Cum era să luăm bătaie la un miting al naționaliștilor din România

Mai multe ONG-uri naționaliste au organizat pe 29 iulie un miting împotriva dreptului minorităților etnice din România de a folosi limba maternă în instituții publice, chiar și atunci când nu reprezintă 20% din populație.

Acesta este una din prevederile noului Cod Administrativ, adoptat recent de Parlament. Unii naționaliști români au înțeles însă că se va scoate pragul de 20% pentru folosirea limbii materne a minorităților în instituțiile publice. Adică, din nou, aceeași teamă că maghiarii vor obține autonomie sau că vor fura Transilvania.

Spre exemplu, ONG-ul Calea Neamului a spus într-un comunicat de presă că noul Cod Administrativ favorizează „obținerea autonomiei teritoriale pe criteriu etnic și formarea unei enclave etnice în inima României” și că astfel, „românii din județele Covasna, Harghita și parțial Mureș, în care sunt numeric minoritari, nu vor mai avea nicio șansă de supraviețuire”.

Totuși, senatorul UDMR Cseke Attila a declarat că „acum este o formalizare în lege în sensul că, peste 20% rămâne obligatoriu, iar sub 20% pondere a unei minorităţi, dacă autoritatea locală decide că doreşte folosirea limbii materne, o poate face. Deci nu este o obligativitate, ci o posibilitate, nu este o eliminare a pragului”.

De altfel, în art. 195, al. 7 din Codul Administrativ scrie foarte clar: „Actele oficiale se întocmesc în mod obligatoriu în limba română, sub sancţiunea nulităţii.”

Interesant este că există și unele prevederi chiar discutabile în Codul administrativ, cum ar fi aceea referitoare la pensiile speciale pentru aleșii locali care au mandate din 1992 sau la introducerea dreptului aleșilor de a avea PFA. Dar acestea nu au stârnit interesul naționaliștilor români. Ungurii sunt adevărata problemă a României, se știe deja asta.

Dar să revin la protestul de pe 29 iulie, unde ziceam că s-au strâns aproape o mie de oameni. Printre ONG-urile care s-au mobilizat s-au numărat Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş şi Asociaţia „Calea Neamului" și cunoștințele mele mai vechi de la Frăția Ortodoxă.

Am fost și eu acolo ca să aflu ce-i nemulțumește pe oamenii ăștia și de ce protestează împotriva celei mai nesemnificative modificări aduse de noul Cod Administrativ. Mă gândeam că o să fie pașnici, pentru că, mna, unii se pretind daci, și dacii nu atacă, doar se apără. Dar când am ajuns la Parcul Izvor am dat de niște tineri care așteptau să înceapă protestul și care au recunoscut-o pe Eli, fotografa cu care eram. Și-au dat seama că sunt de la VICE și au început să ne spună că suntem manipulați și că lucrăm pentru „un căcat obscur”.

În timp ce-mi notam ce se întâmplă, un dac mândru s-a apropiat de mine și a încercat să îmi smulgă carnețelul din mână.

„Vreau să văd ce mizerii scrii acolo”, mi-a zis.

I-am spus să ia mâna de pe carnet, că e ilegal ce face.

„Nu mă interesează, dacă vreau, vă bat de vă căcați pe voi.”.

Oamenii au continuat să fie agresivi. Mă așteptam să fim bătuți, pentru că eram lângă un grup de extremiști nervoși care urăsc VICE și în jur nu era niciun jandarm. Fotografa VICE a fost încercuită de participanți care o jigneau, o amenințau și îi explicau că dezinformează. „O să vă întărim curul, doamnă”, i-a zis unul dintre ei.

Chiar Sișu a venit și ne-a spus că manipulăm copiii și că dezinformăm. Totuși, el avea încredere că o să găsim calea cea dreaptă la bătrânețe.

Un tip pe la vreo 25 de ani îmbrăcat în port tradițional se plimba pe lângă mine și mă privea plin de ură. „De-abia aștept să văd ce o să scrii și să ne întâlnim după.”

În timpul ăsta, altul spunea că o să fim dați în judecată dacă o să facem fotografii. La final, am fost informați că „dacă eram acum 10 ani, vă legam de copaci”.

Ce noroc. Parcă simt că n-o să plec de acolo cu ambulanța. În clipa aia, am ajuns să simt asta ca pe un privilegiu, nu ca pe un drept fundamental.

Când am ajuns la Piața Constituției, am văzut că erau jandarmi în jur. Mă simțeam protejat. Cred.

Acolo s-au spus rugăciuni, s-au ținut discursuri despre masoni, sioniști, jandarmi care îi presează să se miște mai repede și alți dușmani imaginari. Mi se pare firesc, în condițiile în care au ieșit în stradă să apere România de un pericol care nu există.

În timp ce liderii grupărilor extremiste țineau discursuri, copiii lor nu erau foarte interesați de ce se întâmplă. Se plimbau și se jucau pe acolo. E mai bine să ai grijă să nu te lovească un pui de dac cu bicicleta, decât să ai grijă să nu te ia la bătaie un grup de naționaliști.

La final, s-a pus muzică legionară și oamenii au plecat spre Biserica Colțea, spre statuia lui Mihai Viteazu de la Universitate și spre Cotroceni, ca să „vorbească cu președintele” pe care îl consideră ultima speranță.

Din păcate pentru toată lumea, a început să plouă. Oamenii au fost ambițioși și au continuat marșul, doar că l-au transformat în unul unionist. Lumea striga „Basarabia, pământ românesc” și „Trăiască, trăiască, trăiască să trăiască, Ardealul, Moldova și Țara Românească”.

Deja nimic nu mai avea legătură cu Codul Administrativ. La finalul protestului, după ce a plouat torențial și toți eram foarte uzi, oamenii au intonat imnul României și au plecat acasă. Mi s-a părut ironic că un patriot ca Dan Grăjdeanu a fost nevoit să cânte cu versurile în față.

Când am plecat, unii dintre participanți ne-au întrebat ce facem și am făcut toți mișto de faptul că suntem uzi. Unul a venit și ne-a întrebat unde e metroul. Ce să faci, oameni suntem. Păcat că am fost amenințați, jigniți și hărțuiți. Nu pot decât să sper că naționaliștii sunt cu adevărat credincioși și n-o să vină să mă caute și să mă bată, așa cum mi-au promis.