Filmul ăsta îți arată lumea plină de fițe a fetelor albe cu bani

Regizorii sunt obsedați după fete albe tinere, frumoase și privilegiate. Camerele îmbrățișează cu blândețe pielea fără pete, dansează cu voce tare pe coapsele lor cremoase și fine și se pierd în privirile diafane, de obicei pe fundaluri care amplifică frumusețea lor, cu un strop de opulență suburbană (The Suicides Virgin), sau accentuează decăderea lor (The Bling Ring).

La prima vedere, Thoroughbreds, filmul de debut al lui Corey Finley și un hit la Sundance, e doar un alt film despre fete albe și bogate. Dar prin intermediul unei satire empatice și comentarii sociale relevante oferă o perspectivă nouă asupra tinereții și avuției din America.

M-am întâlnit cu Cory Finley în hotelul The Rosewood, din centrul Londrei, care seamănă cu decorul filmului: eleganță opulentă și mobilier plușat. Amândoi am fost impresionați de asta. „Locul ăsta e incredibil. Nu sunt obișnuit să stau în hoteluri atât de drăguțe când merg la festivale de film", râde el.
Finley a crescut la granița bogăției într-o suburbie din St. Louis, Missouri, „cu siguranță într-o familie înstărită, dar nu într-o clasă superioară", spune el. „M-am simțit destul de apropiat de lumea aia, încât să disting particularitățile culturale, dar totuși un pic diferit."

Protagonista Olivia Cooke (din filmul Me, Earl and the Dying Girl) joacă rolul unei adolescente psihopate, ucigașă de cai și alienată social, pe nume Amanda, iar Anya Taylor-Joy (The Witch) ca prietena ei bogată, Lily. Filmul, inspirat din producții precum Heathers, este un thriller non-sângeros. Premisa e tulburătoare: Amanda omoară cu brutalitate un cal (ea spune „eutanasiat") și e diagnosticată cu o serie de tulburări mintale din cauza asta. Lily, o prietenă veche cu care obișnuia să se ducă la școală, este plătită de mama Amandei ca să-și petreacă timpul cu ea.

Amanda vizitează casa luxoasă a lui Lily, cu marmură pe jos și scări interioare aurite, unde mama ei nu iese din cuvântul tatălui vitreg, obsedat de fitness și manipulator (prima oară când este prezentată mama lui Lily, ea e într-un pat de bronzare, pentru că „lui îi place când am un pic de culoare").

Cuplul se împrietenește pe baza lipsei comune de scrupule și al spiritului răutăcios, în timp ce se uită la filme vechi și sorb băuturi reci. Ele sunt atât de insensibile, încât trebuie să se prefacă că simt ceva atunci când vor să obțină lucruri. Amanda o învață pe Lily cum să plângă, mimând procesul prin care trece cineva atunci când plânge pe bune. Apoi, în mod instinctiv, ele fac un plan să-l omoare pe tatăl vitreg al lui Lily. Sunetul amenințător al armei sale de vânătoare bântuie casa la orice oră și o înnebunește pe Lily.

Industria de videochat din China, unde tinerii profită de talentele lor ca să scoată bani

Filmul e pe ideea de empatie, care pare una potrivită într-o eră în care „milenialii" sunt deseori descriși ca fiind „hiper-empatici". În mod ironic, într-un interviu VICE anterior, Taylor-Joy chiar s-a definit drept o persoană „empatică", cineva care e extrem de sensibil față de emoțiilor celor din jur, deși personajul ei pare a fi unul lipsit de sentimente.

Finley spune că el s-a inspirat din frânturi ale propriei naturi întunecate atunci când a creat personajele. „Câteodată mă simt deranjat de cât de lipsit de emoție pot fi despre anumite lucruri", spune el. „Am fost atras de hiperbolizarea acestei caracteristici, să o duc și mai departe și să fac un personaj pornind de la asta." Am impresia că Amanda și Lily sunt genul de fete de care lui i-ar fi plăcut în adolescență, când era prea anxios să materializeze vreo fantezie întunecată. „Am avut prieteni care făceau lucruri mai grave" spune el. „Iar eu eram cel care spunea: Bai, nu cred că ar trebui să facem asta."

El continuă: „Cred că m-am măcinat mult în privința indiferenței mele, deci există un element de fantezie; Cum ar fi dacă nu m-ar deranja faptul că nu simt emoții și mă folosesc de acceptarea asta ca o sursă de putere? Nu știu dacă personajul e unul bun sau rău, dar a fost un punct de pornire interesant."

În mare parte, Finley spune că Thoroughbreds a fost o producție favorabilă. „Am făcut oferte directe pentru ambele protagoniste, în baza filmelor pe care le-am mai văzut și ele au fost primele noastre variante", explică el, „Am fost super norocoși că au acceptat. De aici filmul s-a legat de la sine." El a reușit să transforme un scenariu pentru o piesă de teatru într-un scenariu de film într-o lună, datorită celorlalte constrângeri regizorale ale lui Cooke și consideră că presiunea timpului chiar l-a ajutat.

Totuși, câteva luni după ce filmul s-a încheiat, Anton Yelchin, care joacă rolul traficantului Tim, a murit într-un accident tragic, după ce a fost călcat de propria mașină. Rolul clasic de „bad boy", plasat pentru a corupe una dintre fete, personajul Tim se dezvoltă într-o folie nuanțată în relație cu înșelăciunea fetelor. Ele încearcă să-l antureze pentru a-și îndeplini planul ucigaș. „De fiecare dată când urmăresc filmul, simt că personajul lui aduce o infuzie de căldură și îngrijorare morală, ca luminozitate și emoție", spune Finley. „A avut exact același efect la filmări."

Unul dintre rolurile finale ale lui Yelchin, rolul jucat de el schimbă tonalitatea filmului. „Eu cred că semințele au fost plantate, dar rolul, pe hârtie, putea ieși foarte sec… Una dintre puterile lui ca actor e că transmitea emoția", spune Finley. În contextul filmului, în ciuda faptului că era un „traficant dubios", cu un istoric îndoielnic, el devine atât demn de milă cât și eliberatorul scenariului.

@CharlieBCuff