Gameri și experți din România mi-au spus cum vor arăta jocurile video când vor ieși la pensie

Salut. Îți plac jocurile video? Te distrezi alături de personajele tale favorite? Împuști teroriști? Am o veste bună și una proastă. Cea bună e că industria asta e atât de mare și profitabilă încât n-o să rămâi fără jocuri dacă nu vine apocalipsa. Vestea proastă e că industria e atât de defectă și obsedată de profit, încât e aproape inevitabil că o să se autodistrugă și o să ne lase fără jocurile favorite.

Dar stai, zici tu. Cum ar putea industria să se autodistrugă dacă lumea tot cumpără jocuri? Există cerere pe piața liberă, menuț. Păi, hai să dau puțin context istoric. Pe vremuri, când nici măcar eu nu eram născut, industria de jocuri video o ducea deja foarte bine. În Statele Unite mai multe console se băteau pe o piață nouă plină de potențial. Jocurile costau între 60 și 80 de dolari, consolele peste 250 (650 în banii de azi) și totul părea o investiție sigură. Și cea mai sigură investiție de departe erau jocurile franciză, legate de un film de succes.

Dar producătorii de jocuri au devenit lacomi și complet dezinteresați de calitatea produselor. Și astfel, în 1983, cea mai sigură investiție imaginabilă, un joc franciză pentru un film de copii, E.T. the Extra-Terrestrial a eșuat atât de spectaculos încât a rămas legendar. Compania care domina piața jocurilor americane și care a girat jocul, Atari, a vândut atât de puține exemplare încât a fost forțată să îngroape milioane de jocuri și console în deșert cu puțin înainte să declare faliment și să tragă toată industria jocurilor după ea. De fapt, singurul motiv pentru care ai ce să te joci acum e pentru că Nintendo a venit din Japonia cu Mario și consola NES, să umple golul lăsat de Atari. În tot acest timp, cererea a continuat să existe. Lumea nu s-a oprit din jucat. Industria, în schimb, s-a sinucis.

De ce a fost nevoie de această poveste de pe vremea când taică-tău era pionier? Păi, pentru că 35 de ani mai târziu situația e foarte similară. Există o piață a jocurilor care e într-o bulă continuă, atrăgând atenția investitorilor, sunt console care merg de la trei sute de dolari la peste cinci sute și jocuri care cu „season pass”, ediții speciale, DLC și microtranzacții ajung la peste o sută de dolari. Cel mai important, există o delăsare totală a producătorilor mari, interesați doar de profituri în formă continuată și nu de clienți sau de angajați. Sunt deja niște prime semne, niște probleme continue pe bursă, o serie de probleme etice și legale legate de păcănele digitale vândute în mod direct copiilor și nemulțumirea continuă a fanilor. Tot ce lipsește e o recesiune sau panică pe bursă ca să lanseze industria într-o vrie din care să nu își mai revină.

Sigur, cum în 1983 soluția salvatoare a venit din Japonia, salvarea în cazul unui nou crash va veni din China. Dar cum va arăta această salvare? Vei reeduca cu kalashnikovul teroriști Uighuri pentru gloria Prim-secretarului Xi Jinping? Și cum va arăta oare un joc video peste un deceniu, două sau trei, indiferent dacă o să le plătim în euro sau yuani? Mai important, o să avem body suits cu haptic feedback? O să prindă VR-ul (n.r. realitatea virtuală), cum n-a reușit să prindă în trecut? Va fi realitatea augmentată viitorul jocurilor video? Sau te vei juca tot Counter-Strike?

Ca să nu par Baba Vanga, am întrebat mai mulți gameri cu expertize foarte diferite despre cum văd ei viitorul gamingului, mâine, poimâine și (dacă își pot imagina) când o să iasă ei la pensie.

Pe termen mediu, cinci-zece ani, cred că vom vedea mai multă inteligență artificială în jocuri și nu doar în termeni de ce știu să facă inamicii. O să fie totul mai adaptiv la ce faci, ca în jocul din Her. Cred că o să vedem o axare pe multiplayer, dar și tehnologii noi, precum ecranele OLED, care nici nu zici că-s ecrane, sunt aproape transparente. Mi-ar plăcea să văd mai multe jocuri cu multiplayer local, experiență „de canapea” cu prietenii. Și, mai ales, aș vrea să văd mai multe jocuri gender-friendly, de abia în ultimii zece ani am văzut jocuri mai inclusive.

Pe partea cu pirateria o să existe mereu lupta asta între companii și oameni care nu vor să dea 60 de dolari sau mai mult pe un joc. „Pirateria” poate fi redusă doar dacă oferi alternative, cum a fost platforma de distribuție Steam. Prețuri decente, avantaje pentru utilizator - nu poți schimba modul de a opera al utilizatorilor prin îngrădiri, ci prin avantaje și mai multă libertate. Acum avem și conținut în mai multe locuri, pe mai multe servicii de gaming. Teoretic, asta ar fi mai bine pentru utilizator, pentru că există concurență. În practică, însă, am văzut o renaștere ușoară a pirateriei video, acum că serialele și filmele sunt împrăștiate pe mai multe platforme de streaming. Deci văd piraterie existând și peste 30 de ani, fără probleme, mai ales că toate soluțiile „moderne” anti-piracy încetinesc calculatoarele astfel încât ajungi să preferi varianta piratată.

Short term cred că o să vedem o generație nouă de console mult mai deschisă la cross-play, ca să poată să profite de toate jocurile tip „live service” (jocuri multiplayer care încearcă mereu să mai smulgă un ban) care au devenit populare în ultimii ani. Dar cred că e o șansă bună să vedem mai puțin bullshit gen loot boxes și microtranzacții în jocuri care au preț inițial de cumpărare, având în vedere că țări gen Belgia se gândesc să le reglementeze dur.

Cred și că o să vedem concedieri masive în continuare la companiile mari. Iar VR-ul o să fie tot un gimmick peste cinci sau zece ani. Cred că o să pice un pic piața de gaming mobile la un moment dat, pentru că nu există niciun fel de inovație acolo, toată lumea copiază pe toată lumea. Și cred, sper că Kojima Studios o să fie the next big thing.

Mai departe de atât e greu de zis cum va arăta piața, dacă te uiți la ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani. Xbox s-ar putea să moară, Nintendo s-ar putea să fie regele sau cine știe, poate scoate Soulja Boy o consolă bună de ceva. Dar sigur o să existe o tranziție la scară mare înspre piața chinezească, cum am văzut și la filme.

Viitorul pe termen scurt stă în mici îmbunătățiri pe modele deja funcționale, mai ales în free to play. Mid și long-term, gamingul va fi probabil în VR, o serie de „experiențe cinematice” cu mai mult sau mai puțin gameplay. Costume pentru tot corpul cu haptic feedback, că am tot văzut asta prin filme și la TV. Cred că o să avem custom tailoring – personaje pentru fiecare, varietate, jocuri care se adaptează nevoilor userului din mers, un fel de evoluție de la modelul software as a service de azi, dar mult îmbunătățit.

Momentan e haos în modelul de business actual. Totul e atât de instabil, oamenii-s dați afară imediat după proiect, se caută mereu reducerea costurilor, chiar dacă tu ești pe profit. Se promite atât de mult, investitorilor li se spune că fiecare joc va fi GTA 5. Dar dacă o să fie un crash al marilor companii, o să fie unul minor, și nu doar în Gaming, ci și-n IT.

În ciuda momentelor când pare că toate jocurile noi sunt plictisitoare și repetitive, cred că-n viitor va fi din ce în ce mai bine. Îmi plac pașii pe care îi face industria către segmentare mai bună și control parental avansat și flexibil. Ideal pentru foștii gamer kids ca mine, care se pregătesc să-și introducă copiii în universul jocurilor.

Oricum, e clar că fenomenul de gaming nu mai e înscris într-o categorie demografică. Nu ne facem oameni mari și gata, nu ne mai jucăm. Cel mult o lăsăm un pic mai moale până ieșim la pensie și o să avem mai mult timp de jocuri open world.

Jocurile video deja nu mai sunt o chestie. Sunt mai multe chestii. Jocurile AAA (n.r. echivalentul blockbusterului în gaming) devin din ce în ce mai asemănătoare cu filmele de la Hollywood, în timp ce cele indie marșează pe gameplay și design, renunțând la cât mai multe din elementele unui joc care nu țin efectiv de „joacă”. Iar în următorul deceniu diferența asta se va adânci.

În timpul ăsta, jocurile casual de pe mobil au ieșit atât de mult din sfera gamerilor tradiționali încât au devenit o chestie de sine stătătoare. De asemenea, linia dintre gambling și gaming devine din ce în ce mai neclară, vezi loot boxes. Peste un deceniu nu o să mai putem vorbi de o singură industrie a gamingului. De abia putem acum. Iar peste cinci decenii nu o să mai existe conceptul de joc video, pentru că totul o să fie joc video. Duolingo (n.r. aplicație de învățare a limbilor străine) a demonstrat că folosirea elementelor de gamificare e cel mai eficient mod de a-l convinge pe omul modern să facă lucruri.

Concluzia logică: Peste 50 de ani, frigiderul tău o să fie un fel de Tamagotchi care se bucură și însănătoșește când îl umpli cu legume bio și lapte degresat, dar se încruntă și tușește când bagi în el sarmale sau lași o halcă de carne mai mult de o săptămână în congelator.

Personal, chestia de care mi-e frică cel mai tare e că se intră din greu pe streaming de jocuri - software as a service. Jocul e pe server și tu îl streamuiesti. Asta înseamnă adio mod-uri, adio crack-uri, adio învățat din uitatul prin structura jocurilor vechi, cum am făcut eu și toată generația mea de developeri. Aproape toți au învățat programare din modding.

Poți să dai ca contraargument că na, nu ai nevoie de asta, că ai acum engine-uri minune gen Unity sau UnrealEngine, în care poți face jocuri fără cunoștințe mari de programare. Dar ăsta e un lucru rău pentru mine, ca lead, și pentru industrie în general. Tot prostul zice că e developer pentru că știe trei drag and drop-uri în Unity, dar duc lipsă de oameni care chiar știu programare brută.

În viitor, aș vrea inovație pe partea de AI și atmosferă. Degeaba ai grafică cinematică incredibilă, dacă NPC-urile sunt proaste ca noaptea și intră-n pereți. Nu poți să ai o simulare realistă, un joc captivant, dacă tu ai grafică și sunet la limita realului, dar AI, interacțiune și naturalețe ioc. Aș vrea să văd mai multă grijă alocată experienței de joc.

Până ieșim la pensie eu sper să mai avem librăria de Steam, să mai avem jocurile vechi undeva online, pentru că nu le mai avem fizic. Ca inovație mare, japonezii lucrează la un fel de spații de jocuri construite ca arene, prin care te plimbi cu Augmented Reality. Un fel de laser tag sau Airsoft, plus VR. Sper doar să ne mai poată duce oasele să facem tumbe VR la bătrânețe.

Viitorul nu arată bine pe partea de business. Ubisoft și EA își câștigă pâinea din microtranzacții, un termen înșelător pentru tot ce poți cumpăra în joc cu bani reali. Companiile mari tind să rămână la francize celebre și asta nu se va schimba prea curând. În ultimii ani a apărut conceptul de live service, un serviciu online ce vine și cu un joc: sistem de progresie robust, cu recompense periodice de obiecte cosmetice (sau, în cazurile mizerabile, avantaje în joc), plus un magazin virtual unde poți cheltui bani pe obiectele menționate. Acest sistem a fost clădit pe spatele sistemelor precedente în mod incremental și nu văd cum s-ar putea schimba radical. Decât dacă, Doamne ajută, pică totul și rămâne CEO-ul Activision (n.r. unul dintre giganții industriei) prin Central Park la cerșit.

Pe termen lung, strategia nu pare a fi una sustenabilă, pentru că giganții gamingului sunt în principiu companii cotate pe bursă, nu private, ceea ce înseamnă că nu e suficient să aibă profituri când vând un joc, tre’ să aibă și creștere. Banii noștri fiind limitați, companiile, pe lângă „live services”, migrează și spre modele de abonament și să vândă bucățele de conținut publicului. Asta înseamnă costuri mai mici de partea lor și cheltuieli constante de partea noastră. Din păcate pentru ei, strategia nu dă roade pentru moment, au fost concedieri și scăderi masive în valoare la companiile mari.

Ultima oară când industria trecea printr-o criză (2008-2009) a existat o Renaștere pe scena jocurilor independente: jocuri mici și îndrăznețe care veneau cu tupeu și aduceau ceva nou sau interesant. Din păcate, unul din efectele democratizării dezvoltării de jocuri (prin unelte accesibile publicului larg) a dus la saturația magazinelor cu jocuri ieftine (din toate punctele de vedere), ceea ce face jocurile independente bune din ce în ce mai greu de găsit.

Viitorul gamingului stă-n realitatea virtuală și realitatea augmentată, tehnologii noi, care au ajuns la maturitatea necesară pentru a prinde tracțiune. Aceste medii sunt ideale pentru jocurile-simulator: de la zbor, la curse de mașini, de la înot pe fundul oceanului la experiența zborului. Realitatea virtuală, însă, poate produce reacții fizice foarte puternice.

Avantajele realității virtuale, ca simulare, sunt atât de interesante, încât merită un efort de a șlefui experiența de joc astfel încât să evite disconfortul fizic al jucătorului. Am putea vedea pe viitor jocuri care conduc jucătorul spre a face efort fizic, fie pentru a simula un sport, fie pentru a simula atacurile în joc. Genul ăsta de jocuri ar putea fi un supliment necesar într-o societate care nu face destul sport.

Aș zice că VR/AR e viitorul, atâta doar să devină headseturile alea mai ieftine. De asemenea, cred că o să fie un boom AI și că Fortnite o să bată Netflix. Long term, aștept interfețele alea neurale și holodeck-ul din Star Trek.

Pe partea de tech o să avem cel puțin un moment de răscruce și panică când o să avem primul data leak mare de la o firmă mare din industria jocurilor. Ca inovație cred că o să vedem ceva gamification combinat cu e-learning și VR, ca în Ready Player One. De asemenea, în maximum cinci-zece ani o să apară un gigant chinez care o să poată face concurență direct la companiile vestice.

Ceea ce îmi pune cele mai multe semne de întrebare e intersecția dintre gaming și crypto. Îmi povestea un prieten despre ideea de a pune itemele in-game din jocuri pe blockchain pentru securitate. De asemenea, unele combinații de jocuri + tehnologie pe val o să aibă efecte neașteptate și pentru alte industrii, cum am mai văzut cu turismul și Augmented Reality.

Dincolo de orizontul imediat, ăsta în care ne paște criza, e aproape imposibil de prezis cum va arăta piața, demografia gamerilor sau chiar lumea peste 30 de ani. Vei juca jocuri la pensie? Cu siguranță. Chiar dacă piața AAA se prăbușește din cauza lăcomiei, jocurile indie, ca proverbialul gândac postnuclear, vor supraviețui și se vor înmulți. Iar noul sector AA, de jocuri cu aproape la fel de mult polish ca AAA, dar fără cheltuielile nebunești de marketing, o va duce și el bine. Până una, te las cu imaginea asta a viitorului glorios al gamingului: E 2045, Laura Codruța Kovesi e Angela Merkel a României, la al patrulea mandat și tu ești la câțiva ani de pensie. Scăpat de la muncă, te afunzi să joci D&D într-un mediu virtual împreună cu tovarășii de Counterstrike din tinerețe. Ai pus toate notificările, chiar și cele de la nevastă și copii on hold și ești concentrat total pe bătaia cu goblinii din minele Regelui Duergar. Clericul pune o vrajă de binecuvântare pe tine și simți acest lucru prin efectul produs de costumul haptic pe piele, așa că lovești capul goblinului cu toporul tău premium câștigat la promoția Mountain Dew Mars Landing Red. Dai cu sete și țeasta șamanului explodează în o mie de bucăți. Dar dinăuntru, în loc de sânge și creieri sare un pop-up: „Pentru efecte de sânge, apasă aici ca să cumperi versiunea Gold sau Diamond sau privește această reclamă la Viagra, tataie.”

Asta e cea mai optimistă variantă la care mă pot gândi. Viitorul sună bine, nu?