O jumătate de milion de rechini ar putea fi uciși pentru vaccinul anti-coronavirus la nivel global

Activiștii pro conservarea mediului își fac griji că producția în masă de vaccinuri pentru COVID-19 ar putea distruge populațiile de rechini din jurul lumii, pentru că mai multe companii farmaceutice folosesc uleiul din ficatul vietății pentru dezvoltarea vaccinului lor.

Scualena, un compus organic natural obținut din uleiul din ficatul rechinului, e folosită de regulă de companiile farmaceutice în producția de cosmetice. Dar substanța are un rol valoros și-n dezvoltarea vaccinurilor, pentru că se comportă ca un „adjuvant”, adică un agent farmacologic care mărește puterea unor medicamente prin creșterea răspunsului imunitar în destinatar.

Pe scurt, uleiul din ficatul rechinului ajută vaccinurile să fie mai puternice. Și asta e o veste proastă pentru rechini, mai ales într-o perioadă în care fiecare țară importantă din lume se chinuie să dezvolte și să producă un vaccin pentru coronavirus la o scală globală.

Informațiile publicate de Regulatory Affairs Professionals Society (RAPS) și Organizația Mondială a Sănătății (WHO) arată că din cele 176 de vaccinuri aflate în evaluări clinice și preclinice, 17 folosesc adjuvanți. Și conform cercetării realizate de ONG-ul american Shark Allies, cel puțin cinci dintre adjuvanții ăștia au la bază scualena de rechin.

Unul dintre ei e MF59: un adjuvant care conține de regulă 9.75 de miligrame de scualenă pe doză și care e folosit în prezent de Universitatea Queensland, în parteneriat cu companiile de bioterapie CSL și Seqirus, pentru dezvoltarea unui vaccin anti-coronavirus.

Dacă fiecare persoană de pe glob ar primi doar o doză de vaccin, aproximativ 249 351 de rechini ar trebui uciși pentru ea. Dacă sunt necesare două doze pentru imunizarea populației globale - ceea ce e posibil conform unor experți - numărul de rechini uciși ajunge la aproape jumătate de milion.

„Nu e o speculație”, a declarat pentru VICE News prin e-mail Stefanie Brendl, fondatoarea și directoarea executivă a Shark Allies. „Totuși, nu-i ca și cum cinci sute de mii de rechini vor fi vânați într-o regiune pentru vaccin. Nimeni nu va ucide rechini acum ca să obțină necesarul pentru un vaccin. Dar nu asta e ideea.”

Conform lui Brendl, ideea e că procesele de dezvoltare și producere a vaccinurilor pentru coronavirus cel mai probabil se vor multiplica în următorii ani în timp ce populația globală va intra în contact cu o gamă variată de coronavirusuri. Iar dacă ficatul de rechin va continua să fie sursa primară pentru un ingredient important în vaccinurile astea, atunci imunizarea globală ar putea veni cu un cost ecologic imens.

„Trebuie să ne mișcăm rapid, pentru că avem în față o groază de ani în care se vor produce vaccinuri pentru o populație globală”, a zis Brendl. „Pericolul real stă în ce se poate transforma acest lucru în viitor. Să te bazezi pe ulei de rechin pentru un vaccin global e o nebunie curată. Un animal sălbatic nu e o sursă sigură și nu poate susține presiunea comercială continuă. Iar pescuitul intensiv al rechinilor e deja la nivel critic pe glob.”

Brendl subliniază că industria scualenei folosește deja 2.7 milioane de rechini pentru produse cosmetice, un număr care cel mai probabil se va dubla până în 2024 și tripla în 2027, în timp ce alte milioane mor din cauza celor care-i vânează pentru aripioare sau practică pescuitul intensiv. De regulă scualena e obținută ca un produs derivat al acestor activități, dar practica în care rechinul e ucis doar pentru ficatul său, sau îi este scos înainte să fie aruncat înapoi în apă, e deja problemă în anumite părți ale lumii

Rechinul alb, ciocan și balenă sunt printre cei mai vânați pentru ficatul lor. Și activiștii pentru conservarea naturii precum Brendl își fac griji că vaccinul dependent de scualenă ar putea mări dezastrul ăsta pentru speciile de rechini care oricum se află la un nivel critic.

Asta nu înseamnă totuși că vor ca cercetătorii să întârzie dezvoltarea vaccinurilor până când vor putea asigura o conservare absolută a rechinilor.

„Nu cerem asta”, a zis Brendl. „Vrem ca producătorii să continuă să-și facă treaba. Nu-i nevoie să facă o pauză sau să încetinească procesul. Vrem doar ca ei să testeze scualenă care nu-i din sursă animală pe lângă cea animală… Vrem ca industria farmaceutică și comestică să înlocuiască scualena de rechin cu alternative cât mai rapid, fără să afecteze dezvoltarea curentă a vaccinului.”

În ultimii ani, oamenii de știință au început să caute surse mai sustenabile pentru scualenă, din plante, printre care uleiuri vegetale din tărâțele de orez, germenii de grâu și măslinele. În 2015, o echipă de cercetători din SUA a produs scualenă biosintetică folosind bacterii modificate genetic. În 2013, o echipă de cercetători din Polonia a observat că uleiul din semințele de floare veșnică ar putea fi folosite ca o sursă promițătoare de scualenă și a subliniat că „ținând cont de protejarea biodiversității, materialele de origini animale ar trebui înlocuite cu surse alternative care respectă mediul”.

„Industriile vor să profite de pe urma unui vaccin global”, a zis Brendl. „E rezonabil să-i rogi să țină cont de o producție sustenabilă și sigură.”