Cum e să crești cu o mamă dependentă de droguri

Când mă uit în urmă, îmi dau seama că am fost crescut într-o lume foarte ciudată. În centrul acelei lumi era mama mea, care era singură, dependentă de heroină și – cel puțin pentru mine – cea mai bună mamă din lume.

În fiecare zi, exista un moment în care îmi spunea: „Mă întorc într-o clipă, șoricel!” După care dispărea în dormitorul ei cu câțiva prieteni și încuia ușa. Aveam șapte ani și îmi amintesc că stăteam o grămadă de timp lângă ușa aia și încercam să-mi imaginez ce se petrece dincolo de ea.

Mi-a luat ani de zile până am înțeles ce făceau acolo. Multă vreme am presupus că se duceau să tragă un pui de somn, pentru că mereu ieșeau din cameră liniștiți, relaxați și foarte veseli. Mi se părea că ratez ceva, pentru că și după nopțile în care dormeam bine, eu tot mă simțeam obosit. Și voiam să mă fac explorator când urma să cresc mare, un job pentru știam că e nevoie de multă energie.

Mama avea multă dragoste de dăruit și cea mai mare parte o revărsa asupra mea. Ne jucam zilnic împreună și născoceam aventuri. Eu eram Link, ea era Zelda și aveam misiunea să-l învingem pe demonul malefic Ganondorf, care locuia lângă casa noastră, într-o suburbie din Salzburg, în vestul Austriei.

Mai întâi, trebuia să obținem o hartă și o busolă, ca să-l localizăm pe Ganondorf și să-l distrugem. Dacă maică-mea obosea în timpul misiunii, trebuia să bea o poțiune făcută din semințe de mac, ca să-și recapete puterea.

De obicei, mama avea mulți prieteni în vizită – de exemplu, pe Werner, care îmi spunea că își trage energia din natură și copaci. Lui Bertl îi plăcea să povestească despre zilele de glorie ale Austriei, iar iubitul mamei, Gȕnter, m-a învățat să joc șah când aveam șase ani. El învățase șah în închisoare.

Probabil că singura minciună pe care mi-a spus-o mama vreodată a fost că tatăl meu a murit într-un accident de mașină. Abia după mai mulți ani, când ea și Gȕnter s-au lăsat complet de heroină, mi-au explicat că tata murise din cauza unei supradoze. După câteva luni în care fusese în închisoare pentru posesie, se întorsese și își luase doza obișnuită – dar toleranța îi scăzuse mult în închisoare și doza s-a dovedit a fi prea mare.

Îndurerată, mama s-a gândit să se sinucidă, dar o carte despre hinduism a convins-o că se va reîncarna în cea mai joasă formă de viață dacă face asta, așa că a hotărât să nu-și ia viața.

La școală, am fost un copil problemă – obraznic și prost crescut, deși așa erau toți în jurul meu. Locuiam într-un apartament mare, la parterul unei clădiri verzi. Nu aveam încredere în nimeni care bătea la ușă, pentru că făceau asta doar poștașul și poliția. Restul lumii se cățărau peste balcon și intrau direct la noi în sufragerie.

Unul dintre vizitatorii frecvenți era dealerul mamei, căruia i se zicea Grecul. Odată, când mama era în dormitor, Grecul m-a obligat să beau un shot de votcă cu el – aveam doar șapte ani. Când a aflat maică-mea, l-a dat afară din casă. Dar, după cum mi-a explicat mai târziu, oricine merită o a doua șansă, așa că l-a lăsat să se întoarcă după o vreme.

În vara anului 1999, când aveam opt ani, mama avea deja probleme mari cu drogurile. Gȕnter părea pe moarte, după 23 de ani de dependență, iar eu începeam să înțeleg ce se petrecea în jurul meu. Mama se convinsese că era ok să ia droguri până când eu creșteam destul de mare cât să înțeleg ce făcea, dar adevărul era că nu se putea opri.

Într-o zi în același an, a venit în vizită un vechi prieten, Bedda. Și el fusese la închisoare cu Gȕnter pentru trafic. Părea o cu totul altă persoană – nu era obosit, amețit sau stresat. Radia o bucurie și o pace care au făcut-o pe maică-mea să izbucnească imediat în plâns. Bedda a consolat-o și i-a povestit cum l-a vindecat Isus.

Prezența lui ne-a luminat apartamentul, dar Gȕnter l-a dat afară în șuturi și a urlat că el nu vrea să audă de religie în casa lui. Dar Bedda s-a întors să le explice din nou cum l-a vindecat Dumnezeu de dependență.

La ceva vreme după asta, mama și Gȕnter și-au dat seama că noua viață a lui Bedda era frumoasă, iar realizarea asta i-a ajutat pe amândoi. Toate încercările lor de a renunța dăduseră greș, după ce mai mulți doctori, psihologi și asistenți sociali insistaseră că puterea de a renunța la droguri venea din interior – o putere de care niciunul dintre ei nu credea că dispune. Dar acum, prietenul lor Bedda reușise să se lase datorită credinței în Isus și asta i-a motivat pe mama și pe Gȕnter să încerce și ei.

Tatăl meu vitreg s-a vindecat după mai mult de două decenii de dependență, iar mama a reușit să învingă o depresie profundă care o adusese de mai multe ori în pragul sinuciderii. Înainte se simțeau triști și disperați, dar acum erau plini de iubire și liniște. Din păcate, nu toată lumea din jurul lor a avut același noroc – mulți dintre prietenii lor au murit din cauza dependenței.

Mama a murit la 39 de ani, pe 4 iulie 2012, după ce a pierdut lupta cu cancerul. De-a lungul vieții, a învins monștri și demoni și i-a copleșit cu dragoste pe cei din jurul ei. Am crescut într-un cuib al drogurilor, dar am avut o copilărie frumoasă și împlinită, și asta numai datorită mamei mele.