Cât de departe poate merge BDSM-ul ca să nu fie considerat abuz

Articolul a apărut inițial în VICE UK.

În fotografiile de pe Instagram, Dylan Hafertepen, un stăpân pentru cinci sclavi adulți, pare atât de mare, că zici că-i un desen cu Tom al Finlandei în carne și oase. Într-una dintre cele mai emblematice imagini (de atunci ștearsă de pe contul de Instagram), Dylan salută militărește camera, în timp ce cățelușii lui, Chuck, Angus, Daniel, Biff și Tank, pozează pe lângă el. O parte poartă suspensori din piele, care de abia le acoperă testiculele. Tank, pe numele adevărat Jack Chapman, stă în dreapta lui Dylan, cu o bandană roșie pe cap și un lacăt în jurul gâtului. El radiază.

Pentru cei care urmăresc contul lui Dylan, denumit „Noodles and Beef”, relația lui cu „cățelușii” pare să fie kinky și jucăușă. Nu era ceva neobișnuit ca fanii (contul a strâns peste 60 de mii de urmăritori) să-i scrie lui Dylan să-l implore să-i adopte.

Dylan anunța membrii noi ai familiei cu un fler teatral. Mai întâi, cățelușii purtau zgărzi de dresaj, apoi erau marcați cu un tatuaj pe fese, cunoscut drept „brandul stăpânului”. El l-a introdus pe Angus în familie printr-un newsletter în care scria: „El e al meu. Vestea l-a emoționat până la lacrimi.” Angus a răspuns entuziasmat în același newsletter cu „Am fost pierdut și confuz până acum, inconștient că mereu am fost al tău, ignorând scopul existenței mele.”

Cățelușii lui Dylan aveau la rândul lor vieți online pe social media, pe care stăpânii nu le puteau controla mereu. Pe Tumblr, Jack a scris o scrisoare lungă în care își cerea scuze față de Dylan pentru că nu a fost cățelușul perfect. „Hai să stabilim unele lucruri”, a scris el. „Eu sunt de rahat. Eu sunt o persoană de rahat. Eu fac lucruri oribile și de neiertat. Sunt necinstit și mincinos. Sunt un laș. Sunt prost. Îmi rănesc stăpânul.” Delictul lui? A făcut o baie într-un jacuzzi cu un prieten.

Postările de pe social media ale lui Jack au atras atenția unui public mai mare de pe Tumblr, când acesta a murit pe 15 octombrie, „din cauza unui afecțiuni pulmonare nediagnosticată la timp.” Mai târziu, s-a descoperit că acea afecțiune a fost cauzată de bucățele de silicon de la o injecție în scrotum care au ajuns în plămâni. (Se știa că întreaga familie de cățeluși a lui Dylan își injecta silicon pentru a mări testiculele.)

După moartea sa, un contract care descria relația lui Jack cu Dylan, inițial postat pe contul de Tumblr al lui Jack, a circulat online, divulgând o relație în care mintea lui Jack, contul său bancar, corpul și viața socială erau complet controlate de stăpânul său. Contractul stipula chiar și cât de mare ar trebui să fie corpul lui Jack, „un cățeluș trebuie să se supune tuturor ordinelor de modificare corporală, inclusiv piercing-uri, tatuaje și inflație scrotală în concordanță cu dorințele stăpânului.”

Dylan a comentat recent pentru BuzzFeed News că acest contract era „un articol de ficțiune erotică scris de Tank, în care descria câteva dintre fanteziile sale submisive.” Totuși, a ridicat întrebări despre cât de iubitoare și sănătoasă este relația de BDSM și cum observatorii ar putea distinge un abuz real de unul simulat.

Relațiile full-time dintre stăpâni și sclavi nu au fost studiate în detaliu într-un context academic, cu o singură excepție. În 2006, cercetătorii de la Universitatea din Ottawa și Institutul pentru Studii Avansate de Sexualitate Umană au intervievat 146 de stăpâni și sclavi pentru a înțelege cum negociau puterea, rolurile, sarcinile domestice și banii. Cercetătorii s-au întrebat: cum ar putea sclavii să ofere consimțământ când renunță la toate drepturile de a participa în procesul de luare a deciziilor? Sunt acești oameni fericiți ca sclavi pe termen lung?

Unele dintre rezultate au fost intrigante, chiar un pic banale: de exemplu, cercetătorii au descoperit că sclavii masculini erau mai probabili să ducă gunoiul decât femeile. Alte descoperiri au fost mai edificatoare: cam trei sferturi dintre sclavi se angajaseră într-un comportament care părea „de neconceput" la începutul relației lor, sugerând că „forțarea limitelor" e ceva comun.

Ei au mai notat și că mulți dintre sclavi se simțeau satisfăcuți de relațiile curente și erau liberi să plece. Independența financiară era ceva normal, cu excepția a trei respondenți care nu aveau acces la contul bancar personal.

Cu toate astea, cercetătorii au observat și că abuzul putea fi ușor mascat ca BDSM. „Unii agresori conjugali se puteau folosi de astfel de aranjamente pentru a legitimiza sau a găsi un pretext pentru înclinațiile sau intențiile abuzive”, scria în articol. Sclavii în căutare de noi stăpâni erau „foarte conștienți” de acest pericol, au mai notat ei.

Ellen Lee, profesor de psihologie de la Ripon College, a petrecut ultimii șapte ani studiind comunitatea de stăpâni-sclavi, parte din echipa de cercetare The Science of BDSM, de la Universitatea Northern Illinois. Deși ea spune că aceste contracte sunt comune, de obicei, sunt în beneficiul siguranței persoanelor implicate și nu ca o metodă carte-blanche pentru stăpâni de a prelua controlul absolut asupra oricărui aspect din viața unui sclav.

„Scopul e să evidențiezi ce anume își doresc oamenii și ce nu sunt dispuși să facă”, spune ea. „Ei sunt obișnuiți ca oamenii să se gândească cu atenție și cu lux de amănunte la limitele relațiilor.”

Îngrijorător e că în presupusul contract al lui Jack cu Dylan, salariul lui era „cedat stăpânului”, care trebuia să asigure că va fi păstrat în siguranță. „Pot spune că în cazul relațiilor abuzive, un semnal de alarmă este limitarea accesului la resursele financiare”, spune Lee. „Fără bani, ei nu pot pleca. Ăsta nu e consimțământ, ci constrângere.”

O altă parte din contractul lui Dylan aparent stipula că viața socială a unui cățeluș trebuie să se rezume la stăpânul său și că sclavul ar trebui să considere contactul cu alte persoane „inutil, neproductiv și nesatisfăcător.” Din punctul de vedere al lui Lee și clauza asta părea extremă. „Izolarea socială și emoțională este un alt semnal de abuz”, a spus ea.

Într-o relație BDSM sănătoasă, partenerul submisiv trebuie să aibă asigurate nevoile. Nevoile sclavului sunt prioritare, urmate de nevoile și dorințele persoane în autoritate, iar, la urmă, dorințele partenerului submisiv. „Dacă persoană submisivă nu are nevoile asigurate, relația nu poate evolua”, spune ea.

Evident, doi adulți capabili de consimțământ pot aborda orice fel de dinamică, iar contractele dintre stăpâni și maeștri sunt ambigue din punct de vedere legal, deoarece nu au trecut niciodată printr-o instanță judecătorească. Lee nu vrea să speculeze natura relației dintre Tank și Dylan, dar ea spune că în comunitatea BDSM, oamenii pot masca abuzul. „Iar de asta majoritatea oamenilor din comunitate încearcă să discute despre măsurile de siguranță, cele mai bune practici și să se asigure că alții sunt conștienți de riscul unui joc de putere în extreme.”

„Noi știm că în comunitatea kink există agresiune și abuz”, spune ea. „Dar îmi place să cred că o fac în siguranță.”

Urmărește-l pe Steven pe Twitter.