Toate motivele pentru care ar trebui să nu mai halești ca și cum vine sfârșitul lumii

Articolul a apărut inițial pe Tonic

Ai auzit vreodată de Horace Fletcher? El a fost un entuziast al epocii victoriene, care a susținut că mâncarea ar trebui mestecată de aproximativ o sută de ori înainte de a fi înghițită. „Natura îi va taxa pe cei care nu vor mastica" a fost motoul lui și a fost credința sa fermă că alimentele trebuie mestecate într-o pasta pentru a permite enzimelor din salivă să-și facă treaba.

Convingerile Marelui Masticator asupra importanței mestecatului l-au făcut milionar și, la 99 de ani de la moartea sa, o multitudine de cercetări sugerează că omul știa ce știa. Cam astea ar fi beneficiile dacă nu ai mai hali ca apucatul.

Horace Fletcher și fiziologul Ivan Pavlov s-au născut în același an, 1849. Prin cercetările lor, ambii au descoperit că imediat ce oamenii sau animalele văd, miros sau se gândesc la mâncare, încep să saliveze pentru a se pregăti de digestie. E popular că Pavlov studia condiționarea, spre deosebire de interesele lui Fletcher, care erau concentrate în digestia mâncării și cum să optimizeze procesul.

Fletcher știa că digestia începe în gură, unde saliva plină de enzime începe să descompună alimentele. El a considerat asta primul pas dintr-o reacție în lanț, care duce la producția de acid gastric din stomac, intestinul subțire se pregătește pentru peristaltism și tot așa. El mai știa și că, dacă procesul este accelerat, tractul gastro-intestinal are probleme cu influxul.

Un studiu din 2011 de la Universitatea din Rhode Island a analizat modul în care viteza de mâncare a afectat stadiile incipiente ale procesării digestive, observând cum 60 de tineri adulți mănâncă o masă. Ei au descoperit ca cei care mănâncă lent consumă 56 de grame de mâncare pe minut, iar mâncătorii rapizi, 87 de grame pe minut, cu îmbucături mai mari și masticația mai puțină înainte de a înghiți. Asta înseamnă că alimentele celor care mănâncă mai rapid, navighează pe canalele lor în bulgări și nu ca un chim gastric. Chimul este un amestec lichid de alimente digerate parțial, acid clorhidric, enzime digestive și apă care trece prin supapa pilorică spre eliminare.

Alimentele care nu sunt defalcate în mod adecvat pot duce la indigestie și alte probleme cu intestinul gros. „Când mâncăm repede se întâmplă două lucruri: în primul rând, nu amestecăm complet mâncarea și, în al doilea rând, luăm mai mult aer când înghițim repede. Acest lucru poate provoca balonare, dilatare și disconfort”, spune Niket Sonpal, gastroenterolog din New York și profesor de medicină la Colegiul Touro.

Un alt beneficiu de a mânca mai încet e că simți mai din plin gustul mâncării. Dacă tragi de timpul cât îți ia să mănânci, vei simți mai din plin aromele și texturile mâncării din farfurie. Practic, devine din ce în ce mai interesant să mănânci.

Vezi și clipul ăsta de pe VICE:

„Dacă mănânci mai încet, chiar simți gustul mâncării”, spune dieteticianul din New York, Amy Shapiro. „Asta deseori înseamnă că nu ești preocupat de elementele exterioare și prin urmare ești mai satisfăcut de mâncarea ta, deoarece ești mai conștient și te bucuri de experiență, de gust, textură și companie.”

Cercetători de la Universitatea din Chicago și Ohio State University au testat ideea și au provocat participanții la studiu să consume alimente neutre în felurite moduri. Ei au descoperit că oameni și-au catalogat consistent experiența ca fiind mai plăcută când au mâncat mai încet sau au schimbat ceva în rutina de alimentare.

Într-o parte a studiului, participanților li s-au dat zece floricele de popcorn. Unii au fost rugați să mănânce cu bețișoare, în timp ce alții cu mâinile. Cercetătorii au descoperit că cei care au folosit bețișoare au raportat o experiență mai intensă și concentrată asupra mâncării. Când mănânci popcorn cu bețișoare, acorzi mai multă atenție și ești mai implicat în experiență", a declarat Rob Smith, profesor asistent de marketing și unul dintre autorii studiului. „Este ca și cum ai mânca popcorn pentru prima dată."

Dacă mănânci prea repede, atunci posibil să nu te simți la fel de ghiftuit pe cât ar trebui, spune Stephanie Di Figlia-Peck, nutriționist din New York. „Deseori cădem pradă acestui lucru, când suntem prea înfometați sau prea distrași”, spune Sonpal. După ce ai început să mănânci, durează cam 15 până la 20 de minute pentru a te simți sătul. „Majoritatea pot acumula caloriile înainte ca mesajul să ajungă la creier și, implicit, întârzie răspunsul că e momentul să te oprești din mâncat.”

Un alt studiu de la Universitatea din Rhode Island a analizat evoluția porțiilor din farfurie, când oamenii sunt încurajați să mănânce rapid sau încet. În două ocazii, au invitat 30 de femei cu greutate normală să mănânce un castron uriaș de paste făinoase, până când s-au simțit complet pline. La prima vizită, le-au spus să mănânce cât mai repede posibil, iar la a doua vizită au fost instruite să mănânce încet și să-și pună jos tacâmurile între mușcături.

Cercetătorii au descoperit că atunci când au mâncat rapid, femeile au consumat 646 de calorii în nouă minute. Când au mâncat lent, acestea au consumat 579 de calorii în 29 de minute. Asta este o diferență de 67 de calorii care, după cum a demonstrat un alt studiu, poate avea un efect în timp.

Un studiu care a durat cinci ani, despre obiceiurile alimentare, pe un eșantion de 60 de mii de persoane diabetice din Japonia, a descoperit că viteza cu care se mănâncă determină obezitatea. În comparație cu oamenii care au spus că mănâncă rapid, cercetătorii au descoperit că cei care consumă la o viteză normală, erau doar 29% susceptibili la obezitate, față de un procentaj de 42%.