Cum să-ți dai seama dacă adidașii tăi scumpi sunt falși

Yu-Ming Wu nu și-a permis să-și cumpere adidași până n-a ajuns la facultate. A crescut în New York, copil al unor imigranți chinezi care lucrau în restaurante și magazine la colțul străzii, așa că nu a îndrăznit să le ceară vreodată părinților bani de adidași.

Acum, Wu are o colecție de nouă sute de perechi de adidași și e unul dintre fondatorii Sneaker Con, „cea mai mare expoziție de adidași de pe Pământ”. Expoziția e cunoscută pe plan internațional, a ajuns în câteva locații noi și atrage tot mai mulți oameni. Dar cum mii de oameni își vând adidașii, sigur există pe piață o grămadă de fake-uri. Așa că Wu a înființat un program de autentificare a adidașilor cu ajutorul căruia clienții de la Sneaker Con își pot verifica adidașii înainte să dea mii de lire pe ei.

VICE s-a întâlnit cu Yu-Ming Wu la Sneaker Con Toronto ca să afle mai multe despre expoziție și despre acest program.

VICE: Ce înseamnă să-ți autentifici adidașii?
Yu-Ming Wu: Nu e un program oficial, dar ne ajută clienții să-și dea seama dacă un pantof e sau nu autentic. Adolescenții, mai ales, n-au idee dacă își cumpără adidași adevărați sau falși și ar vrea să fie mulțumiți de decizia de a cheltui atâția bani pe ei. Noi îi ajutăm să știe că și-au cumpărat, într-adevăr, adidași originali.

Ce te-a motivat să înființezi acest program la Sneaker Con?
Acum câțiva ani, un copil care își cumpărase adidași noi de la expoziție a venit la noi plângând. Erau falși. Și atunci am realizat că avem o problemă. I-am dat înapoi banii pe adidași, am luat adidașii și i-am folosit ca exemplu pentru ce ar trebui să facem la Sneaker Con.

Chiar sunt o problemă atât de mare adidașii falși?
La Sneaker Con nu. Mai apare câte o pereche sau două de adidași falși. Oriunde găsești pe cineva care încearcă să te păcălească.

Poți să-mi explici procesul de autentificare a adidașilor?
Unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le faci e să te uiți la cutie. Cutia trebuie să fie bine construită. Ne uităm la scris, la imagini, dacă arată impecabil, dacă totul e la locul potrivit. Nu contează dacă e o cutie mai veche, te prinzi dacă e o cutie scumpă sau ieftină. Ne uităm și la etichete, ne asigurăm că se potrivesc numerele și orice altceva.

Uneori numerele nu se potrivesc sau unele lucruri sunt scrise greșit pe cutie.

Când adidașii sunt scumpi, și cutia arată scump, deci.
Da, dar unii aduc adidași falși în cutii originale. Așa că ne uităm la cutie doar în primă fază. Apoi lăsăm cutia și analizăm pantoful: cum e construit, cum se simte în picior. Apoi mirosim adidasul.

Pe bune?
Da, dacă n-a fost purtat. Ne asigurăm că nu conține adezivi toxici. Multe dintre companiile mari precum Nike sau Adidas nu mai folosesc adezivi toxici. Dacă miroși adidasul și simți un miros foarte chimic, ceva e în neregulă. Ăsta e un semn ușor de detectat. Ne uităm și la șireturi, la cusături. La adidașii falși, unele cusături sunt ușor strâmbe. Apoi analizăm talpa. Nu trebuie să fie nimic printat greșit sau zgrunțuros. Totul trebuie să arate fin, perfect, curat. Așa că știm, în mare parte, că adidasul e original. Ne uităm și cât de bine e lipit. În fabricile de fake-uri, lipiciul depășește uneori marginea.

Ne uităm la logouri să vedem dacă sunt printate bine, la cusături din nou. Cele mai multe fabrici de adidași fake nu dau atenție la detalii. Fabricile care sunt pe bune investesc milioane de dolari pentru o calitate cât mai mare a producției. Fabricile false nu au atâția bani pentru producție, iar asta se vede cu ochiul liber. Eu mă prind dacă un adidas e fals și după cum se simte în mână, dar asta după ani de experiență. Și după toate aceste verificări, declarăm un adidas original sau fals.

Deci folosiți toate simțurile umane pentru asta. Dar oamenii mai greșesc. Cum îi explicați asta unui client care nu e convins că adidasul e original?
Îl rog să aducă un adidas fals și le arăt diferențele. Îi amintesc că am ani de experiență în asta. Altceva nu am ce face decât să duc adidasul la fabrica Adidas și să-i rog pe ei să verifice.

A fost vreun pantof pe care nu l-ai putut autentifica?
Da, uneori primim pantofi atât de vechi încât nu avem cu ce să-i comparăm. Sau alteori sunt adidași în ediție limitată, de care n-am văzut niciodată, așa că nu avem cu ce să-i comparăm.

Ce i-ai spune cuiva care preferă să-și cumpere adidași falși pentru că arată la fel, dar costă mult mai puțin?
Persoana respectivă a hotărât că se simte ok să cumpere un fake. E mulțumită de această decizie. I-aș recomanda doar să cumpere adidași făcuți de branduri mai mici, dar tot cunoscute, decât să ia adidași contrafăcuți complet. Dar dacă e mulțumită de decizia ei, n-am de ce să încerc s-o fac să se răzgândească. Noi doar îi educăm să știe diferențele dintre cei originali și cei falși. În rest e treaba lor.

De ce n-ar trebui oamenii să cumpere adidași contrafăcuți?
Pentru că nu are sens. Dacă faci asta, susții fabricile ilegale și infractorii care le conduc. Cine știe ce fac ăia cu banii tăi.

Cine se pricepe cel mai bine să autentifice adidași?
Cum am zis, tipii care au lucrat ani de zile în industrie. Au atins atâția pantofi la viața lor încât pot să-și dea seama că un pantof e contrafăcut dintr-o privire.

Ce adidas e contrafăcut cel mai des?
Colecția Air Jordan, din cauză că e una veche și valoroasă. Se fac și mulți Yeezy, pentru că sunt ediție limitată și costă foarte mult. Jordan, Yeezy, NMD și Ultra Boost.

Cum ți-ai dezvoltat acest talent și cum faci față schimbărilor pieței?
Lucrez în industrie de peste 17 ani. De-a lungul anilor am văzut și am atins mulți pantofi. De multe ori mă prind că un adidas e contrafăcut doar dacă mă uit la el. Uneori arată foarte bine, dar îl trădează detaliile.

Cum i-ai explica pasiunea pentru adidași și cultura lor unei persoane care nu dă doi bani pe asta?
Un om pasionat de adidași e un om care se uită la o pereche și admiră designul. Pentru el nu e doar un accesoriu funcțional, ci o lucrare de artă. Dacă apreciezi un adidas atât de mult încât l-ai pune pe un piedestal, înseamnă că ești pasionat de adidași. Dacă nu, nu. Și e ok.

Cum arată colecția ta de adidași?
Era foarte mare, aveam 1 300 sau 1 400 de perechi. Am reușit s-o reduc la opt sute, dar cred că între timp am ajuns iar la nouă sute.

Le porți pe toate?
Port aproximativ douăzeci de procente dintre ei. Pe restul îi consider artă.