Violatorul meu s-a folosit de ce am spus la psiholog ca să mă atace la proces

O investigație VICE din luna mai a scos la iveală că supraviețuitoarele violului și ale agresiunilor sexuale din Marea Britanie sunt sfătuite să nu vorbească la terapie despre ce li s-a întâmplat, pentru că notițele ar putea fi folosite împotriva lor.

Descoperirea a stârnit indignarea activiștilor împotriva violenței sexuale, care au cerut o reformă imediată a sistemului. Dar oare cum e să se folosească împotriva ta la proces ce ai discutat la terapie?

Chloe, o asistentă administrativă de 45 de ani din Warwickshire, a raportat poliției în august 2015 abuzul sexual suferit în copilărie. Cazul ei a făcut parte dintr-un proces mai mare declanșat împotriva unui agresor cu mai multe victime.

Abuzatorul ei nu a fost găsit vinovat de acuzațiile aduse de Chloe, dar celelalte au rămas în picioare. Cazul a fost redeschis și Chloe a fost chemată din nou să depună mărturie împotriva agresorului. Notițele din discuțiile ei cu terapeutul au fost folosite împotriva ei la tribunal la ambele procese.

Când aveam 35 de ani, am început un job în Londra. Lucram la doi pași de apartamentul în care locuia un prieten de-ai tatei. Când eram mici, venea la noi la cină sau la petreceri și uneori urca în dormitorul meu și al surorii mele cu pretextul că ne citea povești. Treceam în fiecare zi pe lângă apartamentul lui și mă gândeam că o să-l văd. Mă uitam mereu în spate peste umăr.

Mi-am dat seama că trebuie să merg la terapie și să-mi procesez emoțiile. Rămăsesem cu multă anxietate din copilărie și urma să devin mamă, însă eram un pic îngrijorată că n-o să fac față.

În timpul terapiei, am realizat că fusesem abuzată sexual de el în copilărie. Mi-am amintit foarte clar ce s-a întâmplat. Stătea pe patul din dormitorul nostru și se masturba. Știi când ai o revelație bruscă și înțelegi ce s-a întâmplat, de fapt? Am simțit că amintirea era proiectată pe peretele din fața mea și m-am uitat la ea ca un adult pentru prima oară.

Sora mea a fost abuzată mai rău și a mers la poliție să le spună ce știa. S-a deschis un proces. Noi două nu eram singurele. Abuzatorul nostru făcuse și alte victime. A durat ceva până când cazul a fost construit, așa că procesul a început în luna iulie 2018.

Înainte de proces, poliția m-a întrebat dacă putea avea acces la dosarele mele medicale, inclusiv la notițele din terapie. Nu ești obligată să-ți dai permisiunea, dar apărarea poate face să pară că vrei să ascunzi ceva de jurați, dacă refuzi. Le-am dat permisiunea, ca să vadă că sunt total transparentă.

Am știut dintotdeauna că sora mea fusese abuzată în copilărie, dar îmi spuneam că i se întâmplase doar ei, nu și mie. A fost mecanismul meu de apărare. Îmi spusesem că sora mea fusese victima, nu eu, și că orice mi s-ar fi întâmplat mie nu era așa de rău ca ceea ce i se întâmplase ei. Abia în terapie am realizat că și eu fusesem victimă. Dar apărarea a folosit asta împotriva mea la proces. A scos la înaintare notițele și a zis: „Terapeuta ți-a zis că ai fost victimă și acum crezi și tu asta”.

Principalul argument al apărării a fost că, din cauză că nu menționasem abuzul înainte să merg la terapie, acesta era doar o amintire falsă care fusese plantată de sora mea. Au zis că doar am făcut ce mi-a spus sora mea să fac, că totul era o invenție.

Și pentru că îmi apăruse în timpul terapiei, era o amintire falsă, deși sindromul amintirilor false (o tulburare medicală controversată și nerecunoscută oficial de comunitatea medicală) a fost discreditat. Nu au chemat-o pe terapeuta mea să depună mărturie, pentru că nu era timp. Când terapeuta a aflat ce s-a întâmplat, a fost furioasă și foarte supărată pentru ce pățisem.

Agresorul a scăpat de acuzațiile pe care i le adusesem în acel proces, ceea ce a fost devastator. Dar celelalte acuzații, inclusiv cea a surorii mele, au rămas în picioare, iar procesul a fost redeschis în anul următor. La acesta, am fost chemată să depun mărturie pentru sora mea și au folosit din nou notițele din terapie împotriva mea.

Sora mea – nu cea care fusese abuzată, ci sora mea mai mare – a insistat foarte mult să merg la terapie. În notițele din terapie, vorbeam despre cât de mult mă susținuse și mă încurajase sora mea să merg la psiholog, dar și că mă simțisem lăsată baltă odată ce am ajuns acolo, pentru că era prea dureros pentru ea să mă asculte. În ele se găsea o frază în care spuneam: „Simt că am fost condusă într-un loc întunecat și abandonată acolo”.

În trecut, apărarea spusese că sora cea care fusese abuzată mă convinsese să merg la terapie și mă făcuse să cred că sunt o victimă. Din fericire, tactica n-a mai funcționat de data asta, iar agresorul a fost găsit vinovat de viol, comportament indecent în fața copiilor, activități sexuale cu minori și fotografierea lor în situații indecente.

E șocant ca cineva să folosească notițele din terapie împotriva ta. Te simți foarte, foarte vulnerabil. Și furios. Ești vulnerabil când ești în terapie, te deschizi în fața cuiva, iar cineva scoate declarațiile tale din context. E traumatizant.

Acum că mă uit în urmă, am simțit că mi-au folosit cele mai personale notițe ca să mă facă să par o mincinoasă. E oribil când îmi amintesc asta. A fost ca o palmă care încă mă doare.

*Numele au fost schimbate.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.