Trei jurnaliști VICE News au fost reținuți în Turcia pe 27 august, cât documentau situația din sud-estul țării. Ei au fost acuzați că lucrau pentru o organizație teroristă, o acuzație absurdă, fără nicio bază.Deși Jake Hanrahan și Philip Pendlebury au fost eliberați pe trei septembrie și s-au întors în Marea Britanie, noi, la VICE, suntem îngrijorați pentru soarta celui de-al treilea coleg de-al nostru, Mohammed Ismael Rasool, care a rămas închis în Turcia.
Publicitate
Le cerem autorităților din Turcia să continue să acționeze cu bună-credință, cum au făcut în cazurile lui Jake și Philip, și să-l elibereze pe Rasool imediat.* * *„Știi de ce mi-e dor?", spunea Rasool cât stătea pe o saltea din colțul unei celule. „De contul meu de Pinterest."Eu și Phil am pufnit în râs. Eram în aceeași celulă, pe niște saltele putrede, în mijlocul unei închisori turcești unde erau ținuți teroriștii și Rasool nu se gândea decât la contul lui de Pinterest. Era amuzant și că el pronunța „P-Interest". Nu voia să mă creadă când i-am spus pronunția corectă.„Serios, am tot felul de secțiuni cu poze cu mâncare și peisaje din locurile pe care le-am vizitat în jurul lumii. Dacă mă duc în Uzbekistan sau alt loc de genul ăsta cu serviciul și văd un copac superb, îl fotografiez și-l adaug mai încolo la contul meu de Pinterest."Contul lui Rasool de Pinterest e plin de peisaje superbe, pentru că e un jurnalist freelancer foarte talentat și un fixer și traducător excelent. A călătorit prin tot Orientul Mijlociu la doar 24 de ani și a lucrat cu VICE News, Associated Press, Al Jazeera datorită talentului său ca jurnalist. Mai are puțin și-și ia masteratul în relații internaționale, pe care acum riscă să nu-l mai termine niciodată.Din păcate, e fan al echipei de fotbal Arsenal, dar în rest Rasool e un tip normal care muncește din greu și are o groază de cunoștințe prin natura meseriei. Acest lucru a fost folosit, în mod bizar, de statul turc, ca să-l acuze că este un fel de „agent". După cum mi-a zis și el atunci, pe salteaua aia jegoasă: „Nu au nicio dovadă".
Publicitate
„Eliberați-mă, fraților", au fost ultimele cuvinte pe care ni le-a spus Rasool înainte să fim scoși de acolo.Odată, m-am așezat în poziția fetusului și m-am gândit la tot felul de scenarii prăpăstioase legate de ce urmează să ni se întâmple. Eram tensionat. Îmi mușcam unghiile constant. Rasool a observat. Mereu observa totul. Mi-a spus: „Relaxează-te, frate. N-am făcut nimic greșit. O să ne elibereze în curând. Suntem doar jurnaliști care ne facem meseria."* * *Rasool avea dreptate, nu făcusem nimic greșit, dar tot putrezeam într-o închisoare turcească anti-tero, de maximă securitate. Gardienii ne-au spus pe drum că era o „închisoare ISIS". Graffitti-ul de pe pereți și urletele nocturne de „Allahu Akbar" care răsunau toată noaptea ne-au convins că așa era.Ne acuzaseră de terorism cu o săptămână înainte să ajungem acolo, după ce ne-au ridicat polițiștii din fața hotelului din Diyarbakir. Eram în sud-estul țării, lucram la un material despre conflictul actual dintre statul turc și Partidul interzis al Muncitorilor Kurzi (PKK). În acele lupte, au murit sute de oameni în doar șase săptămâni. O mare parte a acestor atrocități a fost comisă de divizia de tineret a PKK, YDG-H.Înainte să fim reținuți, văzusem tot felul de adolescenți înarmați care hoinăreau pe străzile orașului Cizre și cineva a tras în noi, în orașul Silopi, cât ne plimbam alături de o patrulă a acestor tineri care ne arătau cum controlează regiunea. Am cunoscut și o fetiță de 13 ani care fusese lovită de gloanțe în gât, într-o coastă și în spate, în timpul unei confruntări dintre YDG-H și poliție. Ca jurnaliști, credem că este important să prezentăm această situație, unde violența scăpată de sub control în acea zonă terorizează civilii de ambele părți.
Publicitate
Am fost reținuți pentru că ne făceam meseria și ne-am izbit de acuzația bizară că suntem agenți ai Statului Islamic, o grupare despre care nici măcar nu scriam. După patru zile într-o celulă de carceră din arestul poliției, un procuror ne-a trimis la această închisoare împuțită de maximă securitate din Adana, la cinci ore distanță de oraș.
Mohammed Ismael Rasool
Fără niciun avertisment, ușa celulei noastre s-a deschis. Doi gardieni arătau spre mine și Phil și spuneau niște cuvinte în turcă.„Ce spun?", l-am întrebat pe Rasool.Rasool nu răspundea nimic. I-a picat fisa. Mi-a răspuns într-un final că „voi doi sunteți liberi".Ne-a luat câteva secunde ca să procesăm ce ne-a zis. Atât Phil, cât și eu urma să fim eliberați, dar Rasool era obligat să rămână în acel penitenciar. M-a înțepat inima. Nu era cinstit. Toată treaba a fost o mizerie, dar asta era ca un țăruș prin inimă.„Stai puțin", Phil încerca să convingă gardienii. Ei nu voiau să-l asculte. Trebuia să plecăm imediat. L-am luat în brațe pe Rasool și i-am promis că, orice ar fi, vom lupta pentru eliberarea lui. Phil l-a luat și el în brațe.„Eliberați-mă, fraților", mi-a spus Rasool, cât ne scoteau de acolo.* * *Eu și Phil ne-am întors în UK. VICE News a luptat pentru eliberarea noastră și au reușit să ne scoată cu cât mai puține leziuni posibil. Deși suntem bucuroși că ne-am întors la familiile noastre și vom fi etern recunoscători că suntem acasă, nu e vremea să sărbătorim.
