​Sunt un pitic gay și am o viață dură

Comunitatea de pitici are câteva lucruri în comun cu comunitatea LGBT. De-a lungul timpului, ambele au fost marginalizate și ostracizate, deși nimeni nu-și poate alege înălțimea sau orientarea sexuală. Deci te-ai aștepta ca membrii celor două comunități să simtă puțină empatie unii față de ceilalți, nu?

Ei bine, performerul gay pitic Damian Fatale spune că nu prea e așa. El spune că homofobia e la fel de răspândită în comunitatea nanistă pe cât de răspândite sunt prejudecățile despre pitici în comunitatea LGBT, ceea ce înseamnă că un pitic gay are de suferit din ambele părți. Bineînțeles, e doar experiența unui singur om – nu toți piticii sunt homofobi – dar Damian e convins că ar trebui inițiată o campanie care să promoveze acceptarea corpurilor de toate mărimile în comunitatea gay.

Am vorbit cu el de curând despre problemele cu care se confruntă piticii gay.

VICE: Care sunt obstacolele cu care se confruntă persoanele gay de mici dimensiuni?
Damian Fatale: Când ești pitic, te simți singur într-o lume care n-a fost făcută pentru tine. Dacă mai ești și gay, te simți și mai diferit e toți cei din jur. Nanismul e o problemă fizică, iar homosexualitatea determină de cine ești atras – sunt două chestii complet diferite. Simt că homosexualitatea nu este relevantă restului comunității de persoane mici și că aceștia nu înțeleg ideea de pitic gay, nu înțeleg ce înseamnă să faci parte din comunitatea LGBT.

Și, din experiența ta, asta se întâmplă în ambele sensuri, nu?
Când eram în liceu, eram hărțuit de membrii Alianței Gay-Hetero. Erau mereu cu ochii pe mine, ca să se asigure că respect standardele imposibil de atins, pentru că li se părea că îi fac de râs pe ceilalți copii gay. Probabil pentru că eu arătam diferit, iar ei voiau să treacă drept cât mai normali.

Deci crezi că dorința de a fi perceput drept normal, care predomină în comunitatea LGBT îi poate uneori împiedica pe membrii ei să accepte minorități în cadrul comunității?
În adâncul sufletului, toți vrem să fim acceptați de colegi. Din păcate, dorința de a fi văzut drept normal duce la hărțuiri în comunitatea gay. Oamenii au impresia că dacă se asociază cu o persoană diferită ca mine, toți cei din jur îi vor considera și pe ei diferiți. E un obstacol cu care se confruntă multe persoane gay.

Ți-e greu să găsești tipi cu care să ieși?
Eu sufăr de unul dintre cele mai rare tipuri de nanism; se cheamă condrodisplazie metafizeală tip Schmid. Cea mai comună formă de nanism e acondroplazia. Cred că persoanelor care suferă de acondroplazie le e mai greu să-și găsească partener, pentru că sunt mai mici. Eu nu am probleme așa de mari, pentru că persoanele cu forma mea de nanism sunt mai înalte un pic.

Ce crezi că s-ar putea face pentru a combate stigmatul cu care se confruntă persoanele gay pitice?
Ar trebui să primim mai multă atenție în mass-media. Persoanele pitice sunt judecate des conform unor stereotipuri. Dacă am avea ocazia să ne exprimăm mai des, ne-ar înțelege mai multă lume. Suntem tratați diferit pentru că multă lume nu ne înțelege. Trăim într-o lume în care ni se zice pitici. E timpul să se schimbe un pic lucrurile.

Da, multe ziare și televiziuni folosesc cuvântul pitic.
Problema e că nu reușim să ne facem vocea auzită. Oamenii folosesc termeni jignitori când vorbesc despre noi și nici măcar nu-și dau seama. Mulți oameni îmi spun pitic, nici nu mă întreabă cum aș prefera să mi se spună.

Cum reacționezi când se întâmplă asta?
Le spun că nu sunt pitic, sunt ‚chibi '. Și ei râd. Dacă îi faci pe oameni să râdă, te ascultă.

Ce e chibi?
E un termen de argou japonez, folosit pentru a descria o persoană scundă sau un copil mic. Cuvântul e foarte popular părintre iubitorii de manga și anime. Mie îmi place să că îmbrac în diverse personaje din anime și asta fac și în performance-uri.

Mișto.
M-am născut cu un dar, nu cu o problemă. Nu aș renunța la nanism dacă aș avea ocazia. Îmi dă o latură interesantă, mă face special. Nu sunt chiar atât de scund, pot să-mi iau haine și pantofi din multe magazine. Îmi pare rău pentru travestiții înalți cărora le e greu să-și găsească haine pe măsura lor. Îmi fac rost de haine mai ușor și mai ieftin, nu trebuie să le fac pe comandă.

În fine, chiar dacă eu n-am o problemă cu condiția de nan, alții au. Mulți fac mișto de persoanele mici, plus că își închipuie că suntem dubioși sau nebuni la cap. Trebuie să le dovedim că suntem normali, la fel ca ei.

În alte părți ale lumii, sunt alte probleme. De exemplu, în Coreea de Nord, persoanele mici au fost trimise într-un fel de lagăr. Inițial, guvernul plănuia să le omoare, pentru că le considera nedezirabile. Populația de acolo crede că persoanele care suferă de nanism au fost pedepsite pentru păcatele comise în trecut de familia lor. E groaznic. Mai e mult de lucru în regiunile astea.

Mass media nu prezintă aproape deloc materiale despre persoanele mici din comunitatea LGBT. Crezi că asta contribuie la problemă?
Da. Media LGBT are tendința să portretizeze doar câteva tipuri de corp. Uită-te la reclamele noastre: fie sunt corpuri de păpușă Ken, fie de luptător spartan. Ar trebui să promovăm ideea că toate corpurile sunt frumoase. Persoanele gay nu sunt doar performeri, dansatori și modele. Au joburi normale, sunt persoane obișnuite. E foarte nerealist să crezi altceva.

De ce schimbări crezi că ar avea nevoie persoanele mici din comunitatea LGBT?
Cred că persoanele LGBT trebuie să fie deschise, să iasă din dulap și să spună lumii că există. Viața e grea, dar poate fi și minunată. Dacă nu există spațiu pentru tine, creează-l. Vreau ca toți oamenii să știe că sunt frumoși - nu–e nimic în neregulă cu felul în care te-ai născut.

Mulțumesc, Damian.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre nanism:
Piticilor italieni le place să-și rupă oasele Tiger e un ciobănesc german în vârstă de trei ani, care suferă de nanism Second Life ajută o pitică tetraplegică să şi-o pună Regatul piticilor