De ce nu li se face dreptate celor care mor în arestul poliției

După moartea lui Rashan Charles – al treilea bărbat negru care a murit din cauza poliției în ultimele șase săptămâni – comunitatea locală a fost tristă și furioasă. Au început o serie de marșuri și priveghiuri care cereau dreptate pentru Rashan, care a fost ucis de un ofițer de poliție din Dalston.

După revoltele care au urmat după uciderea lui Mark Duggan de către poliție în 2011, familia, prietenii și comunitatea lui Charles au considerat că e o chestiune de urgență să-i facă dreptate lui Charles. Poliția metropolitană a publicat săptămâna aceasta niște informații care dezvăluiau că utilizarea excesivă de forță din partea poliției nu ajută la consolidarea încrederii comunității în forțele de poliție.

La o săptămână după uciderea lui Rashan Charles, IPCC a confirmat că va investiga dacă moartea lui a fost cauzată de utilizarea excesivă de forțe. Astăzi, IPCC a lansat o declarație care confirma că obiectul pe care Rashan l-a înghițit – un detaliu despre care multe persoane de pe rețelele sociale au zis că ar fi justificat acțiunile ofițerului – nu conținea droguri. Această informație va ajuta cazul să avanseze. Totuși, mai sunt și alte piedici: majoritatea cazurilor care examinează asasinatele comise ilegal de către polițiștii din Marea Britanie de obicei nu se încheie cu o condamnare.

De ce sunt oare atât de mici șansele ca ofițerul care l-a ucis pe Charles să fie tras la răspundere? Deborah Coles, directoarea organizației caritabile Inquest, a citat „o problemă culturală din sistemul de justiție care nu investighează aceste decese ca pe orice alte cazuri de crimă."

„Aceasta e una dintre cele mai mari frustrări cu care se confruntă familiile îndoliate", a zis ea.
Coles notează că principala problemă cu IPCC e standardul neconsistent al investigațiilor sale. Singurele cazuri de acest gen care au avut succes au fost cele în care familiile au beneficiat de o reprezentare juridică de calitate, combinată cu o examinare expertă a dovezilor. Așa a fost condamnat ofițerul Simon Harwood pentru uciderea lui Ian Tomlinson – un vânzător de ziare care a murit după ce a fost atacat de un ofițer de poliție în timpul protestelor de la summit-ul G20 din 2009.

Majoritatea familiilor nu au bani economisiți în scopul unui proces juridic. Multe familii se confruntă cu obstacole financiare semnificative. În prezent, famiilile indivizilor care mor în custodia poliției nu au drept automat la suport juridic și multe dintre ele nu au relații și sunt obligate să se ocupe de asta în timp ce suferă și aranjează înmormântarea.

Kat Craig, o avocată specializată în drepturile omului care a reprezentat mai mulți clienți în cazuri de brutalitate a poliției, a zis că, de multe ori, în aceste cazuri, „o armată de agenți ai statului sunt plătiți foarte bine din banii publici, în timp ce familiile îndoliate și vulnerabile nu primesc niciun ajutor juridic."
Ajutorul juridic de stat, care s-a tot diminuat sistematic în ultimii 15 ani, e asigurat doar dacă familia are un venit sub un anumit prag. Trebuie să existe dovezi clare că statul și-a încălcat obligația de a proteja dreptul la viață.

Așadar, dacă o familie reușește să-și asigure reprezentanța juridică, trebuie apoi să îndure ceea ce Coles a numit „un proces intruziv de investigație". În cazul decesului lui Sarah Reed, care a fost găsită moartă, cu o sfoară în jurul gâtului, în închisoare Holloway, după o serie de eșecuri comise de persoanele responsabile de protecția ei, a durat un an și jumătate până s-a materializat ancheta. Investigația în cazul decesului lui Sean Rigg, care a murit în custodia poliției a ajuns la o concluzie după patru ani. În toate aceste cazuri, dreptatea se obține cu mare întârziere sau deloc.

În plus, obținerea dreptății mai e împiedicată uneori și de judecători, majoritatea bărbați bătrâni și albi, din clasa de sus. Aceștia intră în tribunal cu propriile prejudecăți. Un raport din 2016 efectuat de parlamentarul David Lammy a dezvăluit, printre altele, că femeile de culoare au cu 40% mai multe șanse să fie condamnate decât femeile albe.

După cum a zis Craig: „Acești bărbați nu experimentează viața în același fel ca tinerii de culoare din clasa muncitoare, ceea ce împiedică accesul egal la justiție pentru toți indivizii, indiferent de mediul din care provin."

Vineri, familia lui Rashan Charles a anunțat a anunțat într-o declarație că e „hotărâtă să obțină răspunsuri". Astfel, vocile și dorințele familiilor și comunităților îndoliate sunt cele care alimentează schimbările semnificative din sistemul juridic.

Dar obținerea dreptății e o strădanie continuă pentru ele, în timp ce guvernul taie fondurile care le-ar putea ajuta, iar sistemul de justiție e corupt și rasist. Nu putem decât să sperăm că familia lui Rashan Charles va primi dreptatea pe care o merită și se va putea retrage în intimitate, să-și plângă pierderea suferită.