Oceanul s-a dus naibii

Felicitări, oamenilor, iar ne-am spart în figuri! Dragele noastre oceane, știi tu, chestia aia care acoperă 70% din planeta noastră, sunt acum atât de distruse încât atunci când oamenii de știință s-au uitat sub valuri au văzut că toată viața marină sălbatică – zone neatinse de oameni – nu mai există.

În prima analiză sistemică de acest gen, publicată în jurnalul Current Biology, au descoperit că numai 13 la sută din ocean mai era neatins de oameni. Din moment ce întregul ocean se întinde pe 361,1 miloane de kilometri pătrați, atunci ce rămâne din sălbăticia lui de abia dacă ajunge la mărimea Americilor de Nord și Sud.

„Am rămas șocați de cât de puțină sălbăticie marină rămâne”, a spus Kendall Jones, un cercetător doctorand la Universitatea Queensland din Australia și unul dintre autorii studiului. „Oceanul este imens, acoperă peste 70% din planeta noastră, dar am reușit să afectăm semnificativ ecosistemul.”

A cui este vina? Jones și echipa sa au studiat datele care rezultă din 19 lucruri diferite pe care noi, oamenii, le facem și solicită în plus ecosistemele marine. Asta include lucruri precum transportul și industria piscicolă. Au analizat și lucrurile despre care cel mai probabil habar nu ai că afectează oceanele, cum ar fi folosirea de fertilizator și alunecările de teren.

Per total, activitatea umană a perturbat totul în afară de 13% din sălbăticia marină globală. Dar măcar mai avem acele 13 ultime procente de care să avem grijă, nu? Da, mi-aș dori eu. Sălbăticia rămasă, majoritatea în Arctic, Antarctica și-n Pacificul îndepărtat, este și ea sub asediu (mai ales la tropice).

Aici în Indonezia, studiul a descoperit 16 milioane de kilometri de sălbăticie marină dintr-o porțiune de ocean numită Indo-Pacificul Cald, care include Indonezia și alte părți din Oceanele Indian și Pacific. Asta reprezintă 8,6% din sălbăticia marină rămasă.

Asta e grozav, nu? Nu chiar, dacă te gândești la cât de precar este acest echilibru. Președintele Joko Widodo vrea să creeze 10 locații noi ca puncte turistice de-a lungul țării – practic să facă 10 noi Bali – pentru că asta sigur îi va ține departe pe oameni de zonele în pericol.

Iar impactul nostru asupra mediului merge mult mai departe de granițele noastre marine. Indonezia este acum a doua cea mai mare sursă de poluare marină din lume, după China. În fiecare an, Indonezia este responsabilă pentru 3,22 milioane de tone metrice de deșeuri din oceane. Asta înseamnă 10% din toată poluarea marină.

Dar asta nu e numai vina gunoiului. Și transportul comercial afectează viața marină. Nu numai că aceste ambarcațiuni poluează oceanul, ele creează și zgomot și bariere fizice pentru creaturile marine mai mari precum balenele și delfinii. Pescuitul excesiv și tehnicile distructive de pescuit (cu dinamită, de exemplu) contribuie de asemenea la faptul că sălbăticia marină practic nu mai există în Indonezia.

„În Indonezia, Filipine, Asia de Sud-Est, din anumite motive, cele mai bune zone sălbatice sunt cele care sunt protejate activ”, a declarat pe VICE Aan White, șeful USAID Sustainable Ecosystem Advanced Project din Jakarta. „Pentru că dacă nu sunt protejate, se pescuiește. Deci din acel punct de vedere, nu prea mai există sălbăticie autentică în zona asta din lume pentru că totul este pescuit.”

Guvernul indonezian spune că lucrează de ani de zile la punerea deoparte a 20 de milioane de hectare de zonă marină protejată până în 2020. Și, deși au izolat câteva din zonele protejate în ultimii ani, realitatea este că o parte semnificativă din ele sunt „parcuri pe hârtie” – parcuri marine care există de fapt numai pe hârtie. White a spus pentru VICE că din 20 de milioane de hectare despre care zice guvernul că sunt protejate, numai 10% sunt de fapt zone cu adevărat protejate.

„Unul dintre lucrurile pe care oamenii nu le înțeleg este că este vorba numai despre declarația legală”, a spus White. „Fac asta prin declararea unei zone protejate, dar asta nu înseamnă că este cu adevărat protejată. Nu știu câtă lume știe asta, dar Pulau Seribu, de exemplu, este un parc marin național. Dar dacă te duci acolo, nu-ți vei da seama de asta, nu?”

Deși planul lui Jokowi de a face noi „Bali” s-ar putea să afecteze locuri care deja nu prea mai au sălbăticie marină, turismul este în continuare vital pentru eforturile sale. Bali s-a dus de mult, pentru că decenii de turism care nu a susținut de niciun fel mediul l-au lăsat cu un ocean plin de deșeuri, fără ape subterane și au distrus sever recifele de corali. Dar în zone mai puțin afectate, turismul ar putea sa ajute la conștientizarea ecosistemelor marine care au nevoie de protecție.

„Ei bine, sperăm că turismul chiar să stimuleze oamenii să protejeze viața marină”, a spus White. „Pentru că este foarte scump să protejezi aceste zone. Trebuie să ai oameni, trebuie să ai bărci, radar, e nevoie de multe lucruri pe care guvernul nu prea și le permite.”

Dar nimic nu va costa mai mult decât prețul pe care-l vom plăti după ce distrugem tot oceanul.

Articolul a apărut inițial pe VICE ID.