În fiecare vacanță călătoresc light. În micul meu rucsac am un fel de eșarfă uriașă pe post de cearșaf de plajă, trei cărți, iPhone-ul și aparatul de fotografiat împreună cu un film de rezervă.Vacanța din acest an a fost secvențială, datorită programului dens de la Universitate și de la Pavilion, perioade scurte în locuri radical diferite. Din Paris la Shabla, din Vama Veche la Mamaia, în București prin zone în care nu am mai fost din copilărie.
Publicitate
Când am developat, am descoperit, în mod straniu/interesant, că apar foarte rar oameni în fotografiile mele. Nu le-am aranjat cronologic, căci sunt ca amintirile mele, amestecate.Cu gândul la Houllebeque și Ferrari mi-a trecut prin minte că nu mai încerc decât un foarte slab sentiment de solidaritate cu specia umană. Sentimentul meu de apartenență se diminuează pe zi ce trece. Mă surprind fotografiind absența savuroasă a reprezentanților ei. Locurile lipsite de viață aparentă, de locuire, au o poetică specială. Contemplez, admir, spectacolul propriei absențe.Răzvan Ion este activist politic, curator, manager cultural și teoretician. Este profesor la Universitatea din București și co-director al Bucharest Biennale și Pavilion. Urmăriți-l pe Răzvan pe facebook. Tot de Răzvan Ion, citește și:
Pentru Răzvan Ion, relocarea e ca exorcizarea
Cocalari glam și băieți visători în Vamă
Jurnal alb-negru granulat
Jurnalul de bord al unui pirat cu creastă care predă istoria culturii
Pentru Răzvan Ion, relocarea e ca exorcizarea
Cocalari glam și băieți visători în Vamă
Jurnal alb-negru granulat
Jurnalul de bord al unui pirat cu creastă care predă istoria culturii