Femeile astea mi-au spus ce obiceiuri proaste de cuplat au avut

Scena de dating din zilele noastre poate fi un coșmar, un scenariu repetitiv de aplicații de dating impersonale, partide de-o noapte execrabile și tipi fără coloană vertebrală care nu se pot sinchisi să răspundă la un mesaj. E greu să mai vezi lumina de la capătul tunelului și e cu atât mai derutant atunci când și prietenii tăi sunt prinși în vortexul ăsta. Nu prea au cum să-ți ofere o altă perspectivă, dacă sunt în aceeași groapă cu tine. Câte ședințe de mâncat de supărare și telefoane cu plânsete să mai ai până când realizezi că poate problema e abordarea generală față de romantism.

Ei bine, există speranță. Femeile astea au analizat obiceiurile romantice nesănătoase, au făcut schimbări pozitive, și au reușit să-și clădească încrederea și fericire cu propriile puteri. Poți să le consideri prietenele mai în vârstă care îți dau sfaturi pe bune despre romantism, sfaturi pe care poate nu vrei să le auzi. Răspunsurile au fost editate pentru lungime și claritate.

Cel mai nasol obicei al meu era că nu puteam să fac sex. Dacă îmi plăcea de cineva și eram interesată într-o relație, atunci făceam sex, dar dacă nu eram interesată, era doar o partidă de conciliere. Digeram mai OK lucru ăsta când mă trezeam din beție, dar a trebuit să învăț cum să las lucrurile să curgă mai lent și să îmi dau seama de persoană înainte să trag concluzii pripite și să sar direct în pat, care pentru mine mai mult complica lucrurile.

Deseori mă simțeam rănită și confuză. Aveam mahmureli emoționale după sex. Eu voiam o relație, dar nu știam cum să formez una. Pe bune, toată viața mea a fost plină de suferință din cauza obiceiurilor mele romantice, dar și de la beții. Așa că am urmat un tratament și am început recuperarea în 12 pași.

La Alcoolici Anonimi, Alanon și SLAA („dependenți de sex și dragoste"), înveți cum să recunoști probleme mai profunde ce se ascund în spatele obiceiurilor. Pentru mine problema era frica de intimitate, pe care am descoperit-o în timp, cu cât îmi povesteam viața celorlalți de la terapie. Tratamentul „în pași" și alte exerciții m-au ajutat să împac ce îmi doream cu felul în care mă comportam.

Am învățat să fac o pauză mai mare între impulsurile și acțiunile mele, să am încredere în mine și să am răbdare pentru ce îmi doream cu adevărat. Am practicat meditații și alte exerciții care să mă conecteze mai profund cu corpul meu și cu reacțiile la lucrurile pe care le făceam. În cel mai nasol moment al meu, nu mai simțeam nimic. Eram amorțită, fizic și emoțional.

Nici nu mai puteam să mă bucur de plăcerea sexului și a relațiilor, pentru că îmi limitasem atât de mult experiența, pentru a evita suferința. Când m-am reacomodat cu emoțiile, m-am deschis oamenilor și am devenit vulnerabilă. Ultima oară când am făcut sex, m-a durut destul de tare. Dar am învățat că durerea e un semnal că ceva nu e în regulă. Atunci am știut că nu o să mai fac asta niciodată și m-am ținut de cuvânt.

Cheia e să fii sincer și să ceri ajutor dacă nu poți să schimbi comportamentul de unul singur.

Acum câțiva ani, când am început să folosesc online dating după o despărțire mai dură, mă combinam cu toate scursurile umanității. În principal ca să încerc să uit de fostul meu prieten. Am primit cei mai nașpa oameni în viața mea și cu timpul, ei își dădeau arama pe față. Gen, mă amenințau sau mă înjurau în mesaje, dacă nu mai voiam să ies cu ei sau să mă mai văd cu ei.

Am schimbat idealul romantic repetându-mi constant: „Nu mai ies la întâlniri". Am șters aplicațiile și am refuzat să revin la ele, chiar dacă prietenii îmi spuneau să mai încerc. Nu știu dacă am făcut o schimbare radicală, dar pur și simplu am încetat să-mi mai fac griji în privința unui partener și în nici un caz să mai caut online. Cea mai grea parte e lipsa de conexiune fizică și emoțională.

Câteodată mă simt singură, deși mă simt mai fericită și mai sănătoasă pe cont propriu. Acum pot să mă concentrez pe cariera mea, viața mea în general și să încerc să cumpăr o casă!

Cel mai bun sfat al meu e să-ți asculți instinctul. Semnalele care par mici sunt mereu avertismente pentru niște probleme mai mari. Nu le ignora! Dacă cineva nu face un efort să fie cu tine, atunci nu este interesat de persoana ta și e OK, nici tu nu ai nevoie de astfel de companie. Și nu lăsa pe altcineva să îți comande sau distrugă starea de spirit.

Cele mai proaste obiceiuri romantice proveneau din faptul că mă aglomeram, încercam orice aplicație nouă și nu citeam profilurile suficient de atent. Ideea de a ieși la întâlniri prin aplicații devenise un job, care pentru mine nu era prioritar. Iar cu puțină, chiar deloc, reciprocitate am decis că ar fi mai bine să operez în lumea reală.

Așa că m-am concentrat pe mine însămi și să fac orice e nevoie în viața mea personală și profesională ca să fiu fericită pe cont propriu. Eu le-aș spune altor femei care sunt sătule de tehnologia de dating să se concentreze pe propria persoană, iar restul vine de la sine.

Cred că ăsta e un obicei general de-al meu, dar e în special neproductiv pentru întâlniri. Petrec mai mult timp gândindu-mă cum mă percepe cealaltă persoană sau ce simte pentru mine, decât să mă gândesc cum mă simt eu față de el. Mi-era greu să rămân ancorată în prezentul experienței și a emoțiilor. În schimb, din instinct proiectam fricile mele în supoziții despre cum s-ar simți persoana aia față de mine.

Am avut o experiență în care m-am lăsat purtată de entuziasmul agresiv al cuiva pentru mine, ezitând rezervația mea față de el. În punctul în care a întrecut limitele mele, am pus capăt, dar tot am rămas cu un sentiment de disconfort și nesiguranță. Așa că am făcut o pauză de la întâlniri, ca să pot învăța să îmi urmez instinctele și să pun în balanță nevoile și dorințele mele. Nu știu dacă mi-am schimbat complet rutina de întâlniri, pur și simplu nu mai ies la întâlniri.

În fine, în continuare am relații, însă în ultimul an și jumătate m-am concentrat pe cariera mea și să învăț noi abilități și pasiuni, care îmi cresc încrederea într-un mod sănătos. Faptul că am descoperit ce mă face să mă simt împlinită, satisfăcută, mândră și talentată, prin ochii mei, m-a ajutat să-mi dau seama de ce anume am nevoie de la un partener, dacă o să mai am unul în viitor.

Am avut două obiceiuri oribile de întâlniri și erau o combinație destul de proastă: eram imposibil de pretențioasă și nici nu îmi rezervam timp pentru relații. Combinația asta însemna că rareori îi ofeream vreo șansă cuiva.

Eu știam că voiam să-mi găsesc un partener, dar nu am făcut din asta o prioritate și nu am fost suficient de deschisă la toate posibilitățile din jurul meu. Deodată, m-am trezit la 30 și ceva de ani și fără nicio conexiune profundă cu cineva, de mai bine de zece ani. Nu a fost nici un moment „wow". Iar lucrurile care mi se păreau distractive acum zece ani și îmi ocupau timpul, acum nu mi se mai par la fel.

Eu mă simțeam pregătită pentru altfel de distracție, să clădesc o viață împreună cu cineva și cu cât petreceam mai mult timp cu prietenii prin oraș, mulți dintre care erau în cupluri sau căsătoriți, cu atât mai puțin distractiv a devenit. Tinder e criticat injust. Obții cât investești. Mi-am dezvoltat profilul, am avut grijă cu swipe-urile, să-mi petrec timpul verificând și ținând cont de mesajele mele. Am spus "da" la mult mai multe întâlniri decât în trecut.

Am încercat să fiu mai deschisă, să cunosc oameni noi și să-mi fac timp să petrec cu cei de care îmi plăcea. Știu că am ajuns cu persoana potrivită, dar sunt sigură că aș fi putut să mă distrez și mai mult și să întâlnesc mai multe personaje interesante dacă mi-aș fi aplicat strategia romantică mai relaxată de la bun început.

Urmărește-o pe Anna Goldfarb pe Twitter .