Cum să-l faci pe profesorul tău să te amâne cu proiectele

La cât de degenerată am fost în facultate – demoni interiori, drame în familie, depresie clinică și alcoolism – trebuie să recunosc că am reușit mereu să iau note mari. Chiuleam des de la cursuri, nu-mi predam aproape niciodată proiectele la timp și, totuși, luam mereu 9 și 10. (Singura excepție a fost workshopul de poezie din ultimul an, la care mi-am terorizat colegii cu o poezie în formă de penis pe care am făcut-o special ca să-i trolez și pentru care am luat nota 8. Da, am mers la o facultate foarte liberală, cum ai ghicit?)

Așa. Deci cum m-am descurcat? Care a fost trucul meu? Mi-ar plăcea să pot spune că notele mari s-au datorat geniului meu inegalabil, dar ar fi o minciună.

Iată secretul meu: împrietenește-te cu profesorii. După ce faci asta, o să-ți fie ușor să eviți regulile: mai chiulești, mai întârzii cu proiectele.

Evident că trebuie să menționez că asta n-ar trebui să fie prima ta opțiune. Sfatul corect este: Fă-ți treaba la timp, citește tot ce trebuie să citești, dormi suficient și mergi la cursuri. Eu vreau doar să-ți prezint o alternativă, în caz că ești la fel de iresponsabil ca mine.

Așadar, dacă vrei să obții o amânare la un proiect, primul pas e să te împrietenești cu profesorul. Poți face asta în timpul orelor lui de birou, care e fix perioada pe care și-o rezervă pentru asta. Vorbește frumos despre ideile tale pentru proiectele ulterioare, pune-i întrebări despre materialul de la curs, arată-te interesat. Să știi că asta înseamnă mult pentru un profesor, pentru că majoritatea studenților n-o fac. Dacă profesorul te va considera un tânăr adult sincer și fragil, supus greșelii, care face tot ce poate ca să absolve facultatea, ai șanse mai mari să te lase să scapi dacă n-ai predat ceva la timp sau ai lipsit la niște cursuri.

Când trebuie să ceri o amânare pentru un proiect, fă-o cât mai devreme și fii foarte selectiv cu proiectul pentru care vrei să prelungești deadline-ul. O să pari de căcat dacă faci asta cu două ore înainte de predare sau dacă ceri amânare pentru toate proiectele. Fă-o la modul profesionist și scrie un e-mail în care explici în mod rezonabil de ce vei preda lucrarea mai târziu. (Te simți rău? Ai de predat alte șase lucrări în aceeași zi?) Sugerează-i profesorului că și el ar avea de câștigat din treaba asta – dacă ai avea mai mult timp să te ocupi de lucrare, va fi mult mai bună decât dacă ai preda-o la timp. Și nu cere o amânare de o săptămână, ci una de maximum două zile. Oricum îi va lua ceva timp să corecteze lucrările colegilor tăi, așa că nu-l va deranja să o corecteze pe a ta după ce le termină pe ale lor. Spune-i că înțelegi perfect dacă nu te poate amâna, dar sugerează-i și că așa e cel mai bine pentru toată lumea.

Poate îți zici că e un efort mai mare să te împrietenești cu profesorul tău decât să predai lucrarea la timp. E adevărat, dar câștigi mai mult din asta decât aprobarea de a preda lucrarea cu două zile mai târziu. Nu am multe amintiri frumoase din facultate, dar unele dintre cele mai dragi sunt cele în care discutam cu profesorii probleme emoționale și vorbeam despre lume.

În anul doi, m-am înscris la un curs despre istoria filosofică a iubirii. Cursul era dimineața și mergeam mereu mahmură. Era un curs mișto și interesant, dar eu eram prea varză pe plan psihologic ca să pot face față. Așa că, de câte ori ratam un curs, mergeam să-l caut pe prof și stăteam de vorbă cu el despre materialul de la curs, filosofie și, evident, despre depresia mea copleșitoare. Atunci când a trebuit să predau lucrarea despre Nietzsche, ura de sine și automutilare, mi-a prelungit deadline-ul cu o săptămână. Evident că am avut mai multe beneficii emoționale de pe urma acestei prietenii cu profesorul, nu doar faptul că puteam prelungi deadline-urile.

O mare greșeală din perioada facultății și din viață, în general, a fost obsesia mea de a fi plăcută de colegi. Eram disperată după afirmare, fie că era vorba de un băiat care era interesat de mine sau de dorința de a ajunge în vârful ierarhiei sociale din care mi se părea că fac parte. Aceste complexe profunde nu m-au ajutat niciodată. La facultate, alegeam întotdeauna să merg la băut în loc să-mi fac temele, iar acum regret asta. Pe bune acum, e păcat să nu citești toate cărțile din programă! E singura ocazie să citești lucrări literare și filosofice plictisitoare pe care n-o să le mai lecturezi niciodată dacă nu ești obligat și din care înveți o grămadă de chestii. Pe de altă parte, aceleași complexe și setea de afirmare care m-au făcut să-mi neglijez temele ca să mă îmbăt cu prietenii m-au ajutat să-mi cuceresc profesorii.

Conexiunile pe care le-am format cu profesorii mei mi-au dezvoltat experiența educațională în nenumărate feluri. M-am apropiat de oameni al căror job era să mă ajute să fiu mai deșteaptă, iar chestia asta a fost ca o rază de lumină în bezna perioadei de facultate. Când ești la școală, nu realizezi neapărat că e singurul moment din viața ta când ești înconjurat de oameni care sunt acolo ca să te ajute să devii o persoană mai bună. În lumea reală nu mai ai astfel de ghizi, așa că profită de ei cât poți, chiar dacă o faci doar ca să obții o prelungire la predarea lucrărilor.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.