De ce nu ar trebui să te desparți vreodată de cineva într-un bar

În seria asta povestim, cu vocile neauzite ale industriei restaurantelor, atât din perspectiva personalului pe care îl vezi, cât și a celui mai puțin vizibil, despre ce se întâmplă în culisele locurilor tale preferate de luat masa.

Înțeleg perfect de ce ai vrea să te desparți de cineva într-un bar: e un teriotriu neutru. Dar, în practică, oamenii sunt puși unei presiuni mari. Aș spune chiar că e nepoliticos.

E ușor să-ți dai seama când cineva nu se simte bine, dar la fel de simplu e să-ți dai seama când cineva e un client bun la bar, dacă știe să se comporte în regulă acolo. Dacă cineva vine și are o stare de spirit bună, chiar dacă i s-au înecat corăbiile, nu sunt împotrivă să-i ofer o băutură din partea casei. Am făcut asta de destule ori. Cu siguranță, dacă un client fidel vine și este foarte trist.

Am observat că oamenii preferă să nu discute despre asta în detaliu. Nu am avut des ocazia ca cineva să apară chiar după ce s-a despărțit și să înceapă să povestească. Întotdeauna lucrurile au fost mai degrabă dramatice și ciudate.

Prietenul meu Ian, care e tot barman, mi-a zis azi că lucra într-un local fițos din centru. Intră un cuplu, iar femeia întreabă care e cel mai scump whisky din meniu. Era un Johnnie Walker Blue Laber, de 150 de dolari suta. L-a comandat doar ca să-l arunce în fața tipului, iar apoi a plecat. Mi se pare tare. Să sperăm că și-o merita, pentru că e o mișcare foarte ostilă.

Au fost două situații deosebite în care am văzut cupluri care se despart în barurile mele. Dar cea mai nasoală a fost când au intrat unii în barul în care lucram și despărțirea lor a fost urâtă rău. Ea era enervantă și stridentă, el țipa, tot încercau să se calmeze unul pe altul, dar până la urmă el a ieșit nervos.

Ea a rămăs vreo oră, timp în care a plâns încontinuu, așa că m-am dus la ea de câteva ori s-o întreb „Hei, ești în regulă?". Și-mi răspundea „Da, am nevoie de un minut". La un moment dat, a trebuit să merg și să-i zc: „Stii, înțeleg ce s-a întâmplat, dar aveți o notă de plată de 70 de dolari pentru cină". A început să plângă incontrolabil, așa că i-am oferit cina din partea casei, iar ea tot zicea „Oh, mulțumesc, e foarte frumos din partea voastră, dar mă simt îngrozitor bla, bla, bla".

În timpul ăsta, DJ-ul începea să pregătească atmosfera de seară. Ne așteptam să plece în momentul ăsta, dar a rămas și s-a dus la bar. Încercase să-și reîmprospăteze fața, dar se vedea clar cât plânsese. Se vedea că are una din acele seri.

Mai mulți bărbați i-au cumpărat tot felul de băuturi. A vorbit cu o groază de tipi. Se ducea într-un colț cu ei și-i îmbrățișa. S-a combinat cu vreo cinci tipi la bar. Părea un dezastru emoțional, dar, la un moment dat, a-nceput să danseze. Se tăvălea pe jos și nu se putea ridica. Se zvârcolea pe ringul de dans, cu un cârd de tipi dubioși în permanență în jurul ei. Își scosese și pantofii. Nu aveam ce să-i facem, pentru că alții plăteau pentru băuturile ei.

În momentul ăsta, fratele unuia dintre tipii de la pază intră. Un samoan de trei sute de kile, iar ea s-a năpustit peste el imediat. Au plecat împreună, iar a doua zi tipul a apărut cu vânătăi și zgârieturi. L-am întrebat „Ce-ai pățit, frate?" Ne-a povestit că au făcut sex, până când a vomitat în patul lui.

Cea mai bună parte e că la fix o săptămână, tipa a venit iar la bar și, de atunci, e clientă fidelă. Reușea să facă mulți bărbați. Dar asta fost, de departe, cea mai dramatică despărțire pe care am văzut-o într-un bar.

Cu excepția altei ocazii. Totul era bine la început. Era o seară de hip-hop. Dar, la sfârșitul nopții, când am aprins luminile și am dat pe toată lumea afară din bar, am auzit țipete și urlete afară. Era o femeia care zicea „Am văzut că te uiți la Facebook-ul iubitului meu! Am văzut că-i comentezi și că-i dai like!".

Ne uitam toți și râdeam, dar am trimis paza să le zică să facă liniște, să nu se plângă vecinii. Eram toți strânși în spatele perdelelor și trăgeam cu ochiul și începe o încăierare din senin, cu vreo zece fete, toate masive. În timpul certurilor, o femeie tot urla despre Facebook. Auzeai „curvă" și "„pizdă", dar apoi, din cinci în cinci cuvinte, „Facebook", așa că era destul de amuzant. Echipa noastră de pază a-ncercat să intervină, la început, dar erau foarte multe femei nervoase, așa că s-au întors în bar.

Toți bărbații erau aliniați pe trotuar. Tipul cu respectivul cont de Facebook era fix în fața barului. Femeia a venit la el și s-au despărțit pe loc. Acum fosta lui a început să meargă în urma lui, aruncându-i un „în fine, nici nu te vreau înapoi", dar tot se ținea după el. Părea că nu se mai termină. Foarte trist.

Ziua următoare, am ajuns să deschid localul și erau mici bucăți de material PESTE TOT. O nebunie. Șeful mei îmi zice: „Mergi afară și strânge din bucățile de material." Săptămâni întregi am tot măturat din bucățile alea. Erau ca sclipiciul, nu se curățau definitiv niciodată. Le-am numit Bucățile de Material Lipicoase.

Personal, nu m-am despărțit de cineva într-un bar vreodată. Dar, pe când aveam 21 de ani, m-am combinat cu un tip care punea muzică la tot felul de petreceri populare și în cluburi de noapte. După ce ne-am combinat prima dată, cineva mi-a zis că are prietenă, așa că am oprit totul. Când l-am întrebat, mi-a zis că se despărțiseă deja, că era doar o tipă nebună și l-am crezut. Am aflat două luni mai târziu că avea o prietenă atunci și că mă mințise. Așa că nu am știut la momentul respectiv că reacția ei e normală, când iubitul cu care locuia se combinase cu o tipă oarecare de 21 de ani.

Într-o seară, am mers cu prietena mea, Lily, într-un loc unde punea el muzică, o petrecere tâmpită de hipsteri. Am mers imediat la baie să băgăm ceva, iar prietena lui a intrat cu alte patru prietene și au scos pe toată lumea afară. Când am ieșit din toaletă, una o ținea pe Lily și alta m-a pus la pământ, în timp ce a treia mi-a tras un pumn în față. Tocmai trăsesem ceva, așa că am început să râd isteric, ca în filmul 13, pentru că era al naibii de amuzant. Adică, îmi pare rău că i-am tras-o din greseală prietenului tău, dar nu trebuie să mă bați, cu patru femei, în baia unui bar. Cred că am șoptit „M-am futut cu prietenul tău", în timp ce râdeam. Proastă decizie.

Într-un final, s-au oprit și am reușit să scap și să fug din bar. Tipul era afară și am început să urlu la el: „Du-te-n mă-ta, jegosule! Nebuna de gagică-ta tocmai m-a bătut în baie pentru că ești un căcat de om." Am început să țip despre penisul lui mic și cum nu merita numic. El era gen „Hei, draga mea, îmi pare rău, dar nu e chiar așa de grav!". Am luat-o la pas și el mă urmărea. Asta se-ntâmpla de față cu toată lumea, cred că erau vreu 50 de oameni care așțeptau la coadă, să intre în club. Cred că asta se pune ca o despărțire destul de în public.

Mi-e greu să mă gândesc la un anumit moment în care să fi trecut peste o despărțire cu ajutorul alcoolului, pentru că am trecut prin viață cu alcool până la 25 de ani, fie că mă despărțeam sau nu de cineva.

Îmi aduc aminte că am mers la bar singură de câteva ori și tipii încercau să se bage-n vorbă cu mine. Gen „Hei, ce faci aici singură?"

Așa cum i s-a povestit lui Hilary Pollack

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre despărțiri:
Chiar poți să mori din cauza unei despărțiri
Cum trece un bărbat peste cea mai nasoală despărțire
Despărțirea e grea când unul dintre voi e nebun