Cum am învățat să mă bucur din nou de sex după ce am fost violată

Am crescut într-o familie destul de conservatoare. Mama e taiwaneză și e destul de tradiționalistă. Nu am avut nicio experiență sexuală până la facultate, când am avut prima mea relație. Aveam vreo douăzeci de ani.

A fost primul meu iubit oficial și am făcut sex cu el pentru prima oară. După vreo șase luni, relația a devenit brusc foarte abuzivă – fizic, sexual și emoțional. Am fost violată de două-trei ori la începutul relației și am mai stat cu el cinci ani.

Oamenii din exterior îl percepeau ca pe un tip blând și sensibil. Nu se așteptau să fie abuziv, iar eu n-am vorbit despre asta niciodată. Mi-a fost foarte greu să plec din cauză că avea o personalitate bilaterală. Când nu era abuziv, totul mergea bine. Ne înțelegeam brici.

Prima oară când m-a violat a fost după o ceartă nasoală. Cred că a vrut să mă pedepsească. Lucra într-un bar pe vremea aceea și m-a rugat să vin să-l vizitez la prânz.

Am crezut că vrea să vorbim. Ne-am dus în spatele barului, într-o cameră, și mi-a zis: „Mă simt nasol. Vreau să facem sex.” I-am zis că nu voiam, dar a răspuns că nu-l interesează și mi-a ordonat să mă așez în genunchi. M-a obligat să-i fac sex oral și apoi m-a întors și a făcut sex cu mine. Plângeam. A făcut-o ca să mă pedepsească – ca să mă umilească și să se plaseze deasupra mea.

Acum că mă uit în urmă, îmi dau seama că a fost sex fără consimțământul meu. Dar din cauză că mi-a dat ordine și eu le-am urmat, nu mi-am dat seama că fusese viol. Mi se părea doar o ceartă foarte nasoală de-a noastră. Nu mai fusesem într-o relație pe termen lung, deci nu aveam cu ce să compar situația. Și nu voiam sa fiu singură. Deși mi-ar fi fost mult mai bine așa.

În filme sau emisiuni TV care arată relații abuzive, fac să pară că așa sunt relațiile. Dar în majoritatea cazurilor, relațiile nu sunt așa. Apoi mai aveam certuri în care el o lua razna și dărâma rafturi, arunca scaune și obiecte în mine. Odată mi-a spart capul de o oglindă și vecinii au chemat poliția.

Deja voiam să-l părăsesc, în punctul ăsta, dar mă temeam că nu am bani suficienți să plătesc chiria pentru tot apartamentul. În plus, mă șantaja emoțional. Mă amenința că se sinucide dacă îl părăsesc. Știa că mă tem de sinucidere, pentru că unul dintre prietenii mei apropiați se sinucisese când eram în facultate. De câte ori aveam o ceartă, se ducea pe marginea unui pod.

Până la urmă, l-am înșelat cu un tip de 19 ani de la job. Deși locuiam împreună, abuzul devenise atât de nasol încât mă simțeam mereu nefericită și speriată în preajma lui. Singurul lucru care mă făcea fericită era viața dublă pe care o duceam – momentele în care făceam sex cu puștanul ăla care era dulce și de treabă. Așa am reușit să îmi recapăt, în timp, încrederea în mine. Mă simțeam răzbunată.

Am început să mă implic în activism și am înființat o grupare feministă. Mi-am creat o viață și o identitate separată și mă întâlneam cu persoane interesate de siguranța și fericirea mea. Am realizat în sfârșit că trebuie s-o rup cu el definitiv. I-am zis că vreau să locuim separat după ce ni se încheia contractul de închiriere.

A reacționat prost, dar, din fericire, nu violent. S-a deprimat total și a început să nu mai meargă la muncă. Până la urmă a ajuns pe străzi și s-a mutat într-un azil de persoane fără adăpost.

După ce ne-am despărțit, am început să vorbesc despre abuz. În scurt timp, m-am combinat cu un tip pe care îl știam din facultate și cu care păstrasem legătura. M-am simțit bine să pot face sex cu cineva care mă respecta. A fost o ușurare.

Am stat cu el un an, dar până la urmă n-a funcționat. Ne combinasem prea repede după încheierea relației mele abuzive.

Sfatul meu pentru persoanele care suferă sau au suferit abuzuri e să fie cât mai deschise posibil. Dacă găsiți o altă relație sexuală în care vă merge bine, povestiți-i partenerului despre asta.

Multă vreme, când făceam sex, îmi veneau în minte amintiri despre momentul violului. Dacă cineva îmi punea mâinile pe cap sau mă împingea cu capul în pernă, mă speriam. Dar în timp mi-am dat seama că îmi plac lucrurile astea, atâta timp cât sunt făcute cu consimțământul meu, de o persoană care mă respectă și mă place. Faptul că îmi plăcea uneori sexul cu năbădăi nu avea legătură cu violul.

Nu trebuie să te simți vinovat dacă îți dai seama că îți plac, pe plan sexual, lucruri care îți amintesc de viol. Nu înseamnă că trebuie să eviți să faci sex, ci doar să fii deschis în privința nevoilor tale și să le comunici cât mai clar.