Comentariile românilor despre Holocaust îți arată cât de departe merge mizeria umană

27 ianuarie e Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, dată la care, în 1945, Armata Roșie a eliberat lagărul de concentrare Auschwitz–Birkenau. Milioane de evrei, dar și romi, au fost uciși de regimul nazist și colaboratorii lor, printre care se numără și românii – nu uita de crimele comise în regimul Antonescu.

Aniversarea asta e cu atât mai importantă cu cât în ultimii ani apar din ce în ce mai multe discursuri naționaliste care camuflează un antisemitism deșănțat. Desigur, am și pe cineva în minte când spun asta: partidul AUR, care a publicat pe 3 ianuarie un comunicat în care zice, practic, că istoria Holocaustului e mai degrabă o temă minoră. 

Dacă-l asculți pe Claudiu Târziu, o să zici că e o mare persecuție la mijloc: „Niciun document programatic al nostru nu arată că am fi astfel. Mi se pare extrem de grav că persoane care deţin funcţii înalte în statul român vehiculează astfel de aserţiuni, astfel de calomnii împotriva AUR şi deci a României. [...] Partidul AUR este a patra forţă politică în România, este un partid parlamentar, iar dacă în Parlament a pătruns un astfel de partid care merită pus la stâlpul infamiei, înseamnă că şi România trebuie pusă la stâlpul infamiei, ceea ce este de neacceptat.” Weird flex, not okay.

E aproape amuzant cum cei de la AUR se aricesc imediat dacă-i faci antisemiți și fasciști, de parcă ar fi străini de delirul legionar al lui Sorin Lavric de la pupitrul Parlamentului. Senatorul i-a adus un adevărat omagiu în plen lui Valeriu Gafencu, care a fost, în funcție de persoana pe care-o întrebi, „sfântul închisorilor” sau legionarul care a incitat cu pistolul în mână la lovitură de stat. Deputatul Silviu Vexler, singurul care a protestat, a primit următoarea replică: „Aici nu e Palestina!”. Târziu însuși a avut un alt derapaj major, când l-a amenințat pe Alexandru Muraru, ​​consilierul premierului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei: „O să dai socoteală pentru mizeriile pe care le verși în capul AUR. [...] Dacă eram legionar, știți cum procedam, da? Așa, doar cu cuvintele”.

Ai zice că niște crime împotriva umanității de o așa amploare cum au fost cele din Holocaust sunt imposibil de ignorat pentru oricine cu un minim bun simț și care nu a crescut cu Manualul Șefului de Cuib sub pernă, dar dacă e să te uiți la reacțiile unor români la postările de comemorare a victimelor Holocaustului, o să te cam sperii.

Lumea nu era un loc grozav nici înainte, dar pandemia a trezit ce-i mai rău în mulți dintre noi. Pe de-o parte, e de înțeles să-ncerci să-ți găsești niște certitudini atunci când nimic din jur pare sigur, dar de-aici și până la a susține sus și tare că Organizația Mondială a Sănătății impune o „dictatură sanitară” e cale lungă. Cu atât mai obscen e să numești așa-numitul certificat verde „n*zi pass”.

Le recomand celor care țipă că nu mai pot să mănânce un burger la restaurant și să meargă la târgul de Crăciun pentru că nu vor să se lase vaccinați de globaliști să se uite la Shoah, unul dintre cele mai impresionante documentare despre istoria recentă.

Poate după ce te uiți la nouă ore de interviuri cu tartori, victime și martori ai Holocaustului n-o să mai ai tupeul să compari lockdown-ul impus în multe țări pentru limitarea răspândirii coronavirusului cu un lagăr.

Of, lumea ar fi un loc mai bun fără whataboutisme de doi lei, dar și comentariile din subsolul postărilor de pe Facebook ar fi cu 70 la sută mai puține. Să compari regimurile totalitare în funcție de care a fost mai tare în materie de crime e iarăși de prost gust. Dar ce e cu adevărat sinistru la doctrina nazistă e ideea de epurare etnică – niște orori greu de imaginat justificate printr-o ideologie total bolnavă care nu ar putea să-și găsească vreo justificare.

Abia în 2003 a fost înființată în România Comisia „Elie Wiesel”, care a redactat un an mai târziu un amplu raport cu privire la Holocaustul din România, dar cu toate astea acesta nu a fost niciodată condamnat public, așa cum a făcut Băsescu cu comunismul, de ochii lumii. Ceea ce spune multe despre clasa noastră politică.

Dar sunt și vești bune: în februarie 2021 a avut loc prima condamnare pentru negaționism. Este vorba despre fostul ofițer SRI Vasile Zărnescu, care a primit un an și o lună de închisoare cu suspendare după ce a spus într-un articol despre Holocaust că este cea mai mare înșelătorie a secolului XX. Apropo, asta s-a întâmplat datorită unei legi care a fost adoptată abia în 2015.

Uite încă un rezultat nefast al modului în care e predată istoria în școlile românești: după atâția ani ani de învățământ preuniversitar, sunt destui cei care rămân doar cu impresia că poporul nostru brav a luptat vitejește și a fost persecutat de marile națiuni. Nu zic, o fi și asta de vină, dar ce-ar fi să te uiți și pe teritoriul fostei Dacii după criminali? Mai bine zis, la bunicii și străbunicii noștri care au ucis sute de mii de evrei sau romi? 

Legat de ce ziceam mai sus, poate dacă ai cunoaște un pic de istorie ai lăsa-o mai moale când vine vorba de a condamna niște popoare întregi pentru lipsă de umanitate și te-ai uita mai bine în propria ogradă. 

Premiul pentru cel mai bun comentariu merge la acest domn care a ținut să-și exprime opinia în legătură cu comemorarea victimelor Holocaustului. Am auzit multe motive halucinante pentru care antisemiții au început persecutarea evreilor, dar e prima dată când aud de vreun templu satanic.

Uite și tu cât s-a făcut ceasul. E 2022 și unora încă li se mai pare cool sau chiar onorabil să susțină rasismul, antisemitismul și alte tipuri de ură îndreptată asupra altor oameni. Esența e destul de simplă la treaba asta: existența unor oameni nu ți-a făcut-o pe-a ta mai nașpa doar pentru că oamenii respectivi sunt de-o anumită rasă, religie sau orientare sexuală. E vorba de mai multe nuanțe ale urii, îndreptată spre mai multe categorii de oameni, dar niciuna n-are justificare.