Nudurile astea trase de un român îți arată emoția umană în cea mai simplă formă

În puținele momente pe care le petrec pe Instagram nu știu niciodată la ce ar trebui să mă uit. Nu mă interesează vedetele de la noi, așa că le dau cu mult pa din prima. Nu am habar nici ce mai e cool acum să vânezi prin poze, că într-un timp erau clădirile. În schimb am mereu parte de câte o surpriză chiar și atunci când nu prea știu la ce dau scroll.

Știu că ai și tu momente din astea, cu toții le avem. E exact ce așteaptă orice bărbat, câte o poză - mai mult sau mai puțin spre artă, cu vreo tipă goală. Așa mi s-a întâmplat să dau de contul lui Alex Busuioc de pe rețeaua asta socială dedicată fotografiei.

Pentru că politica celor de la Instagram nu i-o permite, el își cenzurează mereu manechinele în zonele intime, cum le place celor de la tabloide să o spună. Ce face el în general când vine vorba de fotografia nud e destul de diferit față de ipostazele obosite pe care le-am tot remarcat la alții.

O să observi în cadrele lui că mereu e vorba de jocuri cu lumina, ce vezi și ce nu vezi. Cum nu sunt puține cele care s-au dezbrăcat în fața lui de haine și alte jene, îmi spune că niciodată nu ajunge în situații în care să rămână în pană de manechine. „Nu cred că am convins pe nimeni să se dezbrace. Nici nu a fost nevoie. Poate am convins să rămână în preajma mea mai mult, dar nu mai mult decât și-ar fi dorit”, mi-a spus Alex Busuioc când l-am luat la întrebări despre proiectul ăsta al lui.

Pe Instagram își spune „fotograf de muză”, așa că l-am întrebat ce îi place la genul ăsta de fotografie care îi permite să se observe în detaliu trupurile femeilor. „Nudul artistic, la care încă aspir, este forma desăvârșită de artă a omului. Este gol, dezbrăcat de sexualitate, lipsit de raționament. Este emoția umană în cea mai simplă formă. Îmi place că nu o să reușesc «nudul absolut» azi și asta îmi dă puterea să-l încerc și mâine”, mi-a povestit Alex.

Prin 2001, Alex răsfoia pe ascuns Plaicuboi. La mijlocul revistei a dat peste „Nud pod în lan” de Răzvan Voiculescu. „A fost genul ăla de fotografie care te marchează și îți fură din ani până să-ți spună ce vrei tu, de fapt, de la viață. Pentru mine, atunci a început intenția de a face nuduri.”

Ce încearcă el să îți transmită prin toate pozele astea frumos colorate și pe care mulți s-ar putea grăbi să le numească porno e că, la un la un moment dat, toți acceptăm intimitatea asta pe care ne-o permite goliciunea. Totuși, ce ar trebui să înțeleagă oamenii stă în felul următor: „Să nu vadă mai mult decât e, dar nu mai puțin decât simt. Nudurile sunt anonime din mai multe motive, dar, tematic, că e mai ușor să te regăsești în ele. Și da, pentru acei bărbați încă nedumeriți, desexualizarea corpului feminin duce la empatie.”

Pe măsură ce îi privești fotografiile îți dai seama că nu există nimic exagerat în goliciunea acelor femei. Transmit prea multă încredere ca să fie pornografice și n-au acel ceva care să le pună în postură de dominatrix. Alex îmi spune că asta se întâmplă în cazul lui pentru că le oferă un spațiu în care să se desfășoare fără să le impună ceva anume.

Așa că aruncă și tu un ochi peste cadrele pe care le-a împărtășit cu noi. Poate te inspiră cum l-a inspirat pe el o revistă. Pe el poți să-l urmărești pe Instagram să vezi ce mai bagă nou.