Raluca Prună va rămâne cunoscută drept ministrul justiției care a venit la muncă îmbrăcată în halat de baie. Mă refer la ținuta pe care a purtat-o luni la prezentarea bilanțului de activitate anuală a Parchetului General. N-am idee cum se numește chestia aia pe care a îmbrăcat-o, dar dacă arată ca un halat de baie și se comportă ca un halat de baie, înseamnă că e un halat de baie.

Totuși, când e vorba de femeile din politică, eu nu sunt un tip superficial. Nu le evaluez după formă, ci în funcție de substanța muncii lor. Așa am evaluat-o și pe doamna Prună și mi-am dat seama că nu o plac deloc ca ministru.

În cazul în care ai ars-o rangă în fiecare zi a ultimilor două săptămâni, află de la mine că cel mai important eveniment politic din timpul ăsta a fost decizia Curții Constituționale de a declara neconstituțional ca SRI să facă interceptări. Serviciul presta interceptări pentru el sau pentru DNA, DIICOT și restul parchetelor.

Povestea s-a petrecut cam așa. Judecătorii Curții au zis că doar un organ de cercetare penală poate să facă interceptări. Gen procurorii sau polițiștii. Apoi s-au uitat lung în legi, au măsurat SRI-ul din priviri și au zis că da, într-adevăr, SRI e un organ de dimensiuni mari, dar că pe ei asta nu-i impresionează din moment ce nu e un organ de cercetare penală. Nasol pentru SRI, care peste noapte urma să rămână fără activitatea sa preferată – ascultatul. Numai că, știi și tu din experiența interzicerii fumatului în club, oamenii renunță greu la chestiile care le plac.

Așa că SRI a căutat să găsească o soluție să facă în continuare ce-i place mai mult și mai mult. Iar soluția asta a fost Klaus Iohannis. Care era vineri într-o vizită de stat în Israel. La auzul veștilor tulburătoare din țară, Iohannis și-a lăsat pe plaja din Tel Aviv șlapii și toate viețile anterioare, a zburat rapid la București și a intrat direct într-o ședință CSAT de seară, la care au fost și șefii SRI. Când a ieșit, a zis că treaba se rezolvă repede.

Iar treaba chiar s-a rezolvat repede. Vineri seară, la ora la care tu deja beai prima bere prin oraș, ministrul justiției anunța în conferință de presă că SRI nu doar că își recăpăta dreptul de a face ascultări, ba chiar devenea mai puternic decât era înainte ca decizia CCR să-l facă mai slab: pentru prima dată în existența sa, SRI devenea organ de cercetare penală, printr-o ordonanță de urgență marca Raluca Prună.

E-adevărat, ordonanța zice că e un organ mai mititel, adică „organ special" de cercetare penală și că poate să facă interceptări doar sub supravegherea unui procuror și doar în domeniul terorismului și al siguranței naționale. Numai că, vezi tu, aici e faza interesantă. Infracțiuni de siguranță națională înseamnă chestii grele de tot, gen să chemi minerii, să spionezi pentru ruși sau reptilieni sau să-l răpești pe Iohannis. Fie vorba între noi, trebuie să fii cel mai mare imbecil să vrei să-l răpești pe Iohannis, pentru că numai un imbecil ar putea presupune că Iohannis știe chestii sau are puterea de a face ceva. Dar deviez.

Deci, cum ziceam, cam astea sunt infracțiunile la adresa siguranței naționale, iar doar pentru astea poate să facă SRI interceptări. Doar că, în realitate, lucrurile nu stau așa. Uite, de pildă, niște băieți precum Radu Mazăre, Dinu Patriciu, Cătălin Voicu sau Ioan Niculae au fost ascultați multă vreme pentru niște chestii pe care SRI le-a motivat ca fiind pericol la adresa siguranței naționale. Atenție, nu zic că băieții ăștia nu-s niște jmekeri penali, zic doar că șmenurile lor n-au nicio legătură cu răpirile și spionajul de care vorbeam mai sus.

Dacă vrei să vezi cu ochii tăi care-s infracțiunile la adresa siguranței naționale pentru care SRI poate intra pe fir, dă un ochi în codul penal. Ah, mai e ceva de spus. Interceptările lui Mazăre, Cătălin Voicu & Co. n-au fost prestate de SRI la cererea DNA, ci din proprie inițiativă. Deci, după cum vezi, SRI are o definiție extrem de extinsă pentru „siguranță națională". Cât de extinsă? Cât vor ei.

Așadar, în momentul ăsta, SRI e mult întărit. A devenit organ de cercetare penală, atribuții pe care doar Securitatea ceaușistă le mai avea. Iar ministrul justiției, Raluca Prună, a fost cea care a întărit acest organ.

Doar că aventurile ministrului Prună în țara interceptărilor nu se opresc aici. Evident că după ce a dat puteri sporite Serviciului, au început diverși oameni să spună că nu-i în regulă. Iar asta a determinat-o să vină cu niște explicații suplimenatare. Știi ce-a zis? Cum? Nu știi? Îți spun eu. A zis că drepturile reprezintă un „lux teoretic". Tare, nu?

Declarația completă, în contextul original o găsești pe pagina ei de Facebook. Dacă ai s-o citești, ai să vezi că ea vorbea despre un echilibru între drepturile omului și combaterea corupției, punând accent pe cea din urmă. Acuma, nu zice nimeni că hoții gen Mazăre sau Voiculescu trebuie să fie tratați ca la un restaurant de fițe, unde chelnerul vine la fiecare zece minute să te întrebe dacă-ți place supa cremă sau dacă spătarul scaunului e înclinat în unghiul tău preferat. Nu, tot ce-au cerut criticii ordonanței prin care SRI a devenit organ de cercetare penală au fost niște garanții că interceptările ălea nu se fac ca în Iran.

S-o fi exprimat greșit Prună? O fi fost înțeleasă greșit? Habar n-am. Ce știu e că, dacă ești ministru într-o țară democrată, niciodată, în niciun context, nu poți să vorbești despre drepturi ca despre un lux. Tocmai drepturile o fac pe acea țară să fie democrată.

Uite (și) de asta nu-mi place mie actualul ministru.

Un alt motiv pentru care îmi displace mandatul ministrului Prună e că ei i se pare total kosher ca judecătorii și procurorii să urmeze cursuri postuniversitare la academiile serviciilor.

Sincer să fiu, nici eu nu am informații detaliate, dar până acum n-am găsit cazuri de țări europene unde procurorii sau judecătorii să se școlarizeze pe la serviciile secrete. Lui Prună nu i se pare că asta ar fi o problemă. Mie, da. Nu de alta, dar sunt o grămadă de procurori cu funcții de conducere care au trecut pe la academiile SRI, Armatei sau Poliției. Am scris despre ei aici. Și chestia e că mulți dintre ei nici nu aveau legătură cu ce zicea Prună – terorism și alte abureli.

Ministrul are o relaxare totală și când vine vorba de posibili ofițeri acoperiți printre magistrați. De vreo jumătate de an încoace, au crescut un pic în intensitate suspiciunile că ar fi ofițeri ai serviciilor speciale printre procurori și judecători. Asociații de magistrați sau membri ai societății civile ridică periodic problema asta, încercând să găsească niște răspunsuri.

Până acum, Raluca Prună nu doar că nu a fost receptivă la solicitările astea, ba chiar aș zice că a fost ostilă. Nu cred că ar fi nimic anormal ca un ministru al justiției să vină și să spună: „Da, fraților, hai să facem o dezbatere legată de asta și să vedem cât e mit și cât e adevăr în povestea asta, că pe undeva aveți dreptate, unele chestii se văd din avion că-s cam dubioase".

Dar Raluca Prună nu a avut deschiderea asta. Reacțiile ei au fost în aceeași notă a ordonanței prin care a făcut SRI organ de cercetare penală sau a declarației că „dreptul e un lux". Adică: Mucles, mă piticilor!

Fuck, abia acum îmi dau seama că de fapt nu-mi place absolut deloc cum își face treaba acest ministru.

E absolut trist cum, doar în câteva luni de zile, Raluca Prună a renunțat la ideea de a organiza o procedură de selecție pentru șefia DNA.

Procedura e asta: ministrul justiției propune oamenii, Consiliul Superior al Magistraturii dă un aviz consultativ, iar președintele țării îi numește în funcții. Mai pe scurt, la faza asta, jupânul cel mare e șeful statului. Asta în cazul în care ministrul justiției nu e coios și să spună: „Stai așa, Boss, că degeaba îl vrei tu șef peste procurori pe cutare, că, dacă eu nu-l propun, tu n-ai pe cine să numești".

Ei bine, prin decembrie, Prună părea un astfel de ministru coios. Mai mult, voia să organizeze o procedură de selecție, chestie absolut mișto, din două motive: 1) elimina posibilitatea ca președintele să pună pe cine vrea el (mai ții minte trocul dintre Băsescu și Ponta?) și 2) ca în orice competiție unde nu se dopează nimeni, câștiga cel mai bun.

Din păcate, Prună a abandonat ideea procedurii, iar în doar câteva luni a arătat din ce în ce mai clar că postul de șef al DNA e deja pregătit pentru Codruța Kovesi. Uite aici cum au evoluat declarațiile ei în timp: întâi a fost „iau în calcul reînvestirea doamnei Kovesi în funcție‟, apoi „îmi asum reînvestirea procurorului şef al DNA‟, ca în final să se ajungă la „reînvestirea şefului DNA este singura soluţie‟.

Atenție, eu nu zic că Kovesi nu e bună. Nu zic nici că e bună. Spun doar că e mare pierdere că nu se mai face procedura aia de selecție.

Ai remarcat atitudinea ei? N-aș zice că fuge de presă. Din contră, am văzut că răspunde la întrebări, dă interviuri. Dar atunci când o face, parcă ar vrea să fie oriunde altundeva. Cum e și în filmulețul ăsta:

Mai bine îți transcriu un fragment din dialogul ei cu jurnaliștii, care o întrebau când și pe cine pune în locul lui Tiberiu Nițu, proaspătul demisionar din funcția de procuror general.

Aici îmi permit să răspund eu. Da, se întâmplă „așa ceva" în țară. Chiar ministrul Prună a făcut-o. Cum altfel ar putea fi interpretat anunțul că o va reînvesti pe Kovesi?

Un singur lucru.

Chiar dacă nu-mi place deloc ce-a făcut Raluca Prună în mandatul ei, nu cred că ea e personajul negativ în afacerea asta. Nu, pur și simplu ăsta-i ringul politic în care evoluează. Cu niște politicieni corupți până-n măduvă, servicii secrete lacome și extrem de puternice și cu longeviva Kovesi, chiar n-avea ce să facă un ministru banal precum Prună. Atât poate.

Sigur, ar fi putut fi un supererou, să se bată cu toți și să reformeze ce trebuie reformat. Hehe, dacă ar fi făcut asta, haina aia a ei ar fi fost privită ca un costum excentric de supereroină. Din păcate, n-a fost să fie. Asta e. O să rămână cunoscută doar ca ministrul care a venit la muncă îmbrăcat în halat de baie.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre justiție:
Românii nu știu diferența dintre arest și judecată
Declarația săptămânii: A mințit sau nu Raluca Prună când a spus că actele urgente nu se supun dezbaterii publice?
Guvernul Cioloș îți arată că până și o echipă de tehnocrați vine tot cu circ