În România există o tabără care te învaţă cum să protestezi pașnic

De trei ediţii încoace, ONG-ul Miliţia Spirituală organizează tabăra de activism civic CRIM. Luna asta, în perioada 24-30 iulie, urmează a patra ediție, la poalele munţilor Bucegi, departe de aglomeraţia şi haosul urban.

Practic, tabăra asta e chestia aia pe care o tot amâni, deşi îți doreşti de mult să te „eliberezi de nebunia oraşului". Trebuie să ştii că n-o să ai net, deci vei fi nevoit să-ţi iei adio, pentru o vreme, de la like-urile primite pe Facebook, iar patul confortabil din dormitor va fi înlocuit de-un cort.

Alex Liţă, membru al echipei organizatorice, mi-a vorbit despre scopul acestei tabere:

Ca să-mi fac curaj că pot și eu să rezist la așa ceva, am discutat cu câţiva participanţi la tabăra de anul trecut. Uite, mai jos, experienţele lor:

VICE: Ce te-a atras la această tabără?
Iulia: Mie mi-a spus de tabără colegă-mea de cameră și am decis să aplicăm împreună, fără să stăm pe gânduri. Sunt studentă la asistență socială și simt nevoia să mă implic pentru viitorii mei beneficiari. În plus, a fost şi faptul că nu mai fusesem cu cortul, nu petrecusem niciodată atât de mult timp în natură, departe de civilizație.

Cum s-a desfăşurat tabăra?
Am stat într-o poiană din munții Piatra Craiului. După ce am întins corturile, am creat „baia", cu wc și dușuri, iar apoi s-au împărţit sarcini. O echipă se ocupa de preparea hranei, altcineva căra apă sau lemne, o fată se ocupa mereu de exercițiile de dimineață. La ateliere, poate cel mai dinamic a fost cel de rezistență pasivă, în care am învățat cum să construim un lanț uman și cum să facem față intervenției jandarmilor.

Am făcut jocuri de rol – jandarmi, activiști, în care ni s-au prezentat cele mai rezistente moduri de prindere. Le-am pus în practică, le-am testat. Am rămas cu câteva vânătăi, dar experința a fost fascinantă. La un alt atelier, am făcut scenete, cu mici manifestații, mesaje, bannere. Ne-am şi avântat în două drumeţii prin munţi. Iar seară de seară, stăteam la poveşti sub focul de tabără.

Ai avut vreun moment în care ai zis „Gata, îmi bag picioarele şi plec acasă"?
Cand a plouat, eu și cu colegă-mea nu ne întinsesem bine cortul și ne-am trezit cu apă în el. A fost tare nasol. Recunosc, atunci am vrut să plec acasă. Mai aveam momente în care îmi băgam picioarele când vedeam câte gângănii se strângeau în cort.

Care sunt chestiile pe care le-ai învăţat după tabără?
De exemplu, acum ştiu că poţi spăla foarte bine vasele cu pământ și ace de pin. Acum ştiu să ridic un cort, să organizez o manifestare directă, să lupt mai mult pentru drepturile mele și ale celorlalți sau că într-o prindere corectă contează cum îți poziționezi degetul mare. Mai exact, după tabără sunt mai rezistentă, în general. Imaginează-ţi că timp de o săptămână am făcut duș cu patru litri de apă.

De ce i-ai recomanda cuiva să participe la CRIM?
Pentru că, pe lângă toate lucrurile faine pe care le-am descoperit, înveți să te adaptezi la diferite situații, cunoști oameni super, care se implică trup și suflet, te conectezi cu natura. Vorba aia: „pentru că atelierele dinamice și pentru cerul plin de stele.

VICE: Zi-mi, te rog, cu ce informaţii ai plecat acasă, după tabăra asta?
Gabriel: Acum cooperez mult mai bine cu cei din jur, pot să formez un grup de oameni cu aceleaşi scopuri, să filtrez cauzele şi soluţiile, să îmi exercit şi cunosc drepturile, să merg să-mi exprim punctul de vedere. Şi, mai ales, că sunt multe persoane care au nevoie de o mână de ajutor.

Aţi stat fără tehnologie toată perioada asta. Cum a fost pentru tine?
Personal, a fost extrem de mişto . Dacă s-ar putea, aş mai merge şi mâine, iar de data asta, aş lasă telefonul acasă, ca să nu mai fug după semnal.

De ce lucruri nasoale te-ai lovit în timpul ăsta?
M-au muşcat vreo șase viespi, când aduceam lemne pentru foc. Mi-au intrat şi în pantaloni, nu a fost cea mai mişto experienţă, dar, în rest, nimic care să mă facă să le numesc „nasoale". A, ba da, stai. Pe atunci fumam şi-am rămas fără ţigări. Gândeşte-te ce crimă poate să facă un fumător pentru o ţigară… dar uite-mă încă-n libertate şi în viaţă.

Când erai în tabără, te-ai gândit vreo secundă să te întorci în oraş din cauza condiţiilor?
Absolut deloc. Însă au fost câteva persoane aproape de a ceda. Nu aveam semnal, acoperiş, duş, lumină, iar buda era o improvizaţie ieftină, deci nu era chiar uşor, dar am rezistat. Cu toate astea, sunt sigur că mai toţi ne-am întoarce acolo fără resemnare, dacă am avea din nou ocazia.

De ce i-ai spune cuiva să participe la CRIM?
Pentru că oamenii ăştia chiar fac ceva real. Atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în tabără. Vei găti, vei învăţa, vei explora, vei încerca, vei reuşi şi, la final, te poţi descoperi pe tine. Asta pentru că ai toate mijloacele necesare. Tare, nu?

VICE: Cum ai ajuns în tabără?
Mihaela: În facultate am facut foarte mult voluntariat, participam la proiecte, proteste. Pe scurt, eram un om activ din punct de vedere civic. Pe vremea când am văzut anunțul taberei, eram angajat, nu prea îmi mai păsa de direcția în care o iau lucrurile în țara asta, ci doar de pătrățica mea. Nu eram atentă la nedreptățile care se petrec, iar dacă le vedeam, închideam cu ușurință ochii. Nu mai credeam că în țara asta se poate schimba ceva și nici nu aveam de gând să încerc. Mi-am dat seama că aveam nevoie de un duș rece, iar Miliția Spirituală promitea să îl ofere. Aşa a şi fost.

Care sunt chestiile pe care le-ai învăţat?
Am învățat că pentru a trăi în pace și armonie nu ai nevoie de o mulțime de lucruri, de lux sau cele mai noi modele de dispozitive tehnologice. Uneori, poți fi mai fericit atunci cand te întinzi în cort după ce ai mâncat un bulz bine făcut pe focul la care ai muncit și tu. Și la sfârșitul unei zile în care ai învățat cum să-ți aperi drepturile și să lupți pentru principiile tale.

Condiţiile confortabile de acasă au fost înlocuite cu izolarea. Cum ai făcut faţă?
Știam că vom fi izolați de tehnologie, dar nu cred că am conștientizat cu adevărat ce implică asta. Unii dintre noi, poate, ne gândeam că nu vom avea acces la internet, însă fără tehnologie a însemnat că n-am avut curent electric, sursă de caldură sau apă curentă. Deci, invenția aia minunată care face ca apa să pice de undeva de sus, numită în unele zone duș, pe care toată lumea o ia de-a gata, lipsea. În momentul în care am conștientizat chestia asta, cred că am avut un mic șoc.

Ce i-ai spune unui tip fricos, dar care vrea să încerce şi el experienţa asta? (am un prieten, nu zic de mine)
Recomand această tabără pentru că mie mi-a schimbat modul de trăi, modul de a gândi, modul de a privi lucrurile. Nu radical, dar simt că mi-a lărgit orizontul și pupilele. Și cred că ar fi o experiență utilă oricărui om care vrea să se implice mai mult în societate, oricărui om care vrea să facă o schimbare, oricărui om care are ceva de zis . Tabăra asta e un fel de duș rece, de care mulți ar avea nevoie.

VICE: Cum ţi-a venit ideea să mergi în tabără?
Cătălin: Sincer, din întâmplare. Am văzut că o prietenă a dat share pe Facebook la evenimentul ăsta și mi-a stârnit curiozitatea. M-a incitat ce-am văzut că se va întâmpla pe parcursul taberei, aşa că am vrut să aprofundez.

Ştiai condiţiile dinainte sau ai avut un şoc când ai ajuns acolo?
Le-am aflat înainte. Eu sunt, in general, o persoana adaptabilă, iar după prima seară deja mă obişnuisem cu „patul" tare în care dormeam.

Ce lecţii învăţate în tabără ţi-au dat lumea peste cap?
Cred că după tabăra am primit o lecţie dură despre responsabilitate. Dacă unul nu-şi făcea treaba corespunzător, ceilalţi aveau de suferit. De atunci, sunt mult mai atent la lucrurile astea.

Cui recomanzi să participe la tabăra asta?
Studenţilor, în special. Pentru că au mai mult timp liber şi sunt la început de drum. Dar nu exclud nici oamenii care vor să experimenteze şi să se cunoască pe sine.

VICE: Cum ai ajuns să particpi la tabără?
Veronica: La un protest, un prieten mi-a dat o bandană, în caz că s-ar fi dat cu gaz lacrimogen. Participam la proteste, dar orbește, fără să fiu conştientă care e treaba cu jandarmii, de ce stau în formație, cum îți pot scoate dinții din gură. Dar și cum să te aperi de diverși teribiliști, când și cum poți folosi forța, cum se organizează masele de oameni și care e treaba cu ele, cum își planifică (dacă planifică) activitatea în stradă și așa mai departe. Asta am învăţat în tabără.

Zi-mi o situaţie în care ai aplicat ce ai învăţat acolo.
Cumva, vezi lucrurile înainte de tabără și altfel după. Mie tabăra mi-a răspuns în mare la întrebările pe care le aveam. Acum, sunt mult mai conștientă de toate procesele din jurul meu, unde pot să mă implic și cum. Cum pot să mă apăr sau să îi apăr pe alții.

Ca exemplu, am participat la protestele de după tragedia Colectiv. Cine crezi că a ieșit acum la protest cu cinci bandane și șapte fluiere, markere și foi? Le-am zis și colegilor mei din asociația studențească ce am învățat în tabără și le-am dat sfaturi când am ieșit să protestăm.

Cum ţi s-a părut să te deconectezi o vreme de la reţele sociale?
A fost o experiență super să te rupi total de mediul virtual. Dimineața stăteam lângă focul de tabără, fumam o țigară și era momentul acela când, în mod normal , îți scoți telefonul din buzunar și butonezi. Noi, în schimb, ne uitam unii la alții, vorbeam, făceam mișto de fețele noastre dimineața, pentru că, ce crezi? Dacă nu aveam ochii băgați în telefon, eram mult mai atenți la cei din jurul nostru.

CRIM este o tabăra care te învaţă să….?
Te învaţă să fii OM! Să ieși din comoditate și să te implici activ. „Vrei apă? Păi mergi și ia, dar nu face risipă, nu uita cât te-ai chinuit ca să o cari."

Regreţi ceva, după finalul taberei?
Țin minte că am fost foarte deprimată în ziua plecării, de când m-am sculat din cort dimineața, până seara, când am ajuns în patul de acasă, iar ziua următoare am plâns. M-am simțit scârbită când am intrat în București și am văzut iar ignoranță, prostie, asfalt fierbinte și mașini nocive. Deci, că s-a terminat, ăsta ar fi regretul.

Dacă vrei să mergi în tabără, te poţi înscrie fix aici.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citeşte mai multe despre proteste:
Niște protestatari i-au arătat ministrului Sănătății că românii nu mai înghit mizerii
Activiștii ameniță Guvernul cu mat, dacă o să mai dea șah
Premieră: Parlamentarii români au propus o lege care îi place și Noii Drepte