Ce-ți fac chinezii când vii ca student străin la ei în țară

Când niște prieteni de-ai mei s-au întors de la un exchange în Beijing, fiecare cu 1 200 de dolari în buzunar de la guvernul chinez, reacția mea a fost „Stai, ce?”.

Erau banii de bursă și le fuseseră oferiți sub formă de bancnote de câte o sută de yuani într-o zi, după ore.

Se pare că n-ai nevoie de note foarte mari ca să primești banii ăștia. După ce am intervievat mai mulți studenți care au făcut schimb de experiență în China, am aflat că și dacă ai note de căcat, tot poți primi bursă, cazare gratuită și bani de buzunar ca să studiezi în China.

Mai beneficiezi și de băutură gratis, intrare gratuită în cluburi și profesori cărora nu le pasă dacă nu vii la cursuri sau îți folosești telefonul în timpul examenelor – lucruri la care ți-e greu să reziști când ești un student lefter care mai degrabă ar explora Orașul Interzis decât să participe la cursuri.

„Străinii se bucură de o situație foarte favorabilă în China”, a zis Jon, care a lucrat pentru o universitate chineză ca intermediar între studenții internaționali și personal. „Dacă ieși în club, ai intrare gratuită și primești de băut gratis, pe când chinezii trebuie să plătească.”

Prin aceste avantaje, China încearcă să atragă străini, pe care cetățenii chinezi îi văd ca pe niște super eroi cu avantaje precum salarii mai mari și oportunități de job mai bune decât localnicii.

Dar conform tinerilor cu care am vorbit, nu toți studenții de schimb sunt tratați egal. Dacă pielea albă te transformă într-o vedetă, pielea neagră îi face pe localnici să te scuipe în McDonald’s sau să te eticheteze drept periculos.

Ce surpriză, albii sunt privilegiați peste tot.

În scopul educației globale, VICE a inclus șase povești despre cum e să trăiești și să studiezi în China și de ce poate fi distractiv sau dezumanizant să fii tratat ca un VIP.

Student de schimb din Europa
Program: Marketing

Am fost de curând într-un schimb de experiență în China și universitatea pur și simplu nu avea restricții pentru mine. Ai întârziat? Nicio problemă. Vrei să schimbi data examenului? Nicio problemă. Poți folosi, în orice situație, justificarea „la noi în Europa așa se face”. Ai voie până și să folosești telefonul în timpul examenului. O să fac și masterul tot acolo pentru că mi-e foarte ușor să iau note mari. Am încercat să găsesc un program în Europa, dar mi-a fost greu, pentru că am note mici. Dar când am contactat facultatea din China la care am studiat, să văd dacă au programe de Master în management, mi-au zis că da și că mă primesc și-mi dau și bursă. Îmi oferă și cazare gratuită, bani de buzunar. Așa că normal că o să merg. Dar chestia asta te face să te simți ciudat, pentru că, în timp ce mulți străini non-albi sunt bucuroși că au ocazia să meargă în China, tu ești acolo doar pentru că e gratis. De exemplu, sunt pe un grup de WhatsApp cu alte patruzeci de persoane care au aplicat pentru burse în China. Trei sunt occidentali și 37 din Africa, Bangladesh sau Pakistan. Singurii care au primit răspuns din partea facultății au fost cei trei occidentali.

Înainte de călătorie, auzisem că China prefera străinii în cluburi, dar n-am înțeles rasismul până n-am ajuns acolo. Fosta mea iubită era promoteriță într-un astfel de club – le vindea oamenilor locuri pe lista de intrare – și era plătită în funcție de ce tipuri de persoane aducea în club. Străinii non-occidentali erau nivelul unu și nu valorau mai nimic. Al doilea nivel erau occidentalii, iar al treilea nivel fetele frumoase. Așadar, la intrare era un bărbat care verifica dacă o fată e frumoasă sau nu și, dacă era frumoasă, promoterul primea bani că a adus-o în club. Iar cel mai înalt nivel erau modelele – modelele reale, care veneau în Beijing pentru ședințe foto. Promoterii primeau cam 150 de yuani, adică aproximativ douăzeci de euro, dacă aducea un model în club.

E normal să primești de băut gratis toată noaptea dacă ești alb. La petrecerea mea de plecare din țară, am fost într-un club împreună cu zece persoane, dintre care șase erau fete blonde. Am primit gratis două sticle de Grey Goose – care costau împreună 260 de euro în club. Inițial, m-am simțit ca un rege, dar apoi am început să mă simt prost. Aveau grijă de orice nevoie a noastră și nu trebuia să cheltuim niciun ban pentru asta.

E greu să intri în anumite cluburi dacă ești însoțit de persoane de culoare. Am un prieten din Mozambic și am rezervat o masă într-un club mișto. Ne-am întâlnit la intrare – cinci occidentali și un tip de culoare – iar promoterul ne-a zis că nu putem intra. L-am întrebat de ce și ne-a răspuns că prietenul nostru pare periculos. O nebunie. Ne-am certat cu tipul vreun sfert de oră și i-am zis că o să postăm pe rețelele sociale că clubul e rasist, așa că până la urmă ne-a lăsat. Am primit de băut gratis toată noaptea.

Student de schimb din Finlanda
Studiază Dreptul

Am studiat Drept Internațional și Chinez în Beijing și, în prima noapte în care am ajuns, am ieșit în oraș cu niște studenți la master. Ne-au dus pe o stradă plină cu cluburi. Am intrat gratis în toate, am băut moca și am stat la mese pentru VIP-uri. Nu înțelegeam ce se întâmplă, mă simțeam dubios. La intrarea în fiecare club erau cozi imense de chinezi care așteptau să intre și noi intram pur și simplu. Am fost și într-un club faimos din centrul Shanghaiului – se cheamă M1NT și au rechini care înoată sub ringul de dans – tot așa, am trecut pe lângă coadă, am primit carduri VIP și alcool gratis toată noaptea. Doar pentru că eram europeni. A fost mișto la început, dar pe termen lung începi să te simți prost.

Am primit tratament preferențial și în afara vieții de noapte, când au venit părinții să mă viziteze, am mers cu ei la un restaurant elegant. Nu făcusem rezervare și trebuia să așteptăm vreo două ore. Am zis că nu-i nimic, o să mergem la cumpărături între timp. Dar când să plecăm, a venit după noi un angajat în fugă să ne spună: „Stați, avem o masă liberă pentru dumneavoastră!” Ne-am gândit că probabil s-o fi eliberat o masa mică și ne-au primit pentru că eram doar trei persoane, dar când am intrat, am văzut o cameră întreagă plină de chinezi care așteptau. În timpul mesei, am fost serviți de patru chelneri, oamenii ne făceau poze. A fost o experiență super ciudată. În China ești perceput ca fiind foarte bogat dacă ești occidental. Cred că ai o tonă de bani și ai venit aici ca să petreci. Devine enervant după o vreme, pentru că mulți dintre noi suntem aici în alte scopuri, cu burse, studii sau pentru că vrem să călătorim și să experimentăm alte culturi. Unii fac împrumuturi în scopul ăsta.

Studentă de schimb din Canada
Studiază Dreptul

Eu și iubitul meu am ales să studiem în Beijing vara trecută în cadrul unui program de burse pentru studenții canadieni. Cum suntem săraci și ne place să călătorim, ne-a plăcut ideea unor fonduri guvernamentale.

Nu știam când o să primim bursa de 1 200 de dolari sau dacă o să ne fie transferată în cont sau cash. Nu am primit nimic la sosire, ceea ce ni s-a părut puțin ciudat, dar în ultima săptămână, un student chinez a venit în fața clasei și a strigat: „Heeei, v-au venit baaaanii!” Toată lumea a chiuit. A doua zi, au adus banii cash, în plicuri. Trebuia să-i ridicăm din biroul administratorului. Așa că s-au aliniat pe hol vreo optzeci de studenți care așteptau să-și ridice cei 6 400 de yuani, adică 1 200 de dolari canadieni. Având în vedere că poți cumpăra un prânz cu 0,80 de dolari, putem spune că am primit o tonă de bani în mână.

Student din Mozambic
Studiază contabilitate

În China nu sunt multe persoane de culoare. N-am vrut să fac schimb de experiență acolo, dar în ultimii ani, China a investit mult în Africa și guvernul nostru le oferă multe burse studenților. Dar din clipa în care am ajuns acolo, totul mi s-a părut foarte diferit. Am ieșit din aeroport și deja a început să mă mănânce nasul din cauza poluării. Din prima clipă am simțit că nu e locul potrivit pentru mine. Apoi, în metrou, toată lumea se holba la mine. Oamenii chiar se holbează la tine cu nerușinare, de parcă ai fi un extraterestru. N-au mai văzut pe cineva ca tine, așa că îți fac poze.

China are o economie în dezvoltare, care crește cu șase procente în fiecare an, dar nu e un loc bun pentru studii. Unor străini le place pentru că au multe gratuități. Și eu am primit de băut gratis în cluburi sau am intrat fără să plătesc intrare, dar depinde în ce cluburi mergeam și cu cine eram. De multe ori am ieșit cu un grup de studenți olandezi, așa că eram perceput ca fiind din grupul lor. Mulți chinezi presupun că, dacă sunt negru și vorbesc engleza, probabil sunt american. Iar dacă ești american sau european, chinezoaicelor le place de tine, dar mie nu mi-a convenit asta. Prefer ca lumea să mă placă pentru cine sunt. Dar dacă le spui că ești african, se gândesc că ești sărac, că nu știi ce e un iPhone și așa mai departe.

În toată universitatea erau doar doi studenți de culoare, ceea ce a fost o problemă pentru mine. Invitam colegii în club sau la o cafea pentru că voiam să mă împrietenesc cu studenții chinezi. Dar îmi spuneau mereu că trebuie să meargă la bibliotecă. De fiecare dată. Refuzau să se deschidă față de mine, să-mi ofere o șansă. Până la urmă, am cunoscut niște studenți din Europa și m-am lipit de ei. Am început să nu mai merg la cursuri, dar profesorii mă înțelegeau, știau că îmi e greu să mă integrez. Puteam face orice doream, deci, cumva eram tratat la fel ca studenții albi.

Îmi amintesc, totuși, o zi foarte tristă. În China, oamenii au obiceiul să scuipe pe podea și, într-o zi, m-am dus la McDonald’s și am cumpărat un Big Mac. La plecare, un bărbat chinez m-a scuipat pe cămașă. Nu știu de ce. M-am gândit că o fi fost din greșeală, dar m-am uitat la el și mi-a aruncat o privire urâcioasă. M-am înfuriat, dar n-am făcut nimic. Am plecat pur și simplu. Dar atunci am simțit că nu mai pot suporta rahatul ăla. Nu eram ok acolo.

Studentă de schimb din Canada
Studiază Dreptul

Am fost într-un program de exchange cu China pe timpul verii și apoi am primit un internship la o firmă mare de avocatură din Beijing. La firmă, eu și alți interni eram invitați săptămânal la cină cu un grup de avocați din firmă. Ne duceau la niște restaurante selecte și achitau ei nota. Era clar că nu era genul de cină la care îi invitau pe colegii lor chinezi. Eram invitați doar pentru că eram străini. Și chiar dacă eram singura persoană albă din acest grup de interni, eram singura pe care o invitau personal, ba chiar mi-au permis să aduc și prieteni. Odată, în timpul cinei, femeia care ne invitase a vrut să se asigure că ne simțim bine și a început să cânte și să danseze. A fost un dans drăguț, nici nu știu cum să-l descriu.

Ieșeam des cu prietenii în oraș și mereu primeam de băut gratis pentru că eram albi. Unii dintre ei nu voiau să bea pentru că se simțeau prost, li se părea că nu merită asta datorită privilegiului pielii albe. Cam la nivelul ăsta sunt privilegiați albii în Beijing.

Există și o versiune locală de Tinder numită Tantan și, dacă ești străin, aplicația asta te ajută să-ți faci relații și să cunoști oameni noi. Toți prietenii mei albi făceau match de fiecare dată când dădeau swipe dreapta. Dar când nu ești alb, regulile jocului se schimbă.

Student de schimb din Canada
Studiază Dreptul

Cât am fost în China, am fost fotografiat des pe stradă. Eram o atracție pentru turiștii chinezi din alte orașe. Sunt înalt și caucazian și, din câte am înțeles, chinezilor le place să fotografieze o persoană ca mine pentru că le pot arăta familiei și prietenilor că au vizitat locuri cu un statut atât de înalt încât atrag și occidentalii albi. Pe genul „Uite ce loc cool, a venit aici până și albul ăsta!” De obicei acceptam să-mi facă poze, dar întotdeauna m-am simțit puțin dubios. Nu mă simt confortabil să reprezint frumusețea ca persoană albă. Dar e o chestie culturală. În orice caz, odată, eu și iubita mea am fost abordați de o familie, iar mama și bunica erau super entuziasmate să apară în poză cu noi, pe când fetița de șase ani n-avea nicio treabă. Părea că nu auzise vreodată de regula că trebuie să-ți faci poze cu albii.

Articolul a apărut inițial pe VICE CA.