Ce spun story-urile tale de pe Instagram despre tine

Story-urile de pe Instagram. Clipurile alea scurte despre tine. Micul tău reality show. Oglinda spre sufletul tău. Calea prin care oamenii te pot urmări, iar tu-i poți vedea pe ei cum te urmăresc, în timp ce ei se uită la ce postezi știind că tu știi că te urmăresc, ceea ce înseamnă că poți ține cont de cine te urmărește și cât de repede o face. Nu știu cum de s-a ajuns la așa ceva, dar asta-i realitatea.

Există o groază de motive pentru care oamenii postează story-uri. Poate că arăți bine și-ți place să le arăți și altora asta. Poate ești legat de un contract și trebuie să obții un anumit număr de swipe-up-uri pentru un magazin de haine fast fashion de la care n-ai cumpărat niciodată nimic. Poate că hrănești un animal pufos și vrei să dai mai departe experiența. Sau poate că vrei să verifici dacă persoanele cu care ți-au tras-o sunt încă interesate de tine, așa că postezi ceva banal ca un meme și scanezi lista de oameni care s-au holbat la el.

Dar, pe bune acum, story-urile de pe Instagram sunt o extensie a identității tale, ca stilul tău sau frizura. Le permite oamenilor să vadă ce fel de om ești: ce faci în spatele ușilor închise, cum arată prietenii tăi, ce mănânci, ce ți se pare amuzant. Așa suntem cu toții:

Scrii „Plăcere nevinovată” cu font neon, niște emoticoane cu mâinile ridicate și un screenshot cu „Circles” de la Post Malone. „Complet subestimat!” scrii la următorul clip, pentru un album din 2005. „ÎN SFÂRȘIT”, peste ceva abia lansat de la Cardi B. Încetează să mai faci screenshot-uri din Spotify și doar bucură-te de muzică. Ori habar nu ai că nimănui nu-i pasă sau chiar ție nu-ți pasă. În aceeași categorie intră și: cinci clipuri neclare de la un concert, filmate de la distanță.

„Asta nu e depresie, ci grijă de sine!”, îți spui după ce-ți petreci a cincea noapte la rând în pat cu o mască pe față și cu pauze ocazionale ca să faci teste amuzante pe internet, să-ți citești horoscopul și să te holbezi în camera foto. Dacă ai fi atentă la ingrediente, ai afla că să-ți pui atât parfum, cât și acid glicolic pe față, cinci zile la rând, va declanșa un tsunami pe pielea ta în următoarea săptămână.

Te apropii de 30 de ani sau 40. Ai o carieră și posibil să ai și un câine. Pari mulțumit de tine… ca și cum ți-au ieșit toate în viață? Nu există altă explicație de ce folosești story-urile la fel cum generațiile anterioare o ardeau cu camere de unică folosință.

Depinde mult de cât de bune sunt meme-urile. Dacă faci screenshot-uri la orice face @poundlandbandit, atunci bine, îți place să râzi. Dar dacă postezi meme după meme nișate sau glumițe despre depresie, astrologie sau comunism, atunci ești o legendă și motivul pentru care încă nu mi-am aruncat telefonul pe fereastră.

Există o groază. Alea fără machiaj. Cele obișnuite, înainte de culcare, cu puțin sân la vedere. Cele pe care le faci în oglindă înainte să ieși în oraș. Story-urile astea sunt cele mai bune pentru că nu spui decât „uită-te la mine cât de mișto arăt, bagă-mă în seamă”, iar asta e o formă radicală de a ține pieptul unei lumi care ne face să ne simțim de căcat.

Așa aș fi și eu dacă aș avea bani, n-aș suferi de alcoolism și n-aș fi o lepră.

„M-am culcat cu tipul ăsta și mi-a trimis un mesaj că are herpes chiar dacă nu suntem poliamoroși. WTFFFF?” scrii pe un prim-plan cu o față inexpresivă înainte să urci screenshot după screenshot cu discuția de pe Whatsapp, cu comentarii pe lângă. Când oamenii îți răspund, urci și răspunsurile lor cu un emoticon care bate din palme. Așa ai fost mereu, singura diferență e că tehnologia a evoluat destul încât să o faci fără întrerupere pentru totdeauna.

M-am prins. Ai fost la Arte și nu-ți plac oamenii.

Story-urile astea încep mereu inofensiv. Niște amici care beau o bere pe o canapea. Poate că cineva dansează pe un scaun când vine miezul nopții. Peste șase ore, șirul de story-uri din bar par niște furnici pe ecran. Fiecare clip e despre oameni care dansează și techno care se aude din fundal. Cele mai dubioase se află totuși la final. E o imagine neclară cu colega ta de apartament care are un sân pe afară. Cineva băga un cui acum două ore? E 9 dimineața. Chiar nu știu cum reușești să păstrezi un job ca să-ți permiți să faci asta de cel puțin trei ori pe săptămână.

Ești un suflet pur care n-are nevoie de validare superficială ca să se simtă bine, așa că te folosești de story-uri ca să postezi lucruri pe care le iubești, cum ar fi câinele tău. Uneori poate mai pui câte o poză cu o friptură și scrii „Yummy!” pe ea sau niște scoici mișto pe care le-ai găsit pe plajă. E cam enervant să tot dai next la încă un clip în care arunci mingea bestiei, dar apoi îmi amintesc că planeta moare și tu te bucuri de micile plăceri ale vieții.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.