Când o să fiu bătrân, o să le povestesc nepoților că, în martie 2016, într-o arenă din Katowice, Polonia, am văzut câteva zeci de mii de oameni, cu o medie de vârstă undeva sub 18-20 de ani, cum se uitau, în timpul Intel Extreme Masters, la alți oameni cum se joacă pe calculator. Și dacă nu mă vor crede, am să le povestesc și cum ce am prins în Polonia nu era un eveniment unicat, că se-ntâmpla și în alte țări, și că purta numele de competiții eSport.

Adică campionate locale sau globale de sporturi electronice, unde tineri și tinere îți arată cum jonglezi cu jocul video, cum driblezi cu tastatura și lași publicul mut de uimire.

Apropo de tinere. Discutam cu fetele de la Team Property, invitate de onoare la IEM 2016, le-am întrebat cum explică oamenilor ce fac ele. La vârsta lor ai spune că se pregătesc de facultate, dar ele rup capete în Counter-Strike, cum eu doar visam pe când mergeam în internet cafe. Sunt campioane și anul trecut au venit și prin România. Ele sunt doar una dintre echipele care la nivel mondial creează din sporturile electronice o nouă mișcare.

Una dintre ele i-a spus tatălui său că ceea ce face ea este tot muncă, colaborează cu o companie de jocuri video, alta a încercat să-i explice mamei, dar mama a reținut doar că fiica merge prin multe țări, e populară și se rezumă la a-i da mai departe pozele pe Facebook.

În România, sunt deja trei ligi care încearcă să practice jucatul de jocuri video ca sport de performanţă: Electronics Sports League, Arena Cyber League şi Profesional Gamers League. Această ultimă ligă îl are președinte pe Silviu Stroe, omul care vrea să omologheze eSports. El aproximează că sunt între 2,5 și 3 milioane de gameri la noi, ceea ce nu înseamnă că stăm prost, ba din contră.

Totuși, eSports e dificil de explicat, deoarece oamenii încă n-au înțeles că privitul la sporturi nu te face sportiv, ci fan. Nu trebuie să fii tu bun la sportul respectiv, ci să fie alții și tu să apreciezi asta. Cei mai în vârstă de 30 de ani nu înțeleg cum e posibil să-ți placă să te uiți la alții cum se joacă, dar, dacă n-ar ști ce-i fotbalul, li s-ar părea la fel de ciudat că 22 de bărbați și un nene îmbrăcat în negru aleargă de colo-colo pe ditamai terenul după o bășică plină cu aer.

Liga înființată de el activează din 2002 în acest domeniu, iar în 2013 a crezut că are noroc cu propunerea sa de omologare, că au venit oameni mai tineri în minister. N-a fost să fie. „În primii ani îmi spuneau că nu are cum să fie chestia asta un spor, că şi la şah a durat 20 de ani omologarea, c-ar trebui să merg cu problema asta la comisia care se ocupă de jocurile de noroc.

În urmă cu aproape un an, Federaţia Internaţională a Sportului Electronic (IeSF) şi Asociaţia Internaţională a Federaţiilor de Atletism (IAAF) au semnat un acord prin care cele două organizaţii vor lucra în proiecte comune. E prima oară când federaţia de sport electronic primeşte acceptul din partea unei organizaţii de asemenea mărime din atletism. Este un pas, asta în caz că te întrebi cum se descurcă acest trend la nivel mai mare.

În Polonia, spre exemplu, primăria din Katowice a acceptat să susțină competiția din oraș până în 2019. De ce să facă așa ceva? Pentru că în 2014 a atras 73 de mii de participanți, în 2015 peste o sută de mii, iar anul acesta încă n-au fost comunicate cifrele, dar cu siguranță sunt mai mari decât în anii precedenți. Apoi, pentru că vrea să aducă în zona cu produse expuse companii de gaming și IT din Polonia, a aprobat un buget de aproximativ trei milioane de euro pentru promovare, care acoperă intervalul 2014-2020.

La conferința de presă din ziua finalei, Electronic Sports League (ESL) a prezentat câteva statistici interesante, care susțin pariul primăriei poloneze. Până în 2019, eSports o să aibă circa 180 de milioane de entuziaști și 165 de milioane de fani „de ocazie", iar veniturile vor ajunge la peste o mie de miliarde de dolari.

Anul acesta, sunt circa 131 de milioane de fani, cu 125 de milioane de fani, iar veniturile ajung la 463 de milioane de dolari. Poate ți se par mai interesante aceste trei categorii care compun audiența: oameni dispuși să cheltuiască mult, consumatori de divertisment „la comandă", adică acolo unde Netflix a crescut foarte mult și care se dovedește resursa de venit din conținut, și millenials, cei pe care companiile încă se chinuie să-i înțeleagă.

Tudor Arghezi n-a fost doar un poet care te-a enervat la Bacalaureat, ci a fost și un meșter de metafore. I-auzi aici: „să schimbăm sapa în condei și brazda-n călimară". Da, actualii sportivi au mușchi, arată bine, mai ales după ce câștigă mulți bani și își fac diverse tratamente, iar oamenii asociază sportul cu aceste imagini în care s-a și investit mult în ultimele decenii. Generației eSports nu-i pasă neapărat de aspect, este aceeași generație care, online, poate urî și iubi oameni fără să le știe fața.

Și mama ta poate că înțelege ce sunt alea sporturi electronice, dar gândește-te bine, să nu care cumva să fie aceeași femeie care în copilăria ta era traumatizată că jocurile video te fac dependent, te transformă în criminal, idiot sau pur și simplu leneș obez.

Extind puțin ideea înțelegerii și îl includ pe bunicul. Sunt un om parșiv că apelez la el, dar este un exemplu excelent. Lucrez în presă din 2012 și de atunci am ajuns prin câteva țări și orașe. Scriu mai ales pe online, iar el, cam de două-trei ori pe an, mă întreabă cum de mă plătesc unii doar ca să scriu lucruri pe care le citesc alții.

Așa și în cazul ăsta. Este un domeniu de activitate la fel ca oricare altul, în care activează tot oameni, dar unii care au dus jucatul de jocuri video la nivelul la care își permit să fie bogați din așa ceva. Cei mai buni își permit, că restul doar speră. Și pare un loc de vis, să faci ceea ce îți place, dar nu e totul doar competiție și câștig. Între aceste întreceri te antrenezi, ca să poți sta mult pe scaun, să ai reflexe bune, să te țină încheieturile și gâtul, dar și să te menții concentrat.

Da, există și dopaj, iar în fiecare an se stabilesc reguli similare altor sporturi. O diferență față de altele ar fi că sportivii se pensionează mai repede: nu atât că nu mai au reflexe bune - uneori nu e doar despre asta -, ci pentru că ritmul nu e pentru 30+.

Cei mai mulți, după „pensionare", continuă streamingul pe platforme ca Twitch sau sunt angajați de diverse companii. Pot deveni și antrenori, comentatori, consultanți.

N-am văzut viitorul ca să înțeleg dacă acesta este noul drog al maselor sau doar o pasă trecătoare. Cert este că sporturile se dezvoltă odată cu vremurile, iar generațiile tinere de acum și care vor mai veni cresc folosind și folosindu-se în mod natural de avantajele tehnologice. Și în aproape două decenii s-a ajuns de la cluburi de pasionați de gaming la competiții care umplu arene, fete dispuse să-și arate sânii pentru un autograf de la jucătorul vedetă și premii de milioane de dolari.

Am înțeles însă că nu știam nimic și riscam să fiu ca oamenii care nu înțeleg de ce telefoanele nu mai au butoane. Știam câteva dintre jocurile folosite în competiție, cum ar fi Starcraft II, Counter-Strike: Global Offensive, Quake Live, League of Legends și Hearthstone, dar știu să joc nițel Counter și cam atât. N-am avut tangențe cu domeniul decât prin DreamHack București și acolo am fost preocupat, de prea multe ori, să mă uit la hostesse și să remarc cât de mulți copii și adolescenți vin.

La o competiție internațională am observat însă că sunt două mari tabere de participanți. Cei care stau în sală, scriu bannere, iau baloane, aplaudă, țipă și plâng. Aceștia sunt fanii eSports și cei care peste ani și ani ar putea umple Camp Nou sau Olympiastadion din Berlin. Deocamdată sunt, majoritar, adolescenți care vor neapărat autografe de la oameni care câștigă bani cu încheietura.

În cealaltă tabără sunt pasionații de computere și jocuri video, dar fără a deveni suporteri. Ei se plimbă prin zonele cu produse expuse, testează diverse jocuri, stau la coadă pentru noile titluri și pe foarte mulți i-am văzut în cuplu.

Jocurile video ar putea să pară o joacă, ceea ce şi sunt în mare parte a timpului pentru cei mai mulți dintre noi. Deschizi Angry Birds, spargi pușcăria unor păsări şi mergi mai departe cu viaţa ta. Dar, cum se întâmplă cu toate industriile, gamingul s-a maturizat, iar una dintre etape este transformarea în competiții, în sport. Sunt acum unele locale, internaţionale, convenţii, expoziții și online se adună zilnic sute de ore de streaming, în care aceste vedete vorbesc cu publicul lor, îl țin atent și interesat.

Oamenii se duc la eSports ca la piramide: e ceva măreț pentru și asta nu-i face mai ciudați, ci altfel. La fel cum alții se roagă la Dumnezeu să câștige Steaua și să învie Vlad Țepeș. Pasiunea cu care oamenii își construiesc zei nu dispare, ci se schimbă tipul zeului.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre gaming:
De ce nu sunt sporturile electronice considerate sport în România?
Două persoane au amenințat că o să arunce în aer Campionatul Pokemon
M-am dus la Dreamhack Bucharest om și m-am întors o legendă a jocurilor