Ai avut vreodată o bănuială care nu-ţi dă pace despre şeful tău, care nu pare să muncească niciodată pe bune? Poate e mereu pe drumuri înainte şi-napoi, deşi niciodată nu pare să livreze nimic sau să se-ntoarcă cu vreun produs. Poate-ai observat că „Simmo", managerul tău dubios de la non-stopul de la colţ, n-a mai făcut demult niciun efort să pună şi el marfa la raft – şi totuşi ştii că banii ăia vin de undeva.
Publicitate
Sau poate că nimic nu pare câtuşi de puţin dubios, ceea ce te cam face să te-ntrebi: oare magazinul ăla de-ngheţată de pe colţ chiar e un magazin de îngheţată? Am vorbit cu unii care credeau c-au ajuns să lucreze la şaormeria din cartier, dar au descoperit că jobul lor era, de fapt, o faţadă pentru o combinaţie cu droguri în spatele uşilor închise.
Maddie, cafenea
Publicitate
A trecut timpul, patronii şi-au continuat „livrările" şi i-au dat înainte cu întrebările dubioase, până-ntr-o zi când ne-au luat la o discuţie şi ne-au zis că pleacă. Noi n-am pus prea multe întrebări, aşa că nici ei nu ne-au dat prea multe răspunsuri. Vânduseră franciza unui unchi şi-unei mătuşici. Şi totul părea să se termine în termeni buni, până la ultima lor tură, când a ieşit totul la iveală.Patronii erau la bar, când a intrat mătuşica val-vârtej şi-a început să urle. Se dusese la ei acasă, unde poliţia întorsese totul cu fundul în sus. Se pare că folosiseră afacerea ca să spele bani pentru un văr de-al lor, care era de şase luni la-nchisoare pentru trafic de droguri.Mai târziu am aflat că-şi băgaseră în buzunar şi toţi banii noştri de impozite şi de pensie. Dar nu ştiu să-ţi spun ce-au păţit dup-aia, pentru că au dispărut. Eu mi-am dat demisia, m-am mutat în alt oraş şi nu i-am mai văzut niciodată.Citește și De ce o să fie oribil primul tău loc de muncă în corporație din România
Dave, cafenea
Publicitate
Odată ce CEO-ul a aflat că era cineva de la cafenea, a organizat şedinţe cu zeci de oameni ca să se prindă cine fumează iarbă la cafenea. Într-un final s-au prins că era şefă-mea şi-au dat-o afară. N-am mai văzut-o de-atunci.
Alex, restaurant
Bucătarul-şef muncea prea mult, era stresat şi super furios pe şefă, care n-avea în vedere cât de mult munceşte şi nici nu se oferise să mai angajeze un alt bucătar să-l ajute. Aşa că într-o seară s-a hotărât să dea buzna la ea în birou şi să-şi dea demisia. Habar n-avea că năvălise pe nepusă masă peste o afacere de proporţii cu droguri. Şefa noastră tocmai primea nişte teancuri de bani de la un client, la schimb pentru o pungă mare de cocaină.Şefa s-a panicat şi bucătarul i-a făcut altă ofertă: o să tacă din gură atât timp cât şefa îi asigura suficientă cocaină să facă faţă la turele lungi. Am observat, ce-i drept, că bucătarul devenise mai productiv şi în general mai satisfăcut de slujbă.Numai că eu, unul, n-am descoperit nimic din afacerile astea dubioase până nu l-am întrebat pe bucătar ce se schimbase. El mi-a mărturisit secretul, că şefa îl aproviziona cu suficientă cocaină cât să-l ţină pe parcursul turelor, atât timp cât el îşi ţinea gura. Bănuiesc că toată lumea ieşea câştigată.Traducere: Ioana PelehatăiCitește și Cum e să ai un loc de muncă sexy