De la mare la o mare strălucitoare - Nu întreba şi nu comenta

Într-o mașină mai mult potrivită pentru făcut câteva cumpărături sau pentru luat copiii de la grădiniță, prietenii noștri Conor Creighton și Kendall Waldman călătoresc prin jumătatea de sud a Statelor Unite, de la South Carolina până în California. Vor încerca să evite clișeele și să ne informeze, în schimb, despre toate lucrurile cool pe care le găsesc în drum. Serialul se va numi De la mare la o mare strălucitoare.

În afară de băuturi acidulate, francize de fast food și celebrități, cel mai mare dar al Americii pentru restul lumii e armata. A trecut mult timp de la zilele de glorie a Unchiului Sam, când trupele erau întâmpinate cu flori și virgine în ziua liberării, dar asta nu înseamnă că pofta de război a Statelor Unite s-a diminuat.

Dacă Irakul și Afganistanul sunt la distanță, s-a gândit armata Statelor Unite, atunci folosim Charlestonul ca pivot.

E un orașminunat pe malul mării. În zilele de glorie, orașul era un punct de intrare pentru vasele cu sclavi care soseau în America. Piața centrală de lângă apă, unde se vând acum alune, nimicuri și tricouri, era pe vremuri piața de sclavi a Americii. Astăzi nu mai sunt sclavi în sud, dar sunt în continuare la modă oamenii muncitori care urmează ordine așa cum puișorii de găină își urmează mama.

Citadela e cea mai mare școală militară din State. Produce ofițeri. În 1996, Shannon Faulkner a devenit prima femeie care s-a înrolat după ce s-a folosit de Constituție pentru a combate politica școlii de a primi doar bărbați. Motivul pentru care ar vrea o femeie să se educe aici mă depășește. Shannon a plecat după doar o săptămână. Deși a fost protejată de mai mulți gardieni în timpul acestei săptămâni, hărțuirea a fost prea de tot.

Prima săptămână în Citadelă se cheamă Săptămâna Iadului. Ai parte de o hărțuite cum nu vezi altundeva. Cadeții, sau „pulărăii”, cum li se spune aici, sunt mereu ținuți în alertă prin tot felul de misiuni și exerciții disciplinare. Principalele forme de a disciplina pulărăii sunt abuzul verbal și pedepsele fizice, dar am auzit și povești despre abuzuri sexuale. După cum ne-a explicat un cadet: „Sunt aceleași condiții ca într-o închisoare cu minimă securitate.”

După ce-ai trecut prin Săptămâna Iadului, iar mulți pulărăi nu trec, pentru că politica de returnare a banilor în caz de nemulțumiri expiră în ziua a șaptea, viața pulărăului nu se schimbă în bine. În campus sunt obligați să meargă cu brațele întinse drept în față, cu spatele arcuit și bărbia în piept. Dacă cineva strigă „acoladă”, trebuie să-și arcuiască spatele și mai tare dacă nu vor să primească o pedeapsă. Pedepsele înseamnă în general ore de mărșăluit. Se spune că un pulărău delincvent a primit 120 de ore de marșpentru că n-a intrat la timp în cazarmă. Dacă un cadet poate răbda o pedeapsă grea, înseamnă că o să și dea altora astfel de pedepse la rândul său, iar când acești tineri absolvă școala (cei mai mulți probabil sfârșesc prin a fi trimiși în Iran), bineînețeles că îi vor pedepsi pe alții exact în același stil.

La ora cinei, are loc același protocol ciudat. Pulărăii trebuie să mănânce dintr-un unghi corespunzător. Se hrănesc ca niște macarale strâmbe. Pentru ei, să mănânce un castron cu supă e la fel de greu ca și cum ar picta un tavan.

Până acum nimic nou pentru cineva care știe câte ceva despre școlile militare, dar diferența e că la Citadelă se încearcă modelarea nu de capete pătrate, ci de bărbați de onoare. Studenții de la colegiu nu beau și nu au voie să se căsătorească în timpul studiilor. Studenții vor ieși de aici niște militari absoluți: politicoși, manierați, grațioși și vorbăreți în viața de zi cu zi și letali și neclintiți pe câmpul de luptă. Dar devin gentlemani.

N-o să vezi vreodată un absolvent al Citadelei care să nu țină ușa unei femei sau să nu i se adreseze unui domn mai în vârstă cu „domnule”, iar regulile de bune maniere îi învață să nu stea cocoșați și să nu verse vreun pahar la petreceri.

„Datoria e cel mai sublim cuvânt din limba engleză,” scrie pe inscripția de la intrarea în dormitoare.

Evident, studenții sunt loiali, politicoși indiferent de situație și ignoranți ca noaptea.

„Ce părere aveți despre Iran?”Îi întreb înainte să plec.

„A, n-avem timp pentru politică sau știri aici, domnule. Atunci când nu ne facem temele, stăm pe Netflix.”

Urmăriți-l pe Connor pe Twitter:@conorcreighton

Traducere: Oana Maria Zaharia