Oamenii care nu-și cer scuze nu sunt prea drăguți nici cu ei înșiși

Când ești într-o relație cu o persoană care nu-și cere iertare niciodată, te simți undeva între confuz și zdrobit. E foarte greu să construiești o conexiune autentică cu o persoană care e de părere că nu greșește niciodată.

Dar acum, conform unui nou studiu, știm măcar că persoanele care nu-și cer niciodată iertare tind să aibă mai puțină compasiune și pentru sine. Nu pot să-și ceară iertare nu pentru că se consideră perfecte, ci dimpotrivă: le e atât de rușine de faptele lor încât se retrag cu totul din situație.

„Oamenii ezită să-și ceară iertare chiar și când e mare nevoie. Acest studiu e palpitant pentru că ne-a ajutat să identificăm unii dintre factorii care ne pot încuraja să ne cerem iertare când greșim”, a zis Anna Vazeou-Nieuwenhuis, profesoară de psihologie la universitatea din Pittsburgh și principala autoare a studiului care va fi publicat în revista Personality and Individual Differences în luna aprilie.

Nu e vorba că persoanele care au compasiune față de sine nu sunt rușinate de greșelile lor, dar ele tind să simtă un nivel mai scăzut de rușine în general. Iar persoanele care simt generozitate față de sine au șanse mai mici să își exprime rușinea prin evitare sau retragere.

Autocompasiunea implică trei componente-cheie: abilitatea de a extinde generozitatea către sine în perioade dificile, înțelegerea faptului că toți oamenii greșesc și abilitatea de a observa când provoacă suferință și de a fi martori la gânduri și sentimente dificile fără a emite judecăți.

Pentru că oamenii cu un nivel mai mare de autocompasiune pot să se distanțeze de emoțiile negative stârnite de greșeli, aceștia se pot adapta în situații dificile în loc să încerce să fugă de ele. În schimb, persoanele lipsite de autocompasiune, tind să se lase trase în jos de sentimentele și gândurile rușinoase pentru că au impresia că acestea le reflectă valoarea.

Pe lângă faptul că ne confirmă că persoanele cu autocompasiune tind să-și ceară iertare mai des decât persoanele copleșite de rușinea greșelilor lor, aceste descoperiri ne oferă informații importante despre procesele psihologice din spatele comportamentelor care pot face o relație să se rupă sau să meargă.

„Există factori care împiedică oamenii să-și ceară iertare, iar autocompasiunea e un mod de a crește dorința de a-ți cere iertare și dărâmă barierele”, a zis Vazeou-Niewenhuis.

Tot mai multe cercetări medicale susțin utilizarea unor practici precum meditația ca instrument de a crește nivelul autocompasiunii. Dacă autocompasiunea e asociată cu o dorință mai mare de a-ți cere scuze, aceste descoperiri îți oferă ocazia să utilizezi astfel de instrumente pentru a îmbunătăți gradul de satisfacție dintr-o relație. De exemplu, un partener care nu-și asumă niciodată responsabilitatea greșelilor sale, ar putea practica meditația ca modalitate de a depăși barierele care îl împiedică să-și ceară scuze, iar asta ar îmbunătăți relația.

E important de menționat că nu toate scuzele sunt egale. Un „îmi cer scuze” rece și scurt e arareori la fel de eficient ca o scuză care implică validarea sentimentelor celeilalte persoane, o explicație și o promisiune de a acționa mai bine în viitor. Aceste descoperiri au ridicat întrebări despre rolul pe care îl joacă autocompasiunea în frecvența și calitatea scuzelor.

„Când oamenii se simt defensivi, oferă scuze de o calitate inferioară, care au slabe șanse să fie acceptate de cealaltă persoană”, a zis Vazeou-Nieuwenhuis. „În viitor, vom analiza cum mai multă autocompasiune te poate ajuta să-ți ceri iertare în moduri mai eficiente.”

Iar scuzele mai bune cresc șansele unei împăcări sănătoase, ceea ce ar putea avea un impact pozitiv asupra relației. Dar e posibil ca autocompasiunea să aibă și efecte adverse. Persoanele care dau dovadă de autocompasiune ar putea și ele să ezite să-și ceară scuze, din cauză că își acceptă greșelile ca pe o parte naturală din condiția umană.