Ce se întâmplă când Facebook se maturizează

Acum că ne trăim viețile online, avem mai multe moduri prin care să ne amintim că ne apropiem de propria moarte. Timehop ne arată toate căcaturile pe care le vorbeam când eram tineri, mișto și prostuți, și viteza cu care se mișcă Twitter și Instagram reprezintă un memento la îndemână care ne demonstrează că timpul nu stă în loc pentru niciun bărbat, femeie sau videoclipul ăla cu câinele devenit viral.

Mai mult decât oricărei alte platforme, Facebook-ului trebuie să-i mulțumim că ne arată că viața trece pe lângă noi exponențial mai repede cu cât îmbătrânim.

Lunea trecută, m-am #logat pe Facebook și am văzut pe timeline că cel puțin trei oameni cu care sunt prietenă s-au căsătorit în acel weekend. Și-au legat destinele pentru tot restul vieții, în timp ce eu eram mahmură și mă combinam cu niște rulouri Linda McCartney. Deși nu a fost prima oară când am văzut pe cineva de vârsta mea care postează despre propria nuntă (dacă n-ai trecut prin asta încă, îți urez succes cu criza existențială iminentă x), a fost mai mult decât mulțimea de oameni care fac Căcaturi de Viață Reală care m-au făcut să mă simt ca și cum ceva important avea o importanță: Adolescentul Facebook a devenit Adult.

Pentru mulți mileniali din Marea Britanie, Facebook este spațiul online care îți amintește de zilele de naștere ale oamenilor, te alertează despre evenimentele unde ai putea să mergi și funcționează ca un loc unde poți vorbi și posta despre momentele importante din viața ta (evident că mai sunt și tipii care se alătură paginilor cu meme și se bucură să vorbească despre politică în comentariile de la articolele VICE). Pentru asta și există, în același mod în care – în general – Twitter este pentru glume și Expunerea Opiniilor; Instagram este ca să-i faci pe toți să creadă ca viața ta este captivantă când de fapt ți-este destinat să-ți petreci o mare parte din ea zăcând pe canapea și uitându-te la episoade cu Gordon Ramsay până crăpi; iar Snapchat și Instastories (rar ambele) sunt pentru flirtat, datorită mesajelor directe. Deci s-a votat.

Are sens, atunci, că evenimentele din viețile noastre postate pe Facebook se vor transforma în actualizări de statusuri despre rezultatele de nota 10, fotografii de la absolvire și aniversări de nunți. Din experiența mea, după câțiva ani în adolescența târzie și începutul anilor douăzeci, cele două driblează una într-alta pe măsură ce toată lumea îmbătrânește – și, din nou, puștiul, care a mâncat la un moment dat guma de la capătul creionului în generală și devine tată, este o reamintire unică și umilă despre marșul fără sfârșit al timpului.

Milenialii sunt probabil singura generație pentru care acest fenomen va fi relevant. Mamele pe Facebook sunt ceva masiv, bineînțeles, dar generația lor nu a putut accesa site-ul în perioada de maturizare. Din moment ce milenialii au fost primul grup cu acces, Facebook este mai mult înrădăcinat în obiceiurile noastre – deși felul în care îl folosim s-a schimbat.

Probabil că prezența Facebook-ului în viețile noastre a făcut ca milenialii să devină cea mai mare proporție de utilizatori ai site-ului, în timp ce ăi mai tineri ocupă un spațiu mult mai mic: doar 7 la sută dintre utilizatorii activi ai Facebook sunt cu vârstele cuprinse între 13 și 17 ani. Și, deși modalitatea sa de a ne trăda vârstele printr-o imagine a semenilor noștri poate fi replicată de alte platforme folosite mai mult de grupul de vârste mai mici în viitor (poate în câțiva ani, omologii mei vor scrie despre cum oamenii păstrează Snap-urile despre nașterea copiilor sau orice altceva), funcțiile specifice ale Facebook îl fac un vehicul potent pentru a ne arăta o criză a îmbătrânirii, dacă asta cauți.

Folosim Facebook ca să anunțăm lucruri importante din viețile noastre, pentru că asta este literalmente încorporat în felul în care a fost gândit site-ul și e ce-l face diferit față de orice altă platformă pe care o folosești. Nu există nicio opțiune care să spună fanilor tăi de pe Instagram că „Te-ai Măritat” sau „Ai Început să Muncești La – Noul Tău Job” – trebuie să faci propria postare despre asta. În schimb, Facebook face lucrurile mai ușoare pentru ca noi să-i vedem pe oamenii pe care îi știm de pe vremea studenției că adună inele de aur mai ceva ca ariciul Sonic. Dacă simți că ai rămas cumva în urmă, asta poate fi destul de terifiant.

Una dintre cele mai mari critici aduse rețelelor sociale se referă la faptul că-i fac pe oameni să intre într-o stare în care le e teamă că ratează ceva (FOMO), iar apariția înspăimântătoare a Facebook-ului Adult în viețile noastre pune o și mai mare presiune pe asta. Dacă nu mă mărit (sau să mă apropii cât de cât de ideea de relație) cum fac aparent toți ceilalți din Newsfeed-ul meu, sunt fundamental de neiubit? Dacă nu mă mut în altă țară, sunt un căcat plictisitor și lipsit de simțul aventurii acum? Cum dracului ajungeți să vă cumpărați o casă, băi nene? Evident că răspunsul la toate întrebările astea este: „Taci din gură, fiecare e diferit, nu există o modalitate omogenă de a fi o persoană”, dar încă este ușor să simți că te ia pe sus ce fac alții, fie că ești căsătorit sau îi invidiezi în secret pe amicii din școală care călătoresc sau au un plan măreț, și postezi meme cu „singur pentru totdeauna” în timp ce cinezi singur în pat.

Indiferent unde ești, la un moment dat Facebook devine un amalgam de oameni care obișnuiau să aibă breton de căcat și să posteze statusuri despre Skins (împreună cu tine!) în timp ce creșteau și căutau locuri unde să-și ducă plozii în weekend. Este și bine și rău – rămânem conectați cu oameni pe care altfel nu i-am mai cunoaște, deși inevitabil avem senzația că ne ratăm viețile – dar, până la urmă, este și concluzia logică a unui mediu care ne-a urmărit prin multe de-a lungul vieții.

Tot nu te simți bătrân?

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.