Cum să mănânci regește în Grecia cu mai puțin de 100 de lei în vacanță

Am călătorit ceva în lumea asta, îndejuns pentru a decreta că nimic nu bate mâncarea din Grecia, la capitolul ieftin și bun. Bucătăria lor merge, în special, pentru cei care nu sunt genul ceafă de porc cu cartofi prăjiți și vor s-o schimbe pe chestii light, mai ales în zilele astea de vară, cu 100 de grade. Știu că acum rupe cu ploaia, dar când am fost eu în Grecia, era foc. Eu sunt tipă și pentru mine e și mai ușor, că mă satur doar din aperitivele alea fenomenale ale lor, iar felul doi sau desertul aproape că nu-și mai au rostul.

Ușoare, gustoase, ca la bunica acasă, toate aceste tapasuri grecești, care vin în diferite forme și feluri de a fi gătite, sunt și ieftine. Bine, dacă 15 euro sau 70 de lei ți se pare așa. Însă, crede-mă, se poate și mai rău. Se poate să dai 100 de lei pe un platou cu ceva la Manuc și să pleci de acolo convins că ai făcut cea mai mare greșeală din viața ta. Și cu vreo cinci kilograme mai greu.

Ideea este că sunt fana bucătărie grecească și nu vreau să țin entuziasmul doar pentru mine. De-aia ți-am făcut mai jos o listă cu tot ce poți mânca bun în cea mai populară destinație de vacanță a românilor.

Pe scurt, e delicioasă, sățioasă și ieftină. Și vine întotdeauna la pachet cu un coș de pâine din aia demențială, făcută cu ulei de măsline, pentru care grecii nu-ți cer bani, ca ai noștri, la mai toate restaurantele din țară. Apa și pâinea sunt întotdeauna din partea casei.

Aproape că nu a fost masă în vreo vacanță la care să nu cer tzatziki, iar pentru fafuria aia care poate să sature chiar și trei oameni am plătit cel mai mult șapte euro. Și asta pentru c-am mâncat pe o insulă, la o terasă cu panoramă mișto. În Atena, la o tavernă oarecare din Plaka, centrul lor vechi, n-am dat mai mult de patru euro pe aperitivul ăsta.

Ce-ți servesc grecii prin restaurante n-are nicio legătură cu ce știi tu de la noi, de-acasă. Mănânci și plângi. De fericire, pentru că măslinele grecești sunt cum trebuie de condimentate, maturate și tot ce se mai întâmplă până să ajungă pe masa ta. Pentru câțiva euro, poți cere un bol de măsline, care să meargă cu tzatziki și salata ta grecească. Dacă ești tipă, din astea te saturi. Bine, poți avea norocul să nimerești o tavernă la care măslinele sunt aduse înainte să comanzi, din partea casei. Pe lângă pâine și apă, după cum am zis deja.

Feta e brânza lor tradițională și este, iarăși, un must pe masa ta de vacanță. O s-o găsești tot în partea cu aperitive a meniului, în toate felurile posibile: la cuptor, prăjită, cu miere sau la grătar. Prețurile variază între patru și opt euro, și asta tot în funcție de locul în care o comanzi, iar dintre toate variantele astea, eu îți recomand grilled feta. Brânză pe grill, cu ulei de măsline, condimente și roșii, care-ți este servită într-o porție imensă, pe care ar fi bine să ai cu cine s-o împarți.

Feta prăjită este o variantă mai ieftină cu vreo doi euro, dar este de-nțeles. Nu-ți fericește papilele gustative la fel de mult ca surata pregătită la grătar.

Să ne-nțelegem: nu poți ajunge în Grecia fără să încerci faimosul octopus sau, pe românește, caracatiță. O porție înseamnă două trei tentacule pregătite la grătar, care-ți vin în aceeași farfurie cu o urmă de salată și roșii. N-o să te saturi din asta, mai ales dacă nu ești o domnișorică sclifosită, așa că fă-ți un backup cu ceva garnitură serioasă. Aș zice cartofi prăjiți, că arată și au un gust bestial, dar n-aș vrea să jignesc fructele de mare. Porția sare sigur de 10 euro, dar nu depășește nicăieri 14. Sau, fie, nicăieri unde mănâncă muritorii de rând.

Dacă ți se pare că nu poți numi asta masa, poate că te tentează fratele caracatiței, calamarul. Mesteci la el la fel de mult ca la prima și-ți dă aceeași impresie de cauciuc la farfurie. Dar e bun.

În cea mai recentă vacanță a mea din Grecia, am descoperit că există și altceva decât acele inele de calamar pané. E vorba despre calamarul la grătar. N-am fost pregătită pentru șoc, atunci când mi s-a adus la masă un adevărat monstru marin, dacă-mi permiți. Sau dacă-mi permite el. Delicios și ăsta, nu zic nu, dar imposibil de mâncat de unul singur. Sau în doi. Sau în trei.

Diferența de preț între porția prăjită și cea la grill nu este mare: de la circa 10 euro la circa 12, 13. Scoicile în sos de vin sunt și ele o opțiune ieftină și bună (circa 13 euro), dar am mâncat la fel de bine și la Dalboka, în Bulgaria.

Dacă ești băutor de bere, n-ai nimerit-o prea bine în Grecia. Au și ei fermentata lor, celebra Mythos, dar parcă nu se pupă prea bine cu preparatele tradiționale. Aici, vinul e baza, mai ales cel alb, ușor, de vară. Dacă ajungi prin Santorini, ca mine, îți recomand să încerci mult lăudatul vin local Assyrtiko, unul sec, din strugurii care cresc în vii cultivate pe solul ăla arid și fierbinte. Îl găsești pe la 30 de euro sticla sau cinci – șapte euro paharul, depinde unde-l bei. Cel mai mult am plătit pentru vinul ăsta când l-am degustat la o terasă cu vedere la apus, din capitala insulei.

La faza cu dulciurile sunt subiectivă. Grecii vin cu aceeași ofertă precum turcii, cu baclavaua la loc de frunte, iar eu nu mă dau în vânt. Prea dulce spre grețoasă. Cel mai lăudat desert al lor (și-al turcilor, de altfel) poate fi găsit, în meniuri, la prețuri între șapte și 10 euro. Am încercat ceva de genul tot în Santorini, dar și o gofră imensă și fenomenală, care a venit cu o notă de plată pe măsură. 18 euro! Asta cred c-o pot trece la țeapă.