Când București a împlinit 555 de ani, anul trecut, a părut o oportunitate numai bună ca Palatul Parlamentului să aibă și altă utilitate decât organizarea de nunți și cumetrii și găzduirea parlamentarilor. Au fost proiectate pe fațadă tot felul de animații printr-un procedeu de mapare digitală. Anul acesta, de Zilele Bucureștiului, s-a întâmplat la fel. iMapp Bucharest 2015 ar fi strâns 65 000 de oameni care s-au holbat la luminițe și la trupe care cântă ceva muzică și s-au înghesuit la coadă la supermarketurile din zonă.

Cea mai tare parte a întregii experiențe de a sta la grămadă cu alții într-o seară dedicată luminii a fost un concurs de proiecții pe Casa Poporului. Au fost 37 de proiecte potrivite criteriilor organizatorilor și au fost alese șase echipe finaliste. În ordinea intrării pe Casă, au fost: AVA din Mexic, Urbanscreen din Germania, RadugaDesign din Rusia, Light Event Consulting din Franța, MotionScape din România și Dirty Monitor din Belgia. După patru minute și jumătate, maximum, de proiectat animația, publicul a votat cu cine i s-a părut mai inspirat. Tema a fost „Elementele", adică pământ, aer, apă și foc, așa numitele elemente primordiale al căror impuls generativ au transformat Palatul Parlamentului printr-un gigantic spectacol de lumină și culoare. Sau cel puțin așa se lăudă organizatorii.

Ar trebui să te bucuri, dacă ești patriot și vrei ca cei născuți în același spațiu geografic cu tine să aibă succes, că românii au câștigat. Au vorbit de Decebal (sau cineva similar), de Bucur, oi, verdeață, de România per total. Totuși, mie mi-au plăcut alții, tocmai pentru că sunt acel tip de om căruia nu-i plac concetățenii.

Vezi filmul aici

Ava a proiectat pe Casa Poporului o casă mai mica sau mai mare, în funcție de moment. În proiecția gândită de ei au inclus liane, flori sau elemente geometrice parcă desprinse dintr-un caiet de desen și matematică al unei puștoaice de 15 ani cu pretenții de graphic designer. Totuși, elementele apăreau ca dintr-o carte 3D pe care o deschizi și care, sub ochii tăi, creează o lume. Spre final, Ava s-a decis că i-ar sta bine acestei clădiri cu o fațadă nouă. Dacă aș ști ceva despre stilurile arhitecturale, probabil că aș putea-o poziționa într-un curent. Semăna cu o casă veche, de influență turcească (dar nu mă crede pe cuvânt).

Vezi filmul aici

Partea interesantă a proiecției de la Urbanscreen a fost compunerea dintr-o mulțime de puncte a imaginii inițiale. Așa cum rezolvi un televizor „cu purici" cu un pumn dat în partea de sus sau în lateral, așa și imaginile gândite de ei s-au compus după ce credeai că s-a blocat proiectorul și că trebuie pocnit. După începutul acesta optimist a urmat conturarea elementelor de design ale Casei Poporului, încercând chiar să imite diverse stiluri de iluminare (sau doar răsăritul și apusul Soarelui).

La un moment dat, întreaga fațadă s-a transformat într-o chestie amorfă, gata să cadă, ca și când întregul Parlament ar trece printr-un cutremur de 10-11 grade. Spre final s-au mai stabilizat lucrurile și s-a finalizat cu o fațadă nouă pentru Casă. N-am văzut prea multe elemente, dar poate n-am înțeles eu autorul.

Vezi filmul aici

Rușii de la RadugaDesign au început cu un joc de cuvinte: „Manture", o combinație dintre om și natură, că doar așa le zicea tema, nu? A continuat mult mai bine, cu proiecții de siluete umane - bărbat și femeie - pe o clădire colorată în roșu și negru. Cred că a fost cea mai inspirată proiecție, fiind minimalistă și explicită în același timp. Siluetele au fost păstrate, dar culoarea fundalului s-a schimbat în verde, albastru și ceva nuanțe de mov pentru ea și roșu și negru pentru el. Peste aceste fundaluri s-a dat un război între bine și rău, feminin și masculin, chestii de-astea care prind la oameni care văd lumea în alb și negru.

Parcă te uitai la o luptă între rău și bine, numai că tipul roșcat de la început avea oarecum un atu, că-i ardea pe toți ceilalți. După vreo trei minute, și-a făcut într-atât de cap, încât a ajuns să facă ceea ce mulți români visau în comunism: să distrugă Casa Poporului. Ca într-un joc de lumini, umbre și culori parcă inspirat din pipăirea picioarelor în Maitreyi, proiecția aceasta s-a terminat cu cele două forțe dându-și mâna. Mi se pare ironic că au picat la pace fix pe clădirea Parlamentului român.

Vezi filmul aici

Light Event Consulting din Franța s-au crezut nițel mai inspirați, pornind cu o călătorie prin galaxie. Dacă există un motiv pentru care ar merita astfel de proiecții, atunci reproducerea galaxiilor pe Casa Poporului merită din plin. Niciodată culorile acelea psiheledice din galaxii îndepărtate n-au arătat mai bine. Din toată călătoria asta au venit spre Casă, arătând și ceva public (poate au avut imagini din 2014).

Ca cei de dinainte, au reprodus pe fațadă alte elemente de clădire, ba chiar ceva care semăna cu Taj Mahal, în centrul căruia era o fetiță cu umbrelă. Nu ploua, doar ea băltea în apă cu o fericire pe care o mai găsești la copii sau oameni proști când rezolvă chestii mărunte. Ea reușise să deschidă o umbrelă. Din toată galaxia aia s-a ajuns spre final într-un breakdance pe fundal cu flori de floarea-soarelui. Nu mi-am dat seama dacă sunt cetățeni producători de semințe din Berceni sau Rahova, dar cu siguranță se puteau potrivi și aceștia în decor. Și la finalul finalului, artificii. A fost ca de Revelion, numai că erau culori mai bune.

Vezi filmul aici

MotionScape, dacă nu te-ai prins din nume, au fost românii. La fel ca francezii, au pornit cu o călătorie prin nu știu ce spațiu (ceva cosmic) și s-au oprit în fața unui nene cu barbă pe care l-ai fi putut crede Decebal, Iisus sau un Dumnezeu mai tinerel. Românii, nație care e în urma multor curente, au avut și un ceas inclus în proiecție, poate pentru a ne aduce aminte cât de întârziați suntem ca popor.

A urmat o prezentare ciudată a evoluției, ceva cu pietre, apă și foc - aici e momentul în care apare pasărea Phoenix, că așa suntem noi, popor dârz care renaște din cenușă. Au fost multe elemente care țin de misticismul românesc, cum ar fi ielele, iarba verde de acasă, dar și ciobanul Bucur, care s-a săltat din iarbă dintre două oi și și-a spus că trebuie să facă ceva cu târgul ăsta al Bucureștilor și să creeze o metropolă. Finalul a fost cu diverse clădiri din București, cum ar fi Casa Poporului, Casa Presei sau Intercontinental. A mai apărut și nenea cu barbă să ne aducă aminte că mereu e cineva mai sus decât noi care are grijă de tot ceea ce noi nu avem.

Vezi filmul aici

Dirty Monitor a avut diverse elemente de matematică și inginerie încă de la început, cu un fel de navetă interstelară prin care omul să cucerească și distrugă alte planete. Au compus apoi, pas cu pas, fațada Casei Poporului în centrul căreia se compunea un robot cu brațe ciudat de lungi. Semăna cu un rege ciudat, cu un simț vestimentar destul de limitat. Totuși, acest despot ținea în mâinile sale elementele vieții, de la apă și verdeață la foc. A urmat metamorfozarea acestui înapoiat într-un robot ultrahightech gata să radă totul de pe Pământ și să-l înlocuiască cu ceva mai bun. Lumea asta digitală era lipsită de elementele vieții. Cumva, roboții n-au nevoie de apă sau verdeață, deci de înțeles pofta de distrugere.

Nu știu cum ai trăit tu iMapp 2015 și nu știu ce crezi despre ce am scris mai sus, dar oamenii aceștia fac o treabă interesantă. Cumva, povestea lui Bucur sună mult mai bine spusă pe Casa Poporului și măcar așa, din an în an, are și clădirea aia o utilitate. Aștept să văd ceva similar și pe Catedrala Neamului Cel-Prea-Ortodox. Când s-a terminat proiecția pe Casă a început aglomerația din Centrul Vechi și de pe străzi. Se poate ca unii să se fi trezit de tot din beție cât au așteptat la cozi, iar asta nu-i niciodată amuzant sau frumos.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre artă
Corporatiștii români fac artă din birotică
Arta de pe Instagram e o glumă pe seama ta
M-am săturat să mă prefac: Nu înţeleg arta