Intreprinderea de Fabricație și Montaj Ascensoare din apropierea Gării de Nord a fost o altă nebunie grandomană de-a lui Ceaușescu care acum oferă panorame ilegale bestiale.
Ceaușescu voia să verifice lifturile ce urmau să fie puse în Casa Poporului. Deoarece turnul de testat ascensoare din 1972 avea numai 37 de metri, tovarășul a dat ordin să se construiască un altul mai mare, cu 37 de metri mai înalt decât turnul nemților de la Schneider, de 77 de metri. Lifturile din Casa Poporului urmau să circule prin niște puțuri atât de adânci deoarece coborau mult în pământ, în adăpostul antiatomic.
Publicitate
Așa a luat naștere Turnul IFMA (Intreprinderea de Fabricație și Montaj Ascensoare), în apropierea Gării de Nord, pentru siguranța conducătorului comunist. A fost și e vestit pentru cel mai înalt turn de acest fel din Europa, o laudă inutilă pentru cei 114 metri înălțime. Începând cu 1986 s-a muncit asiduu la înălțarea suprafeței de 400 metri pătrați. Astăzi este una dintre cele mai sigure clădiri din România în caz de cutremur. Se urmăresc niște planuri pe viitor legate de turn, dar lipsa banilor pare să fie singurul impediment. În orice caz, uriașul de beton e folosit acum ca suport pentru bannerele lui Țiriac, proprietarul construcției din 1990, iar în vârf se găsesc numeroase antene de transmisiuni radio-tv-internet și GSM.
Inconfundabil, turnul se-nalță deasupra Giuleștiului, iar de pe acoperișul lui se vede chiar dincolo de Lacul Morii. Recunosc, a fost mult timp unul dintre obiectivele cele mai vânate pentru explorări. Traseul pe care l-am urmat a fost plin de obstacole, predispus la întâlniri nefavorabile cu paznicii și ultrasecret! Dacă intram cu autorizație, pierdeam trei sferturi din toată distracția.
După ce-am urcat cele aproape 20 de etaje, mi-am tras suflarea pe cel mai înalt vârf din acea zonă a Bucureștiului. Eram ca un copil căruia îi arăți pentru prima oară piese de lego. Așa arătau blocurile, întinse ordonat pe o parte și pe cealaltă a căii ferate. Mi-a părut rău că n-am prins un moment mai însorit, dar m-am resemnat și-am așteptat noaptea fără nicio rezervă.
Publicitate
Undeva mai departe o clădire își făcea somnul de frumusețe, iar uzina hidraulică din Grozăvești se ocupa ca-ntotdeauna, cu aceleași vicii.
Noaptea a căzut brusc, revelând textura capitalei și diversitatea ei. Mie unu îmi pare un night cityscape dintr-un alt oraș.
De aici poți cuprinde tot podul Basarab doar doar printr-o ușoară rotire a capului.
Cel mai mult mi-a placut inițiativa autorităților de a ilumina vagoanele abandonate din apropierea Gării Basarab. Puțini oameni mai iau în calcul că orice spațiu, oricât de abandonat ar fi, poate deveni un adăpost pentru cineva. Thumbs up!
Am părăsit spațiul rezervat antenelor și m-am îndreptat către cele lumești. Întregul risc a meritat din plin, dar vă spun prietenește: nu încercați asta acasă!
