Ce vor părinții din generația Z de la copiii lor

Când auzi „Gen Z” îți vin în minte o mulțime de lucruri. Poate că ai auzit că nu visează la muncă. Că iubesc să urască milenialii. Că sunt cea mai singuratică generație sau cea mai queer. În orice caz, e dificil să nu ți-i imaginezi copii. 

Dar generația care a crescut cu internetul, schimbările climatice care se înrăutățesc și o pandemie, printre alte evenimente care modelează perspective, a devenit adultă în toată regula. De fapt, acum au propriii lor copii - și întocmai cum schimbă discuțiile despre muncă, religie, social media, modă și sănătate mintală, așa schimbă și parenting-ul. 

VICE a întrebat părinți din Gen Z (și viitori părinți) din Filipine cum își cresc copiii - de la educație, gen și timpul petrecut în fața ecranului la ce au învățat să nu facă de la propriii părinți. 

Via și partenerul ei milenial, Jorrel, îl cresc împreună pe fiul lor în vârstă de doi ani, Jadon.

VICE: Cât timp îl lași pe Jadon în fața ecranului?
Via: Când am devenit părinți, ne-am spus întotdeauna că nu-l vom lăsa deloc pe Jadon în fața ecranului, dar aia a fost o așteptare nerealistă. Înainte să împlinească doi ani, nu l-am expus deloc, dar acum că e mai mare e fascinat de lumea digitală. Folosim timpul în fața ecranului pentru el ca relaxare și în limita de o oră pe zi. Ne ajută și pe noi ca părinți când vrem să luăm masa în pace. Fiecare părinte e diferit și respect fiecare cale, dar asta e doar ce funcționează pentru noi.

Ce job vrei să aibă Jadon când se face mare?
În familiile filipineze auzi de obicei că părinții spun că vor să devii doctor sau avocat, dar, în era în care trăim, sunt atât de multe lucruri pe care le poate explora. Oricât de plictisitor ar suna, fiul nostru poate să fie ce vrea el atâta timp cât îl face fericit. 

Care e cel mai bun lucru când ești părinte tânăr?
Să fii părinte presupune multă muncă. Te epuizează fizic, mental și emoțional, dar cred că cel mai bun lucru când ești părinte tânăr este o diferență mai mică de vârstă (între noi și fiul nostru), așa că putem să facem față. Îmi place că putem să fim din nou copii și să experimentăm lucrurile simple care ne plăceau prin fiul nostru. 

Daniella este mamă singură și are un fiu, Lucas, în vârstă de cinci ani.

VICE: Ce anume au făcut părinții tăi când te-au crescut și ai vrea să faci diferit în cazul lui Lucas?
Daniella: Ca filipinezi suntem oarecum modelați să fim obedienți și plăcuți, fiindcă dacă nu suntem de acord cu ceva pare că nu-i respectăm pe ceilalți. Deși cred că e important să-i respectăm pe cei mai în vârstă, cred și că acel respect ar trebui să fie din ambele părți. Așa că, în orice moment ne simțim nerespectați, ar trebui să putem spune de ce. Există multă valoare și libertate în a ști ce ești dispus/ă să accepți în viața ta și ce nu. Deci, de la o vârstă fragedă, vreau ca Lucas să aibă o bază puternică pentru limitele lui și să poată să exprime liber ce îi face bine, ce nu și să înțeleagă de ce. 

Ce părere ai despre gen?
Nu cred că-mi cresc fiul să fie masculin la modul convențional. E mai mult despre a-i oferi fiului meu un spațiu deschis și sigur. Îi permit să exploreze ce vrea, în așa fel încât să se simtă în siguranță să vină la mine cu orice lucru care îi creează confuzie. Îmi iubesc fiul pentru cine e, nu pentru ce mă aștept eu să fie. 

Îl crești pe Lucas într-o anumită religie?
Eu am fost crescută catolică și am studiat la o școală catolică. Bunicii mei sunt de asemenea foarte religioși și accentuează importanța de a-l avea pe Iisus în inimile noastre, așa că eu cred în catolicism. Dar am și crescut în așa fel încât să nu fiu mereu de acord cu tot ce ne învață Biserica. Cu ce am rămas este să am încredere într-o ființă superioară. Este reconfortant să știi că prin bine și prin rău, este mereu cineva acolo care te privește așa cum ești și că are un plan pentru tine. Având în vedere că am fost crescută catolic, asta e singura religie pe care i-o pot împărtăși copilului meu, dar dacă el simte că rezonează sau îi place altă religie mai mult, atunci sunt deschisă să-i permit să o exploreze și să învăț de la el. 

Lukas și Dani așteaptă primul lor copil la finalul lunii iulie sau începutul lui august.

VICE: Care e lucrul pe care părinții voștri l-au făcut când v-au crescut pe care fie vreți să-l copiați sau să-l faceți diferit în timp ce vă creșteți copilul?
Lukas: Părinții mei mereu mi-au spus că vor fi întotdeauna acolo pentru mine și mă vor susține în creșterea propriei mele familii. Și-au axat atenția asupra talentelor mele, care erau sporturile, la o vârstă fragedă și m-au făcut să înțeleg că în viață ai mereu nevoie de o echipă în spate - un sistem de susținere. Sper ca fiica mea să înțeleagă că voi fi mereu alături de ea prin fiecare etapă din viață - să o susțin, să o ghidez, să călătoresc cu ea și să o învăț că viața are o mulțime de lucruri să ne ofere. 

Dani: Am observat că părinții mei au fost foarte centrați pe copil, adică m-au prioritizat mai mult decât orice, lucru pentru care sunt recunoscătoare. Dar au renunțat la multe lucruri ca să mă crească și să mă mențină fericită. Acum că am crescut și am propria mea familie, realizez că părinții mei meritau să-și ofere mai multă atenție ca indivizi și ca cuplu, mai ales când erau mai tineri. Vreau să mă asigur că echilibrez lucrurile pentru mine și familia mea, nu că favorizez o parte deasupra celeilalte. 

La ce școală vreți să vă trimiteți copilul?
Dani: Școala e nașpa. Glumesc. Școala e necesară nu numai pentru partea academică, dar și pentru disciplină, aptitudini sociale și clădirea caracterului, lucruri pe care un copil le învață când studiază într-o instituție în preajma altor copii. Acestea fiind spuse, vrem ca fiica noastră să fie expusă inițial unei educații tradiționale, adică în cadrul unui sistem educațional cu profesori și colegi de clasă. Apoi, poate mai târziu, să facă o școală în domeniul preferat de ea. 

Ce vă entuziasmează cel mai mult?
Dani: Abia aștept să fiu alături de fiica mea ca să experimentăm această viață frumoasă și nebună.

Lukas: Sunt atât de entuziasmat pentru acest nou capitol din viețile noastre și abia aștept să-i arăt micuței lumea.

Interviurile au fost editate pentru lungime și claritate.