon, iar uşa se deschide fără să fii întrebat cine eşti. La intrare, matroana zglobie te scanează ochiometric să simtă dacă ai cu ce plăti, te pofteşte înăuntru şi schiţează repede un zâmbet spart.

Fete: Arătau decent, aveau ceva atitudine şi stăteau mai bine cu stima de sine, datorită politicii clubului de băuturi suprataxate cuplate cu dans la bară şi uleiuri de masaj care îţi desfundau invaziv nasul de intern VICE. Apoi, dacă mai voiai să beleşti ochii, trebuia să mai cumperi o băutură sau s-o întinzi.

Clienți: Locul ăsta o să-mi rămână în minte cu cel mai fain dans la bară pe care l-am vazut, de parcă ar fi compensat întreaga ieftineală de până atunci. Salivau patru bărbaţi lângă ea, alături de chelnerul care în mijlocu` dansului se ducea să porneasca aerul condiţionat (o bară, o femeie şi un aer condiţionat – reţeta succesului în domeniul ăsta), plus noi două.

Urmărește VICE pe Facebook.