Richard Corman a fotografiat-o pe Madonna pe vremea când n-o cunoștea nimeni

În primăvara anului 1983, Richard Corman a fotografiat-o pe Madonna înainte de lansarea primului ei album. Fotografiile, care n-au fost publicate niciodată, au apărut toate acum într-o carte de 90 de pagini intitulată Madonna 83. Într-un interviu pentru Noisey, Richard și-a adus aminte de întâlnirea cu Madonna la un casting de-al lui Martin Scorsese și de perioada sălbatică prin care trecea New York-ul atunci.

Noisey: Cum ai cunoscut-o pe Madonna?
Richard Corman: Maică-mea mi-a prezentat-o. Venise la un casting de-al lui Martin Scorsese pentru rolul fecioarei Maria din filmul Ultima tentație a lui Iisus. Nu a primit rolul, dar maică-mea mi-a zis că trebuie s-o cunosc pe tânăra asta. Mi-a spus: „N-am mai cunoscut pe cineva ca ea. E absolut originală.” Cum eram la începutul carierei mele de fotograf în 1983, abia așteptam să cunosc oameni interesanți pe care să-i fotografiez, așa că am vrut s-o cunosc.

A fost începutul carierei pentru amândoi. V-a ajutat?
Pentru mine a fost foarte palpitant. Madonna era într-adevăr diferită de toți oamenii pe are îi cunoscusem până atunci – carismatică, hotărâtă și unică. Am devenit un fotograf mai bun datorită acestei întâlniri pentru că era atât de proaspătă, încrezătoare și frumoasă, m-a inspirat. Nu știu dacă pe ea au ajutat-o fotografiile în cariera muzicală, trebuie s-o întrebi pe ea, dar știu că e atașată de aceste fotografii, au surprins un moment memorabil din existența ei.

Ce simți când te uiți la fotografiile astea?
Îmi amintesc ce carnaval creativ era New York City în anii '80. Eram înconjurat vizual de artiști incredibili (Basquiat, Haring) care, împreună cu energia din New York, m-au inspirat să fotografiez cu curaj.

Ce amintiri mișto! Călătoria noastră ca artiști e palpitantă. Experiențele pe care le-am avut ca fotograf au fost mai puternice decât orice fotografie pe care am făcut-o. Cei treizeci de ani în care am făcut fotografii sunt ca un jurnal personal. Când mă uit la o fotografie, îmi amintesc exact emoțiile din acel moment.

Când am cunoscut-o pe Madonna, am sunat-o de la o cabină telefonică care era vizavi de casa ei. Mi-a spus că erau tot felul de găști de cartier de vreo 15-20 de oameni și trebuia să vorbească cu ei să nu se lege de mine sau să-mi fure aparatul. Când am ajuns în fața clădirii, marea de golani s-a dat la o parte și m-a lăsat să trec.

Care e povestea de pe acoperiș, cu puștanii care fac break dance?
Madonna era miezul cartierului. În fiecare zi îi chema pe puștii din cartier pe acoperiș, unde își aducea casetofonul și cântau și dansau cu toții. Ea îi inspira pe ei și ei o inspirau la rândul lor. Era ca o soră mai mare pentru ei, care aveau toți vieți dificile. După ce i-am făcut fotografii în apartament, mi-a zis să mergem sus pe acoperiș. Când am ieșit din apartament, i-a strigat pe geam pe copii să urce cu noi. Imaginile pe care le-am făcut sunt foarte organice, în timp ce dansau liberi. Țin legătura cu copiii ăia și în ziua de azi, au vreo 40 de ani acum. Unii trăiesc, alții au murit, alții sunt în închisoare.

Cum era New Yorkul în 1983?
New York City și Lower East Side aveau propriul ritm în perioada asta. Scena artistică era înfloritoare. New York City și Madonna fac parte dintr-o mișcare de creativitate deosebită. Cred că spiritul ăsta s-a întors în New York astăzi, de asta am simțit nevoia să public imaginile astea care au rămas ascunse atâta timp. Deși Madonna a fost relevantă dintotdeauna, aceste fotografii sunt azi mai relevante ca niciodată. Curajul ei i-a inspirat mereu pe mulți.

Mai ții legătura cu ea? Crezi că e un exemplu demn de urmat?
Sunt în legătură cu echipa ei, nu cu ea direct. Va fi întotdeauna un model demn de urmat, pentru că modul ei neînfricat de a aborda viața continuă să inspire întreaga lume!

Traducere: Oana Maria Zaharia