Fotografii cu ultimii refugiați care au intrat în Europa prin insulele grecești

De la începutul anului trecut, peste un milion de căutători de azil care au fugit de foametea și războiul din Siria au încercat să ajungă în Europa prin insulele grecești ca Lesbos și Chios. În ciuda pericolelor traversării apelor supravegheate de paza de coastă pe plute supraaglomerate, ruta spre coastele insulelor grecești a fost cea mai sigură pentru refugiații către Europa. Odată ajunși pe insule, aceștia sunt găzduiți în tabere precum Moria, pe Lesbos, unde așteaptă să li se confirme statutul de refugiați și află dacă pot pleca mai departe spre Europa.

În luna martie a acestui an, în încercarea de a stopa fluxul de refugiați spre continent, UE și Turcia au făcut înțelegerea de a bloca ruta pe Marea Egee. Agenția vamală a Europei a luat o decizie despre care grupurile umanitare spun că încalcă legea internațională și a început să trimită căutătorii de azil care intră în Europa prin insulele grecești înapoi în Turcia. Poarta spre Europa pe care se bazau atât de mulți a fost închisă eficient. (În schimb, cetățenilor turci li s-a promis permisiunea de a călători prin Europa fără viză și reluarea discuțiilor despre aderarea statului turc la UE.) În luna ianuarie, fotograful Elliot Ross a documentat sosirea ultimilor căutători de azil care au intrat în Europa prin insulele grecești.

Un voluntar ajută o femeie în vârstă sosită recent cu o plută pe malul insulei Lesbos.

Cauciucuri rămase în urmă de la imigranții care nu și-au permis un loc pe plută din cauza prețurilor extrem de pipărate.

Pături furnizate de Comisariatul pentru Refugiați al Națiunilor Unite, într-o clădire abandonată din Lesbos. Refugiații le-au lăsat în urmă când și-au continuat călătoria spre Europa.

Mohamed, un refugiat sirian, își așteaptă înregistrarea pe o scară într-o clădire abandonată din Leros.

Un căutător de azil din Algeria se rade în cap. A fost clasat drept imigrant economic și i s-a interzis să plece din Grecia.

Copacii din tabăra Moria nu mai au crengi pentru că refugiații le-au folosit să facă focul. După ce au rămas fără copaci, au început să arde haine și pături ca să se apere de frig.

Sana Waled Gazmate Mardini și Mohammed Shaher Mardini într-o clădire abandonată din Leros. Mohammed avea un grup de fabrici de lenjerie în Damasc, unde soția lui, Sana, lucra ca manager general, înainte ca cei doi să fugă din calea războiului.

Moahmmed, un băiat de 15 ani din Beirut, e flancat de unchiul și tatăl său în tabăra Eleonas din Atena. Barca pe care a venit Mohammed cu familia lui s-a răsturnat, iar paza greacă de coastă i-a salvat pe toți pasagerii și i-a adus la mal. Ei s-au numărat printre cei norocoși. Anul trecut, peste 3700 de refugiați s-au înecat în drum spre Europa.

Faradj Aissa se uită pe fereastra unei clădiri goale din Leros. Voluntarii le oferă căutătorilor de azil sandvișuri și apă îmbuteliată în timp ce aceștia așteaptă să fie înregistrați de autoritățile grecești.

Sanaa Karom pozează pentru un portret la câteva momente după ce a primit statutul de refugiat în UE. Karom a fugit din Aleppo, Siria, alături de alte câteva femei și fete pe care luptătorii ISIS au încercat să le transforme în sclavele lor sexuale.

Un bărbat congolez așteaptă în tabăra Eleonas. I s-a refuzat statutul de refugiat și probabil va fi deportat în Republica Democrată Congo.

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia
Mai multe despre refugiați pe VICE:
10 filme care o să te facă să nu mai spui tâmpenii despre refugiați, ca Lucian Mîndruță
Am petrecut o zi într-o tabără de refugiați din Grecia
Comentariile rasiste ale românilor despre refugiați sunt cancerul internetului