foto: Răzvan Năstase, Raluca Măndița și Busty St. Claire
Sâmbăta trecută de dimineață m-am dus la Ziua Porţilor Deschise a Universității de Arte din București. Speram să mă tolănesc p-un scaun pictat de un elev plictisit și să privesc cu o bere-n mână acțiunile oamenilor artisticoși. Dar la ora aia abia făceau ochi coordonatorii, așa că mă puteam bucura doar de standul de floricele de porumb situat lângă cel al facultății de Modă, care aparent face doar haine.
Publicitate
M-am ascuns la umbră, ca să nu mă molipsească atmosfera generală de veselie. Am supravegheat de acolo dezorganizarea unitară care transforma până și cei mai dezinteresați oameni în participanți înverșunați la diverse instalații și chestii care se voiau performance-uri sau prezentări de concept fără concept.Spre amiază nu mai aveam loc de sutele de înghesuiți voioși care se învârteau buimaci de la un stand la altul căutând ceva de inovat. Sigur că ar fi fost mai mult spațiu, dacă n-ar fi fost parcate niște mașini în mijlocul acțiunii. Cum nu puteam rezolva această problemă, am hotărât să gust un mic legal și niscaiva beri, dar coada la carne era mai mare decât aia de la Luvru. M-a salvat ploaia, care a ascuns lumea în ateliere și sub corturile neîncăpătoare, ceea ce mi-a permis să trec rapid de la degustare și îndopare peste saturație, la beția aia de bâlci de cea mai joasă speță.
Niște băieți au luat la ferăstrău baloturi de polistiren. După ce-au terminat, au aruncat nişte mingi greoaie între cei care se ascundeau speriaţi de apă. Au fost luate la şuturi de toată lumea, de la studenți la profesoarele în fuste. Între ele eram şi eu, tot într-un fel de fustă. Să porți kilt fără e o idee bună în orice zi a săptămânii, dar nu și într-o sâmbătă după amiază, la o chermeză cu artiști, vin de țară la liber și carosabil ud.
Muzica era haotică, dar mișto: tobe, talgere, babumbum și badumtsss. Un fel de Purcărete torpilat. Am socializat cu o tipă îmbrăcată în costumul bărbătesc al maică-sii și am umblat ca un câine de la Antidrog, calculând în funcție de viteza și direcția vântului cine și unde arde cuie. Am valsat o fată și-am căzut cu ea.
Publicitate
Cel mai tare mi-a plăcut de Mr. Decan, care se plimba cu plete-n vânt, un fel de jachetă scurtă și blugi mulați. Ca să moară de ciudă toți hair metal-iștii și toate relicvele care mimează un head-bang decent. Se învârtea printre obiecte pe o bicicletă low rider și bea vin roșu dintr-un pahar mare. Izbea în tobe. Lua la șuturi chestiile alea din polistirien și saluta pe toată lumea.
Oricine ai fi, data viitoare tre` să vii la noi, la UNArte, al Ziua porților deschise. Promitem chestii!
