Ce fel de coji și resturi poți mânca liniștit fără să mori otrăvit

Recent, la o cină cu prietenii, cineva (nu-i voi divulga numele) mi-a spus că altcineva (care va rămâne tot anonim) mânâncă porumb mușcând și din cocean și suge sucul (care suc?) din el și apoi… îl scuipă. Asta sună, scuze, revoltător. Și deși această persoană nu mănâncă propriu-zis coceanul, a născut o întreagă discuție despre resturile alimentare pe care le mâncăm. Am scris pe Twitter despre asta, iar mai mulți oameni mi-au scris recunoscând că mănâncă pielițe, cojile, semințele și alte resturi folosite pentru compost. Nu cred că-mi surâde prea tare asta! Deși este o dovadă de risipă, chiar una imorală din partea mea? Unii oameni au susținut că părțile de aruncat din produsele pe care le consumăm sunt de fapt cele care au cei mai mulți nutrienți (sau măcar fibre) din tot alimentul. Ar putea fi ăsta adevărul? Știu doar ce simt eu legat de asta, așa că am decis să întreb un expert, pe Bradley Bolling, profesor de Știință Culinară la University of Wisconsin-Madison.

Multă lume le-a menționat. Niciunul cu atâta ardoare ca el:

Eu spun: Personal, chiar mă simt puțin rușinată de sila mea. Sunt foarte conștientă că sunt rispitoare că fac asta. Din fericire, risipa asta e pusă în echilibru de o doză sănătoasă de autosatisfacție pentru că aleg ca un măr ca gustare.

Dr. Bolling spune: Merele sunt un început bun; multă lume le mânâncă și nu pare să fie prea rău. „(Cotorul) este bun de mâncat”, spune Bolling. „dar nu și semințele”. Ah, nu-mi imaginez că mâncătorii de cotoare scot înainte semințele din mere. „Semințele de mere conțin cianogeni care pot fi dăunători daca sunt mestecate și sparte.” Dacă le înghiți întregi este în regulă. Ar trebui să mănânci sute, dacă nu mii de semințe de măr, ca să ajungă să fie o problemă reală, dar este o oportunitate pentru noi, cei care evităm cotorul, să avem ceva de zis, susținut de știință.

Cumva și asta a primit mai multe voturi.

Eu spun: Înțeleg de ce-ai putea fi confuz, din moment ce coaja este sărată și jucătorii de fotbal cu limbi dibace își aruncă o mână întreagă de semințe în gură, dar asta îmi sună a răni bucale cu nemiluita.

Dr. Bolling spune: „Evită să le mânânci, fiindcă, nemestecate îndeajuns de bine, cojile ar putea răni esofagul sau intestinele dacă sunt ascuțite. Pentru că ele sunt bogate în fibre și au umezeală scăzută, există riscul de a înfunda intestinul (obstrucție intestinală), în special la copii. Dacă sunt totuși consumate, cojile ar trebui să fie bine mestecate și consumate cu o cantitate adecvată de apă.”

Alți oameni au spus cum sunt o gustare mai ușor de transportat.

Eu spun: Cu cât mai mult kiwi cu atât mai bine. Ăsta primește votul meu.

Dr. Bolling spune: „Cojile de kiwi sunt bune pentru consum, similare cu cele de piersici și mere… Dacă mănânci și coaja adaugi încă 0,5 – 1 gram de fibre.”

Eu spun: Maică-mea face un sos de merișor grozav care cere mai întâi caramelizarea cojilor de portocale într-un sirop simplu înainte de adăugarea merișoarelor, după care le transformă într-o tartă delicioasă pentru masa de Ziua Recunoștiinței. Dar negătite? Nu, merci!

Dr Bolling spune: „Merg consume în moderație. Au fost chiar studiate proprietățile anti-tumorale ale flavonoidelor din coaja de portocală. S-au făcut mai multe studii cu extracte din ele, dar nu cu coji întregi totuși.” Ia-ți doza de flavonoide, omule!

Cine nu mănâncă coaja de la piersică?

Eu spun: Astea mă îngrijorează. Nu sunt prea scârboși, dar motivul pentru care nu vin la pachet cu un avertisment de pericol de înecare este pentru că sunt destul de sigură că nu ar trebui să-i mănânci.

Dr. Bolling spune: „Nu sunt siguri pentru consum dacă nu sunt procesați. Similar cu semințele de mere, sâmburii de cireșe conțin amigdalină, care este un cianogen.” Apoi mi-a trimis acest link cu povestea bărbatului care s-a otrăvit cu cianură fiindcă a mâncat doar trei sâmburi de cireșe! Și eu care credeam că problema era înecul.

Eu spun: Creveții sunt mici diavoli ai mării de care ar trebui să ne temem și să nu-i mâncăm.

Dr. Bolling spune: „Doar ce am început să mănânc carcase de creveți anul trecut după ce am aflat că sunt digerabile!” A mai spus că, la fel ca la alte exoschelete de insecte, cozile de creveți conțin „chitină digerabilă”, care este benefică pentru sănătatea florei intestinale.

Eu spun: Cum?

Dr. Bolling spune: „Astea sunt bune de mâncat, dar asigură-te că le-ai spălat bine. The National Watermelon Promotion Board sugerează să prăjești, fierbi sau să murezi cojile.”

Deci așa.

Eu spun: Dintre toate resturile alimentare menționate astea îmi par a avea cel mai nasol gust. Raportul dintre alună și coajă nu este îndeajuns de mare să anuleze ceea ce-mi imaginez ca fiind o experiență culinară inconfortabil de fibroasă și calcaroasă.

Dr. Bolling spune: „Consumate cu moderație sunt sigure. Cojile de alune pot fi folosite ca furajer pentru animale și au un indice ridicat de fibre cu umezeală scăzută, așa că obstrucția gastrointestinală ar putea fi o problemă la consumul ridicat. De asemenea, din moment ce cojile sunt în contact cu solul ar putea exista riscul de contaminare cu aflatoxină de la alunele culese inadecvat.”

Toate astea probabil că sunt mai sănătoase decât Cola Dietetică pe care am băut-o mai devreme, așa că dă-i înainte cu compostul gastrointestinal!

Articolul a apărut inițial pe VICE US.