Unicornii au existat, dar erau mult mai hidoși decât crezi tu

Articolul a apărut inițial pe Motherboard.

Cu peste trei tone și un corn cum nu a mai avut sau va avea niciun rinocer vreodată, Elasmotherium sibiricum, denumit popular „unicornul siberian”, probabil că a fost un animal incredibil.

Pe lângă aspectul spectaculos al rinocerului apus, nu prea se știa mare lucru despre el. Recent, un studiu publicat în Nature Ecology & Evolution a prezentat prima analiză de ADN a fosilelor unicornului siberian.

Condus de Pavel Kosintsev, un paleolog de la Sucursala Ural al Academiei Ruse de Științe, o echipă de cercetători a ajuns la concluzia că unicornul siberian a murit acum vreo 39 de mii de ani, ceea ce sugerează că omul modern și neanderthalii au co-habitat cu această bestie epică în ultimii săi ani de viață pe Pământ. Estimările anterioare susțineau că rinocerul a dispărut cu două sute de mii de ani în urmă.

Deși oamenii sunt implicați în dispariția multor specii de megafaună, cum ar fi mamuții și leneșii giganți, Kosintsev și colegii săi consideră că strămoșii noștri s-au ferit de rinocerul ăsta și că cel mai probabil principala cauză a fost schimbarea climatică.

„Este puțin probabil ca prezența oamenilor să fi fost cauza dispariției", a spus co-autorul Chris Turney, cercetător în domeniul climatic de la Universitatea din New South Wales. „Unicornul siberian pare să fi fost foarte afectat de începutul erei glaciare din Eurasia, când o scădere bruscă a temperaturii a înghețat o bucată mare de teren și a redus iarba dură și uscată pe care se baza, ceea ce a afectat populațiile dintr-o regiune vastă."

Cronologia tradițională a dispariției unicornului siberian a pornit inițial de la un craniu de E. sibiricum descoperit în Kazahstan, în 2016. Craniul a fost datat cu doar 29 000 de ani în urmă, deși calculul e incert, deoarece compoziția de colagen nu a fost ideală pentru datarea cu carbon.

Kosintsev și colegii săi au decis să testeze măsurătoarea nesigură cu mai multe dovezi. Echipa a efectuat datarea cu carbon pe 23 de exemplare E. sibiricum, a extras ADN din șase exemplare și a efectuat o evaluare ecologică a habitatului rinocerului din fosile și alte dovezi geologice.

Specimenele au fost datate între 39 și 50 de mii de ani, perioadă asociată cu apariția oamenilor moderni în Eurasia. În plus, asta coincide cu evenimentul de dispariție cuaternară, o perioadă de acum 50 000 de ani până la 4 000 de ani și a produs schimbări climatice dramatice. Conform studiului, aproximativ 40% din speciile de mamifere eurasiatice nordice, de peste 45 de kilograme, au murit în timpul acestui eveniment climatic.

Există o dezbatere aprinsă despre schimbările climatice naturale versus presiunile umane, care au dus la dispariția unor specii.

Pentru a afla impactul schimbărilor climatice asupra unicornului din Siberia, cercetătorii au efectuat o analiză izotopică a fosilelor dinților rinocerului E. sibiricum pentru a reconstrui sursele probabile de hrană și au constatat că aceste animale de stepă erau foarte specializate în păscut. Erbivorii eurasiatici cu diete mai diversificate, cum ar fi antilopa saiga, au reușit să supraviețuiască schimbărilor climatice de acum 40 de mii de ani. Dar, pe măsură ce pajiștile s-au diminuat de la aceste perturbări, posibil ca unicornul siberian să fi dispărut pe nesimțite.

Mereu va exista și o posibilitate în care oamenii să fi jucat un rol în dispariția animalului, deși E. sibiricum este rareori prezentat în arta rupestră și nu s-au descoperit oase în așezările omenești din acea perioadă, deci cele două specii probabil că nu prea au interacționat, conform studiului.

Cu toate astea, e uimitor când te gândești că oamenii au fost martori la ultima perioadă de viață a unicornului siberian, o specie maiestuoasă din megafauna perioadei Pleistocene.