De ce femeile din Irlanda încă trec granița ca să avorteze

Europa e o uniune, dar și o colecție de țări cu legi, limbi, valori, politici, salarii, băuturi și glume proprii. Viața poate fi extrem de diferită în funcție de partea în care te afli în Uniunea Europeană. Săptămâna asta, VICE.com publică povești despre cum sunt afectați oamenii de granițele Europei.

Irlanda de Nord e rămasă fără guvern de peste nouă sute de zile. Situația e așa tocmai din 16 ianuarie 2017, când fostul lider al partidului Sinn Féin, Martin McGuinness, și-a dat demisia din cauza unui scandal despre energie regenerabilă. De atunci, DUP și Sinn Féin, cele mai puternice partide din Parlamentul Irlandez, nu au reușit să ajungă la un acord pentru a merge mai departe și a-și relua locurile în guvern.

În același timp, Brexit-ul ar putea deteriora pacea insulei. După decenii de conflict între loialiștii care doreau ca Irlanda de Nord să rămână în Marea Britanie și republicanii care voiau ca ea să se alăture Republicii Irlandeze, relațiile dintre cele două părți ale graniței au fost normalizate prin Acordul de Vinerea Mare din 1998. El include aranjamente privind circulația oamenilor între cele două părți. Faptul că Marea Britanie părăsește UE amenință granița dintre Irlanda de Nord și Republica Irlandeză, inclusiv acordul de pace din 1998.

La sfârșitul lui iulie 2019, Boris Johnson a fost numit noul prim-ministru conservator al Marii Britanii. Johnson a promis să se asigure că țara va părăsi Uniunea Europeană până în 31 octombrie 2019, dar, în mod surprinzător, nu e clar cum intenționează să facă asta, mai ales când vine vorba de granița irlandeză.

În mijlocul acestei încurcături politice există un grup de persoane care vor fi direct afectate de noua situație de la graniță. Ce va însemna Brexit pentru femeile irlandeze care merg în Marea Britanie ca să avorteze legal?

Avortul în Irlanda a fost legalizat de abia în 2018, când a avut loc un referendum pentru abrogarea interdicției. Înainte, avortul era ilegal pe ambele părți ale graniței. De fapt, chiar dacă avortul a fost dezincriminat de zeci de ani în cea mai mare parte a Marii Britanii, Irlandei de Nord i s-a permis să-l mențină ilegal, deoarece problema a fost lăsată în mâinile parlamentului.

Cel puțin asta a fost situația până luna trecută, când membrii Parlamentului din Camera Comunelor, conduși de reprezentanta laburiștilor, Stella Creasy, au votat pentru extinderea dreptului la căsătorie pentru LGBTQ+ și a accesului la avort în Irlanda de Nord pentru prima oară. Dar legislația nu poate fi pusă în aplicare imediat. Dacă guvernul irlandei de Nord nu depășește impasul său politic până în data de 21 octombrie 2019, guvernul britanic va pune în aplicare legea, și avortul în Irlanda de Nord ar putea fi dezincriminat.

Din cauza contextului legal și politic, irlandezele au apelat la Marea Britanie pentru avorturi legale. Până în anul 2000, aceste femei au fost susținute de The Irish Women Abortion Group, înființat inițial de Anne Rossiter. Rossiter este o scriitoare și autoare care luptă pentru egalitate. Are vreo șaptezeci ani și mi-a spus că a început să ajute alte femei după ce a făcut un avort în anii '70. „Femeile s-au sprijinit dintotdeauna”, a explicat ea.

Rossiter nu dorea ca alte femei să treacă prin trauma ei, așa că le găzduia pe cele care veneau în Marea Britanie pentru procedură. A spus că, de-a lungul anilor, sute de irlandeze au stat la ea în vizită. În anii ‘90, au început să vină la Londra cu zboruri low cost. Rossiter a explicat că Michael O´Leary, CEO al Ryanair, a fost un erou pentru activiștii care susțineau dreptul la avort. Zborul de dimineață de la Dublin la Londra transporta o serie de femei care făceau avorturi în Marea Britanie. „Începi să le observi, după ce știi [care-i treaba]”, a spus Rossiter.

Zborurile low-cost și boom-ul economic din Irlanda de la sfârșitul anilor 90 au făcut călătoriile femeilor mai ușoare. De aceea, s-a considerat ca nu mai e nevoie de The Irish Women’s Abortion Group. El s-a închis în 2000. Dar, în urma prăbușirii economice din 2008, numărul femeilor care aveau nevoie de sprijin a crescut din nou, lucru pe care l-a remarcat activista Mara Clarke, care a fondat rețeaua de Asistență Pentru Avort (ASN) în 2009.

Clarke a ajutat pentru prima dată femeile care voiau să avorteze, când locuia în New York, unde adăpostea persoane care aveau nevoie să se recupereze după procedură. După ce s-a mutat la Londra în 2005, a văzut că irlandezele se loveau de aceeași problemă, așa că a creat ASN prin care să le ofere sprijin financiar și cazare.

Referendumul din 2018 a reprezentat o victorie pentru femeile din țară, pentru că a contestat autoritățile catolice patriarhale care au jucat un rol primar în fondarea Irlandei independente. Pentru prima oară în istoria țării, a devenit legal să întrerupi o sarcină până în 12 săptămâni.

ASN a observat o mică scădere a numărului de persoane care apelau la servicii de când s-a abrogat interdicția. O altă schimbare pozitivă este că, atunci când irlandezele apelează la această linie de asistență, „se scuză mai puțin, sunt mai încrezătoare și mai directe în a cere ajutor”.

Potrivit Departamentului Sănătății din Marea Britanie, 4 633 de femei de diverse naționalități au venit în Marea Britanie pentru a face avorturi în 2017. 61% au fost din Irlanda, iar 22% din Irlanda de Nord.

În referendumul irlandez de anul trecut, s-a înregistrat o mică schimbare. Raportul din 2018 sugerează că mai puține femei (213) au călătorit pentru avorturi din Republica Irlanda, dar, în același timp, mai multe femei nord-irlandeze (192) au făcut același lucru în 2018, în comparație cu anul 2017.

Motivul principal pentru care femeile vin din Irlanda are legătură cu timpul. Multe nu știu că sunt însărcinate în primele câteva săptămâni, iar, când își dau seama, procesul de așteptare din Irlanda poate dura atât de mult încât, până li se dă voie să facă un avort, poate trece cu mult termenul legal de 12 săptămâni. În Marea Britanie, se poate face un avort până în 24 de săptămâni.

Clarke mi-a spus ca multe dintre cele care apelează la ASN sunt mai în vârstă, și de obicei au deja copii și nu credeau că mai pot rămâne însărcinate. De obicei, aceste femei cred că intră la menopauză, și nu îsi dau seama că sunt însărcinate decât când e prea târziu să facă avort la ele în țară.

Este de asemenea comun pentru femeile abuzate să ajungă în această situație. Unora nu li se dă voie să meargă la doctor. În cazuri din astea, Clarke le ajută să scape, să își facă avortul, și să se întoarcă în Irlanda înainte ca abuzatorii lor să-și dea seama ce s-a întâmplat.

După referendum, era de așteptat ca majoritatea femeilor din Irlanda de Nord să conducă în sud, spre Republică, pentru a face avort în loc să călătorească cu vaporul sau cu avionul spre Marea Britanie. Dar, potrivit datelor Departamentului de Sănătate, nu a fost cazul.

Probabil că motivul este legat de faptul că metoda de avort în Republica Irlandeză este încă destul de dificilă. Femeile trebuie să meargă la cel puțin două întâlniri cu un medic și să plătească pentru aceste vizite. În plus, tot ele trebuie să plătească pentru medicamentele pentru avort, și călătoriile pe care le fac. Suma totală pentru întreruperea unei sarcini poate trece de patru sute de euro. De aceea, e mai ieftin și mai eficient pentru o femeie să cumpere un bilet de avion la o companie low cost către Anglia. Apoi e mai ușor să obțină cazare gratuită și servicii medicale acolo prin ASN.

Marea Britanie e una dintre singurele țări în Europa care oferă avorturi după 14 săptămâni. Suedia permite până la 18 săptămâni și Olanda până la 22, dar Olanda are numai două cabinete medicale care ar putea face operația pentru persoanele care nu locuiesc în țară.

Asta înseamnă ca Marea Britanie e una dintre cele mai importante țări pentru femeile din Europa care au nevoie de un avort după termen. Părăsirea Uniunii Europene ar putea avea consecințe majore nu numai pentru irlandeze, dar și pentru celelalte femei, mai ales cele cu pașapoarte din afara Uniunii.

Anul ăsta, de Ziua Internațională a Femeii, protestatarii din ambele părți ale graniței irlandeze s-au unit la Belfast, unde au mărșăluit pentru drepturile femeii și libertatea de a alege pentru propriul corp. Una dintre aceste persoane a fost Siobhan Shiels, o activistă care protestează în ambele părți ale graniței, ca parte a campaniei pentru dreptul la avort. Shiels a condus un grup de femei din Donegal, în Republica Irlanda, până la Belfast, în Irlanda de Nord, pentru a susține campaniile din Nord care luptă pentru legalizare.

Shiels mi-a spus despre cum Partidul Alianţei din Irlanda de Nord a venit în sud să susțină protestatarii, iar, acum, femeile din sud întorceau favoarea. „Vom ajuta Irlanda de Nord să iasă din perioada asta arhaică, la fel cum am făcut și în sud. O facem împreună. Nu ne oprește o graniță ca să ne ajutăm reciproc”, mi-a spus Shiels.

Am sunat-o pe Shiels să o întreb ce crede despre votul recent din Parlament pentru decriminalizarea avortului în Irlanda de Nord. Părea extaziată. „Acesta este singurul mod prin care Nordul își poate primii drepturile”, îmi spune ea.

Când am luat legătura cu Rossiter, mi-a spus că nu a crezut că va trăi asta. Deși era fericită, o îngrijora efectul pe care l-ar putea avea Brexit față de drepturile femeilor.

Una dintre libertățile care pot fi compromise este cea de mișcare - care este deja stabilită să se încheie între Marea Britanie și UE în cadrul Brexit-ului lui Johnson, în această toamnă. Ea este extrem de importantă pentru persoanele care trăiesc în țări cu politici anti-avort. Brexit va afecta un număr de vieți care sunt trecute cu vederea. Femeile care vor să avorteze sunt printre cei mai vulnerabili oameni din Marea Britanie.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.