​Sex, avorturi și lovituri de bici - ce se ascunde în spatele paradisului din insulele Maldive

JJ Robinson a fost editorul primului serviciu independent de știri în limba engleză din Maldive. Acest articol e o adaptare după un fragment din cartea lui, „Maldives: Republică Islamică, Autocrație tropicală", o investigație a politicii periculoase și lacome din renumita destinație turistică.

În puține locuri din lume ai ocazia să vezi la un loc vedete din fotbal, oligarhi ruși, dealeri de arme, talibani și pe Madonna pe aceeași plajă. Dar Maldive e locul în care merg toți oamenii bogați, faimoși și notorii să-și petreacă vacanțele, iar izolarea și geografia unică a zonei le oferă intimitate departe de ochi iscoditori.

Evident, faptul că regimul maldivian a declarat săptămâna trecută stare de urgență a declanșat un nou val de știri despre „probleme în Paradis". Dar asta e o percepție greșită: paradisul din Maldive e strict rezervat turiștilor și se află doar în stațiunile izolate de restul țării. Puțini turiști își ridică ochii din cocktail ca să arunce o privire la atentatele de asasinat prezidențiale, la protestele pro-democrație, amenințările cu bombă și extrădările ilicite – la fel de puțini câți au făcut asta și în timpul loviturii de stat din 2012 care l-a dat jos pe primul lider democrat al țării. E ca și cum stațiunile sunt în altă țară.

Pentru maldivieni, Maldivele nu sunt un paradis, dar „Probleme peste probleme" nu e un titlu de știre la fel de atractiv. Jumătate din populația de 350 000 locuiește în capitala Malé, o junglă de beton cu clădiri colorate pastelat de vreo 2,2 kilometri pătrați. Alcoolul e interzis, iar opțiunile de divertisment sunt limitate. Șaizeci de procente din populație are vârste sub 25 de ani. Toți acești tineri sunt exploatați de bandele violente de infractori și de islamiștii radicali și distruși de abuzul de droguri. Pe piața neagră, o sticlă de vodcă poate costa până la 140 de dolari; heroina îți ajunge la ușă mai repede decât pizza.

Totuși constituția susține că întreaga populație trebuie să fie musulmană, o latură a vieții impusă strict atât de autorități, cât și de amenințarea ostracizării sociale extreme. Turiștii veniți într-o vacanță romantică se bronzează la soare pe plajă, la câteva sute de metri de insulele locale unde femeile maldiviene sunt condamnate la o sută de bice pentru păcatul adulterului. Luna trecută, o femeie a fost condamnată la moarte prin bătaie cu pietre, dar, din fericire, condamnarea i-a fost anulată.

Conducătorii maldivieni au exploatat dintotdeauna naționalismul islamic, au inventat amenințări și au unit populația sub stindardul apărării islamului de alte religii. Dar criminalizarea sexului extraconjugal contribuie la una dintre statisticile mai surprinzătoare ale insulelor Maldive: cea mai mare rată a divorțurilor din lume.

Motivele sunt complexe și reprezintă un exemplu fascinant de încercare a oamenilor și a culturii de a se adapta la conservatorismul forțat.

„E ușor să te căsătorești pe insulele astea datorită faptului că zestrele sunt mici, iar femeile din această societate oferă nenumărate plăceri", scria faimosul explorator islamic Ibn Battuta în secolul XIV.

„Majoritatea oamenilor nici nu sunt interesați de zestre. Când vaporul ancorează în port, echipajul se căsătorește; când intenționează să plece, divorțează de soțiile lor. E un fel de căsătorie temporară (mută). Nicăieri în lume n-am văzut femei a căror companie să fie mai plăcută decât a celor de aici."

Mari laude din partea unuia dintre cei mai umblați exploratori din toate timpurile.

Spre deosebire de restul Asiei de Sud, nunțile nu sunt considerate mare lucru în Maldive. Am întârziat două minute la o nuntă maldiviană și am ratat-o. Cuplul schimbă inelele și cei câțiva rufiyaa ca zestre, imamul le dă câteva sfaturi și, dacă e o nuntă mai luxoasă, există câteva platouașe cu gustări în drum spre ieșire.

Cum nunțile sunt considerate arbitrare, la fel sunt și divorțurile. Un bărbat primește o perioadă de probă de trei luni pentru căsătorie și poate divorța de soția lui foarte simplu: îi spune divorțez de tine de trei ori. În schimb, o femeie trebuie să meargă la un tribunal să ceară divorțul. Totuși, femeile care divorțează nu sunt stigmatizate. Îmi amintesc că un pescar căsătorit de curând se lăuda că noua lui soție a fost căsătorită de șase ori; a făcut cu ochiul când mi-a zis asta, ca să-mi sugereze că femeia are experiență. Șase căsătorii e o cifră medie pentru o femeie maldiviană de patruzeci de ani.

În ciuda aparenței conservatoare și a ostracizării sociale a oricui e prins cu pantalonii în vine, mulți maldivieni au viziuni suprinzător de liberale asupra sexului. Chiar dacă sexul extraconjugal e considerat infracțiune, oamenii nu se dau în lături de la sexul cu soțiile și soții altora.

Femeile maldiviene sunt obligate să poarte batic pe cap – o inovație recentă – dar compensează cu blugi super strâmți și tricouri atât de mulate încât par pictate pe ele. Efectul e mai sexi decât ținutele femeilor occidentale de care musulmanii se declară ofensați. Magazinele de haine pentru femei au în vitrine genul de rochii pe care le-ar purta o adolescentă ca să-și dispere părinții. În 2013, o tânără de 16 ani care a cumpărat și a purtat o astfel de rochie a fost arestată conform Actului de Comportament Anti-Social, dar nu înainte să atragă în jurul ei o mulțime mare de bărbați preocupați de moravurile ei ușoare.

Au fost violate normele sociale și valorile culturii maldiviene, mi-a zis un polițist. „Ofițerii de poliție i-au explicat cum ar trebui să arate rochia ei și i-au sunat părinții să-i avertizeze în legătură cu fata lor."

„Era foarte, foarte, foarte, foarte dezbrăcată. Rochia era transparentă", a adăugat el.

Capitala Maléare și un sex shop, care e totuși destul de inocent după standardele occidentale. Proprietarul magazinului G-Spot, Mohamed Nizam, are nenumărate probleme cu Ministerul Dezvoltării Economice din cauza numelui afacerii sale. Până la urmă a fost dat în judecată, iar avocatul de stat a stabilit că numele e nepotrivit pentru ochii femeilor și copiilor de pe stradă. "

Nizam s-a apărat cu articole din Times, BBC și CNN care susțineau că punctul G nu există. Cum putea fi vinovat că a folosit un nume nepotrivit?

Cam așa stau lucrurile în Maldive. Atâta timp cât e menținută iluzia conservatorismului musulman, atâta timp cât nimic nu e scris, recunoscut sau mărturisit, atâta timp cât nu ești prins, totul e în regulă – oamenii acceptă orice.

Lipsa stigmatului asupra divorțului nu s-a extins și asupra copiilor din flori – aceștia sunt ostracizați alături de mamele lor. De aceea, femeile sunt cel mai des victimele condamnărilor: burta mare le dă de gol, pe când bărbații se duc foarte rarla tribunal să-și mărturisească păcatul.

Din cauza promiscuității mari și a culturii sexului neprotejat (90 la sută, conform unui studiu), la care se adaugă pedepsele Sharia și ostracizarea socială, femeile sunt nevoite să recurgă la avorturi îngrozitoare pe ascuns. La începutul lu 2011, în zona de înot din Malé a fost găsit un bebeluș avortat prematur și un alt fetus ascuns într-o conservă. Altul a fost aruncat în tufișuri și strangulat cu niște ciorapi negri.

Ziarul local, Haveeru, a publicat o fotografie cu un fetus abandonat într-o găleată. Nu se știe din ce motiv au hotărât să-i protejeze identitatea cu o dungă neagră peste locul unde ar fi trebuit să fie ochii.

„Ia uite-aici!" a exclamat încântat unul dintre jurnaliștii noștri. „Arată ca o broască", a remarcat altul.

Partidul fundamentalist Adhaalath a cerut ca mamele să fie găsite și condamnate la moarte.

Cel mai des, mamele sunt prinse și mărturisesc totul în timpul interogărilor poliției. Încă mă bântuie o serie de portrete pe care ni le-a trimis Poliția cu două fete adolescente care abia ieșiseră din pubertate. Una dintre ele încercase să-și ajute prietena să scape de fetus și fusese oprită de cineva de pe insulă. Avea fața îngrozită și îi tremura buza ca și cum era gata să izbucnească în plâns. Abia îi ajungea capul la baza graficului de înălțime al Poliției.

Traducere: Oana Maria Zaharia