Adevărul din spatele mitului că lesbienele în relații monogame fac mai puțin sex

Dacă ești lesbiană sau femeie queer și te pregătești pentru următoarea accelerare a relației, acum și mai intensă din cauza carantinei, probabil că un anumit gând îți dă târcoale și nu prea poți scăpa de el. De data asta nu e vorba despre fosta, ci despre Lesbian Bed Death, un fenomen despre care toți prietenii tăi queer încearcă probabil să te avertizeze, chiar în timp ce tu și partenera ta căutați pe Google „leagăne pentru sex”, pe modelul lui Cara Delevingne și Ashley Benson în perioada lor de glorie. 

Deși sună mai mult ca un titlu de clip dubios de pe PornHub, sau numele perfect pentru o trupă de goth metal, Lesbian Bed Death (sau LBD) este mai normală decât pare inițial. Termen patentat de sexologii Pepper Schwartz și Phillip Blumstein în cartea American Couples, publicată în 1983, se referă la ideea că lesbienele și femeile queer în relații monogame de lungă durată sunt practic prietene fără beneficii și că fac mai puțin sex decât orice alt tip de cuplu. 

O caracteristică remarcabilă dacă te gândești că lesbienele au cu 21 la sută mai multe orgasme decât femeile heterosexuale (chiar și dacă nu ne-o tragem des, trebuie să o facem bine), LBD a rezonat cu imaginația safică și a dus la publicarea a mii de articole de self-help și ocazional și de cărți cu aceeași tematică. Pe lângă faptul că academicienii au criticat de atunci descoperirile lui Schwartz și ale lui Bumstein (surpriză, ideile lor erau o generalizare masivă a vieților sexuale ale lesbienelor), e greu să nu fii puțin furioasă pe termen. Mai exact noțiunea că viața sexuală fără un bărbat cis e sortită eșecului. 

Indiferent de contextul ăsta, lesbienele și femeile queer continuă să investească în conceptul de LBD. Există vreun adevăr bazat pe experiențe trăite? Conform lui Keva, în vârstă de 22 de ani, ar putea fi. „Lesbienele petrec mult timp împreună, mai mult decât cuplurile heterosexuale. Devine ca o relație care se mișcă atât de rapid, încât ajungi să te comporți ca un cuplu de vârstnici care o ard împreună tot timpul”, spune ea. „Simți că sexul nu mai e deloc sexy, ci mai mult masturbarea cu altcineva lângă tine. Cel puțin așa a fost pentru mine.”

Heather, în vârstă de 25 de ani, a avut și ea parte de LBD, dar în loc de diminuarea dorinței descrise de Keva, brusc n-a mai făcut deloc sex. „Eram într-o relație cu o tipă de ceva vreme și după aproape un an, nu ne-am culcat deloc împreună. Pentru aproximativ două luni nu am reușit să i-o mai trag deloc”, își amintește ea. 

În cazul lui Heather, seceta asta sexuală nu se datora familiarității excesive, ci pur și simplu era un semnal că începea sfârșitul relației. „Își cheltuia toți banii pe droguri și cred că după un timp nu mi s-a mai părut deloc atrăgătoare, lucru care s-a răsfrânt și-n dormitor. Lipsa de pasiune pentru viață de care dădea dovadă mă epuiza emoțional.”

Keva și Heather au avut amândouă parte de forme diferite, dar nasoale de LBD, fie că prea mult timp cu partenera romantică și-a spus cuvântul sau, cum zice Heather: „te simți atât de confortabil cu cineva încât nu mai ai curajul să te desparți de ea”. Amândouă au fost de acord că există până la urmă o corelație din viața reală pentru termen. Dar ce spun profesioniștii?

Consiliera lesbiană Leah Davidson a lucrat cu oameni și cupluri queer de peste 30 de ani și din păcate are niște vești proaste despre LBD. Din punctul ei de vedere este o problemă reală. Dar de ce? „Motivul care duce la diminuarea contactului sexual este mai frecvent în relațiile lesbiene fiindcă femeile sunt mai predispuse la contopire, deci devin mai rapid cele mai bune prietene sau o familie și pierd acel mister și distanța care sunt părți esențiale ale dorinței”, explică Leah.

Cu toate astea nu înseamnă că lesbienele sunt singurele care au parte de asta. Leah spune că cuplurile de toate genurile și sexualitățile au parte de un declin sexual similar, chiar dacă e mai întâlnit la lesbiene. „Este cu siguranță un fenomen mai cuprinzător și se întâmplă în relații de lungă durată din cauza lipsei individualizării și a separării. Dorința are nevoie de distanță și de mister ca să supraviețuiască și să înflorească”.

Deci ce înseamnă toate astea? Toate ca toate, dar e sănătos să fii sceptică față de concepte precum LBD care, aplicate comunității lesbiene de către persoane cis heterosexuale, riscă să legitimeze prejudecățile obosite despre lesbienele nefutute. Dar chiar faptul că încă vorbim și scriem despre LBD la 30 de ani după apariția termenului sugerează că, din păcate, atinge o coardă sensibilă. În loc să ignorăm total că LBD există, putem să căutăm soluții sensibile la problemele cele mai comune din comunitatea lesbiană, în loc să ne comparăm cu modelul heteronormativ. Și pentru numele lui Cate Blanchett, hai să încercăm să ne găsim niște hobby-uri în afara relației.