Oamenii care practică pe bune religia jedi

Spiritualitatea a fost mereu o parte importantă a universului Star Wars, de la momentul în care Han Solo numește forța o „religie sentimentală” în 1977 până la versiuni organizate ale Ordinului Jedi în Rogue One din 2016 și cea mai recentă, The Last Jedi.

Dar uite că perspectiva asta fictivă, oricât de sentimentală ar fi, s-a revărsat și în lumea reală. Recensământul australian din 2001 a devenit faimos după ce a descoperit că peste 70 de mii de australieni se identificau, din punct de vedere religios, drept cavaleri Jedi (în același an, Canada a înregistrat 20 de mii de cavaleri Jedi). E adevărat că o parte dintre ei or fi trolat recensământul, dar Jediismul e un fenomen real (chiar dacă poate mai mic decât arată rezultatele recensămintelor), iar cavalerii Jedi nu glumesc, după cum se vede în American Jedi, disponibil pe iTunes.

Noul documentar urmărește trei Jedi aspiranți care încearcă să-și câștige locul în comunitate. Aceștia nu sunt fani sau tocilari obsedați care vor să-și ducă obsesia la un alt nivel. E foarte clar că jediismul lor e o perspectivă profundă asupra lumii și o căutare de răspunsuri.

Regizorul documentarului American Jedi, Laurent Malaquais, are experiență cu comunitățile intense care se formează în jurul textelor din cultura pop și a mai regizat și Bronies: Fanii Adulți Extrem de Surprinzători ai Serialului My Little Pony. La fel ca și bronies sau catolicismul, Jediismul are și el elemente problematice. Conducerea e predominant masculină și sexistă, după cum arată interacțiunile dintre cavaleri și femeile Jedi. Iar personajul central, Opie Macleod, a fost neonazist înainte să devină un om mai bun prin Jediism.

Filmul are momente în care nu te poți abține să nu râzi, chiar dacă uneori e un râs inconfortabil – un Sith din lumea reală, modelat după Darth Vader și The Emperor, îi fute intenționat viața lui Opie ca într-un joc elaborat, doar că jocul se încheie cu distrugerea pe bune a căsniciei lui Opie. VICE s-a întâlnit cu Malaquais ca să vorbească despre Jedi, religie și ciudățenia subculturilor pop.

VICE: Nu aveam idee că recensământul ăla cu cavalerii Jedi e pe bune. Cum a fost să iei contact cu religia asta?
Laurent Malaquais: Mai făcusem și Bronies. Și aia am crezut că era o glumă. Tot așteptam să aud poanta, dar nu, oamenii ăia erau sută la sută pe bune. M-am gândit că o să fie amuzant și ironic din cauză că găsiseră spiritualitate într-un serial pentru copii. Apoi am realizat că oamenii ăștia sunt ca mine și ca tine. Majoritatea au crescut non-religioși și au descoperit că filosofia de la baza unui film sau al unui serial le împlinește nevoile. E incredibil cum reușesc oamenii să-și definească singuri spiritualitatea și religia.

Nici eu n-am fost vreodată religios. Mă consider agnostic. Dar poți să-mi spui care e diferența dintre Jediism și religia tradițională? E la fel doar că e o ramură mai nouă?
Da. La urma urmei, și activitatea lui Iisus a făcut parte din cultura pop a vremii respective. A fost cel mai palpitant personaj de atunci. Reprezenta contracultura.

În ce punct ai hotărât că vrei să examinezi viața acestor cavaleri Jedi reali?
Spre deosebire de tine, eu am crescut într-un mediu religios. Părinții mei sunt niște hipioți francezi care au venit în San Francisco și am crescut în supermarketul spiritual, în care te duci să faci shopping pentru Dumnezeu în funcție de criza în care te afli. Mereu am căutat un scop în viață. Care mi-e sensul? Și nu-mi plac dogmele religioase care exclud oameni. După ce am făcut Bronies, am rămas paf – m-au spart ceea ce ei numesc elementele de armonie, principiile după care se ghidează ca să-și amelioreze viața și să se conecteze la ceva mai măreț decât ei, și anume, comunitatea.

Când am dat peste Jediism – din greșeală, pe internet – mi-am zis: „Doamne, cât de ridicol!” După care mi-am dat seama că nu sunt așa de diferiți de Bronies. Doar că sunt Jedi! Și cui nu-i place un Jedi? Sunt luptători, sunt interesanți și caută adevărul spiritual.

Când am văzut filmul prima oară, mă așteptam să fie vorba despre niște fani înrăiți ai filmului – ca și mine - și m-a surprins să văd cât de puțin vorbesc despre filme. Cât de mult a prins viață această religie în afara filmelor?
Destul de mult, aș zice. Opie și mulți alți Jedi din comunitate își scriu propriile doctrine spirituale și filosofice pornind de la filme. Aș zice că a evoluat, dar, dacă zgârii suprafața, totul se reduce la codul cavalerilor Jedi. Doar că oamenii au propriile perspective și interpretări asupra codului. Când se stârnesc dezbateri, totul se reduce la codul de bază.

Unul dintre lucrurile amuzante la Star Wars e extremismul. Există lumina și întunericul, nimic altceva între ele. Ești fie bun, fie rău. Ai găsit aceeași atitudine și la jedi?
Da și nu. Oamenii vorbesc și despre Jedi-ul Gri, cel care nu e nici alb, nici negru. Depinde de vârsta lor și de cât de evoluați spiritual sunt. Cavalerii Jedi din Chicago recomandă îmbrățișarea conflictului interior, adică gestionarea părții întunecate cu blândețe. Dacă nu o îmbrățișezi și nu accepți sentimentele întunecate pe care le simți, vei pătrunde în lumea întunericului și vei deveni o persoană negativă. Dar tot ei îmbrățișează și ideea de Sith. Practic, cavalerii Jedi cred în comunitate, iar Sith-ii sunt individualiști. Aceasta e calea prin care vor ei să schimbe lumea. Există prin ceea ce e bun pentru ei. Ce e bun pentru ei e bun și pentru restul lumii. În timp ce Jedi gândesc: ce e bun pentru comunitate e bun și pentru mine.

E evident că e vorba de persoane excentrice, dar mi-a plăcut mult că în film nu pui accentul pe asta. Nu îi ridiculizezi, nu îi pui la pământ. Ai vrut de la început să îi tratezi cu seriozitate și interes maxim sau s-a întâmplat pe parcurs, după ce i-ai cunoscut?
E o întrebare interesantă. La început, nu i-a încântat ideea ca cineva să facă un film despre ei și se temeau că nu vor fi reprezentați corect. M-au întrebat dacă vreau să-mi bat joc de ei. Le-am spus că am simțul umorului și că am lucrat la emisiuni de comedie, dar că nu am cum să fac glume despre ei, pentru că sunt sută la sută serioși.

La urma urmei, spun aceleași lucruri pe care le credem și eu, și tu. Doar că sunt ambalate în cel mai popular film din lume. Pentru mine a fost interesant să explorez asta.

Ai intervievat mai mulți experți și personalități religioase. Ți se pare că aceștia îi conferă legitimitate jediismului? Ai vorbit cu ei ca să-i calmezi pe cinicii care se uită la film?
Nu m-am gândit la asta. M-am gândit că vreau să adaug niște istorie, niște știință. N-am nicio problemă dacă unii îi urăsc sau vor să facă mișto de ei. Dar am vrut să le arăt de unde pornește toată povestea. N-au creat-o din senin, după ce s-au uitat la un film de o mie de ori.

Poți să zici că e stupidă, așa cum poți spune despre orice religie. E corect. Dar măcar să știi ce numești prostie și de unde a pornit.

Incluzi în film niște subiecte foarte serioase. Cât de importante ți se par pentru firul narativ?
Opie avea niște probleme foarte reale. A rugat un Sith să se culce cu soția lui. E o nebunie. Unii oamenii se sinucid din cauza infidelităților matrimoniale, mai ales la nivelul ăsta. Perris a fost violată în armată de propriii ei membri de pluton – pe femeile folosite în armată le numesc „saltele umblătoare”. Ea s-a dus să lupte și să-și servească țara, dar a fost tratată umilitor – nu multe persoane reușesc să treacă peste asta. Apoi mai avem un dependent de droguri care era cât pe ce să-și piardă viața din cauza abuzurilor. Totuși, religia asta i-a ajutat să evolueze și să vadă lumina de la capătul tunelului. Acum sunt niște oameni mai buni.

Care a fost rolul tău ca realizator al acestui film în situațiile mai dubioase, precum trecutul neonazist al lui Opie?
Tatăl meu și toată familia lui au murit în lagărul din Auschwitz. Mi-au rămas foarte puține rude din cauza asta. Au fost eradicați de naziști. Am înțeles că aceea a fost perioada întunecată a lui Opie. Dar Opie cel pe care l-am cunoscut e o persoană complet diferită azi. Sunt recunoscător că nu l-am cunoscut în anii de întuneric. Azi nu mai are deloc credințele de atunci. Dacă n-ar fi descoperit Jediismul, cine știe unde ar fi ajuns.

Ai învățat ceva de la cavalerii Jedi?
Opie m-a ajutat să trec peste o despărțire. Principiile Jedi spun că atunci când treci printr-o situație dificilă, trebuie mai întâi să accepți total ce se întâmplă și apoi să hotărăști cum te face să te simți. Felul în care reacționezi la respectiva situație arată dacă ești de partea întunericului sau a luminii, dacă ești Jedi sau Sith, dacă ai încărcătură pozitivă sau negativă. Și am descoperit despre mine că nu acceptam situațiile în totalitate. Încercam să neg parțial anumite situații. Trebuie s-o accepți, nu să te păcălești că e altceva. Acceptă sentimentele inconfortabile. Și apoi reacționează. Urmărește cum reacționezi și asumă-ți responsabilitatea pentru acțiunile tale.

Articolul a apărut inițial pe VICE CA.